HomeOameni care au intrat în istorieAsasini și criminaliMoartea unui dictator: Stalin, vinovat de uciderea a milioane de oameni

Moartea unui dictator: Stalin, vinovat de uciderea a milioane de oameni

Stalin

Iosif Vissarionovici Stalin, al doilea lider al Uniunii Sovietice, a murit la vârsta de 74 de ani, pe 5 martie 1953, la Kuntsevo Dacha, la câteva zile după ce suferise un accident vascular cerebral. Dictatorul comunist a fost înmormântat cu funeralii de stat, după patru zile de doliu național, trupul său fiind îmbălsămat și depus în Mausoleul lui Lenin, unde a rămas până în 1961. Nikita Hrușciov, Gheorghi Malenkov, Viaceslav Molotov și Lavrenti Beria au fost fruntașii bolșevici care s-au ocupat de organizarea funeraliilor.

Iosif Vissarionovici suferea de ateroscleroză de mult timp, dar starea sa de sănătate se deteriorase spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, mai ales din cauza fumatului. În plus, în timpul Paradei Victoriei din mai 1945 suferise un accident vascular cerebral ușor, iar după câteva luni, în octombrie, avusese un atac de cord sever.

Ultimele trei zile din viața lui Stalin au fost descrise în detaliu, mai întâi în anunțurile oficiale sovietice din ziarul Pravda, informațiile fiind apoi preluate de presa din toate țările aflate în lagărul comunist, inclusiv în ziarul Scânteia de la București. După cum precizează Dmitri Volkogonov în cartea sa, „Autopsy for an Empire”, pe 28 februarie 1953, Stalin și câțiva prieteni din cercul său intim, printre care Malenkov, Molotov, Beria și Hrușciov, au participat la o petrecere cu băutură din abundență. Oaspeții au plecat în jurul orei 4.00 dimineața, iar Stalin s-a retras în dormitorul său, dând instrucțiuni să nu fie sub nicio formă deranjat. Pe tot parcursul zilei următoare nu s-a auzit niciun zgomot din camera lui și nimeni nu a îndrăznit să îl deranjeze. În jurul orei 23.00, menajera dictatorului a intrat cu grijă în încăperea în care se retrăsese și l-a găsit întins pe podea, îmbrăcat în pantaloni de pijama și o cămașă. Era inconștient, dar respira zgomotos, însă nu a avut nicio reacție când femeia a început să țipe.

Stalin

De-abia în dimineața următoare, pe 2 martie, la ora 7.00 a apărut la reședință Lavrenti Beria, însoțit de un grup medici care au început examinarea lui. Aceștia au constatat că avea tensiunea arterială de 190/110 și o hemiplegie pe partea dreaptă și au ajuns la concluzia că Stalin, care avea un istoric cunoscut de hipertensiune arterială, a suferit un accident vascular cerebral hemoragic în care a fost implicată artera cerebrală mijlocie stângă. În următoarele două zile, a primit o serie de tratamente și, în încercarea de a-i scădea tensiunea arterială, care crescuse la 210/120, i-au fost aplicate de două ori câte opt lipitori pe gât și pe față. Starea liderului bolșevic a continuat să se deterioreze și a murit la ora 21:50, pe 5 martie 1953.

Trupul neînsuflețit al dictatorului a fost dus apoi într-o locație nespecificată și i s-a efectuat o autopsie, după care a fost îmbălsămat pentru a putea fi expus public. Într-un buletin special publicat în Pravda pe 7 martie 1953, oamenii au putut citi concluziile medicilor:

“Examinarea patologico-anatomică a corpului lui I. V. Stalin”

Examenul patologic a relevat o hemoragie mare, localizată în zona centrelor subcorticale din emisfera cerebrală stângă. Această hemoragie a distrus zone importante ale creierului și a dus la modificări ireversibile ale respirației și circulației. În plus față de hemoragia cerebrală, s-a constatat o hipertrofie semnificativă a ventriculului stâng, numeroase hemoragii în miocard, în stomac și mucoasa intestinală și modificări aterosclerotice ale vaselor, mai proeminente în arterele cerebrale. Acestea sunt rezultatul hipertensiunii arteriale. Rezultatele examenului patologic au scos la iveală caracterul ireversibil al bolii lui I.V. Stalin din momentul hemoragiei cerebrale. Prin urmare, toate încercările de tratament nu ar fi putut duce la un rezultat favorabil și nu ar fi putut preveni sfârșitul fatal”.

Fiul lui Lavrenti Beria, Sergio Beria, a povestit mai târziu că, după moartea lui Stalin, mama sa, Nina, i-a spus soțului ei: “Poziția ta acum este mai precară decât atunci când Stalin era în viață”, iar previziunea s-a dovedit a fi corectă. Câteva luni mai târziu, în iunie 1953, Beria a fost arestat și acuzat de mai multe crime și ulterior a fost executat din ordinul foștilor săi colegi din Biroul Politic.

Pe 6 martie, sicriul cu trupul neînsuflețit al lui Stalin a fost expus în Sala Coloanelor din Casa Unirilor, rămânând acolo timp de trei zile. Pe 9 martie, Stalin a fost dus în Piața Roșie, apoi a fost înmormântat în Mausoleul lui Lenin, unde a rămas până în 1961.

Mii de oameni din întreaga Uniune Sovietică au asistat la funeraliile sângerosului dictator, iar în aglomerația creată mai multe persoane au fost zdrobite de mulțime, murind călcate în picioare. Hrușciov a estimat mai târziu că 109 oameni au murit în acea zi, deși numărul real al deceselor ar putea fi de ordinul miilor.

În timpul domniei lui Stalin, aproximativ un milion de oameni au fost uciși în perioadele 1935-1938, 1942 și 1945-1950 și milioane de oameni au fost trimiși în Gulaguri. În Georgia, aproximativ 80.000 de oameni au fost împușcați pe timpul anilor 1921, 1923-1924, 1935-1938, 1942 și 1945-1950 și mai mult de 100.000 de persoane au ajuns în lagărele de muncă.

Pe 5 martie 1940 Stalin și alți lideri sovietici au semnat un ordin pentru executarea a 25.700 de intelectuali, inclusiv 14.700 ofițeri prizonieri de război polonezi în ceea ce a devenit cunoscut ca “Masacrul de la Katyn”, dar au existat zeci de astfel de crime care au dus la moartea a aproximativ 30.000 – 40.000 de prizonieri de război.

Foametea, mortalitatea din lagărele de muncă și din închisori, terorismul de stat, inclusiv deportările și epurările politice au făcut însă, direct sau indirect, milioane de victime de care Stalin este considerat responsabil. Deși nu există o cifră oficială recunoscută de către guvernele sovietice sau de cele ruse, estimările arată că între 8 și 20 de milioane de oameni au murit în timpul epocii staliniste.

 

Surse:

Dmitri Volkogonov, „Autopsy for an Empire”, 1999

Ziarul Scânteia, martie 1953 (puteți da click pe imagini pentru a citi extrasele din Scânteia)

leave a comment