Saladin, musulmanul kurd din Tikrit care a devenit primul sultan al Egiptului și al Siriei, a unificat din punct de vedere religios comunitatea islamică, reușind să coalizeze forțele siriene și egiptene în confruntarea împotriva cruciaților. Liderul musulman a condus opoziția împotriva francilor și cruciaților din Levant, iar la apogeul puterii sale domnea peste Egipt, Siria, Yemen, Irak, Mecca, Hejaz și Diyarbakır și, în ciuda faptului că era un adversar al cruciaților, cronicile menționează că a câștigat respectul multor europeni, mai ales al lui Richard Inimă de Leu.
Saladin a murit de febră pe 4 martie 1193, la Damasc, la scurt timp după plecarea regelui Richard, iar în acel moment singura sa avere era formată dintr-o monedă de aur și patruzeci de argint pentru că își donase marea sa bogăție supușilor săraci.
Bărbatul a fost înmormântat într-un mausoleu din grădina de lângă Moscheea Omeyyade din Damasc.
700 de ani mai târziu împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei a oferit Siriei un sarcofag de marmură, unde urmau a fi transferate rămășițele pământești ale eroului musulman, dar sarcofagul original nu a fost înlocuit, iar mausoleul lui, care a fost deschis vizitatorilor, are acum două sarcofage: cel de marmură și cel original din lemn.
