În inima Africii Centrale, într-o țară bogată în resurse naturale, dar secătuită de corupție și dictatură, s-a scris una dintre cele mai controversate pagini de istorie: personajul principal a fost Mobutu, omul care a condus timp de peste trei decenii Republica Democrată Congo, redenumită de el Zair. A fost când respectat, când temut, dar întotdeauna prezent în centrul puterii absolute, cu celebra sa tocă din blană de leopard făcută de pălărierii din Paris și cu ochelarii cu rame groase.
Mobutu Sese Seko (Mobutu Sese Seko Kuku Ngbendu Wa Za Banga) s-a născut pe 14 octombrie 1930 în orașul Lisala din Congo, țară care era la acel moment colonie a Belgiei. Mama lui, Marie Madeleine Yemo, era femeie de serviciu la un hotel și a fugit la Lisala pentru a scăpa de intenția unui șef de trib local care voia să o ia în haremul său.
Aici s-a întâlnit și s-a căsătorit cu Albéric Gbemani, care era bucătarul unui judecător belgian, la scurt timp după aceea venind pe lume Mobutu. Tatăl a murit când băiatul avea opt ani, astfel că a fost crescut de un unchi și de bunicul matern. Soția judecătorului l-a plăcut foarte mult, l-a învățat să vorbească, să citească și să scrie fluent în limba franceză, apoi l-a înscris la școala primară din Léopoldville, devenit acum orașul Kinshasa. În cele din urmă mama l-a trimis la un unchi în Coquilhatville, unde a urmat școala Christian Brothers, un internat catolic.
În 1949, adolescentul s-a urcat într-o barcă și a călătorit până la Léopoldville, pentru a se întâlni cu o tânără de care era îndrăgostit. Găsit câteva săptămâni mai târziu, i s-a impus să servească șapte ani în armata colonială, Force Publique, aceasta fiind o pedeapsă obișnuită pentru elevii și studenții rebeli.
Mobutu a promovat treptat până la postul de sergent-major, dar în 1956 a plecat din armată și a început să lucreze pentru ziarul L’Avenir, unde l-a întâlnit pe Patrice Lumumba, alăturându-se apoi Mișcării Naționale Congoleze.
Ascensiunea unui fost jurnalist
După ce Congo și-a proclamat independența față de Belgia, pe 30 iunie 1960, s-a amestecat în mișcările politice care au urmat și s-a impus rapid ca o figură autoritară. L-a trădat pe primul ministru Patrice Lumumba, unul dintre liderii carismatici ai independenței, și a fost implicat direct în arestarea și asasinarea acestuia, o decizie care i-a marcat întreaga carieră.
În 1965, în contextul unui nou val de instabilitate, Mobutu a preluat puterea printr-o lovitură de stat. Cu sprijinul direct al Statelor Unite și al altor puteri occidentale, dornice să aibă un aliat anti-comunist în centrul Africii, a devenit rapid o figură de referință pe continent.
„Autenticitate” și cultul personalității
Mobutu a promovat o ideologie numită autenticitate, prin care încerca să rupă legăturile culturale cu trecutul colonial. A interzis purtarea numelor europene, a obligat cetățenii să adopte nume africane și a cerut bărbaților să nu mai poarte cravată. El însuși a devenit Mobutu Sese Seko Kuku Ngbendu wa Za Banga, nume care s-ar traduce prin „cel care merge din victorie în victorie, fără a fi învins”.
A redenumit țara din Congo în Zair, fluviul Congo în fluviul Zair, și și-a ridicat o statuie uriașă în capitala Kinshasa. Imaginile sale erau omniprezente: pe bancnote, în școli, în birouri și chiar în biserici.
Un stat sărac și un conducător fabulos de bogat
Mobutu a fost căsătorit de două ori, prima soție fiind Marie-Antoinette Gbiatibwa Gogbe Yetene, o copilă care avea doar 14 ani la momentul mariajului. Cei doi au avut împreună nouă copii, dar ea a murit de insuficiență cardiacă în octombrie 1977, în orașul Genolier din Elveția, la vârsta de 36 de ani.
Pe 1 mai 1980, liderul congolez s-a recăsătorit cu amanta sa, Bobi Ladawa, în ajunul unei vizite a Papei Ioan Paul al II-lea în țară. În total, Mobutu a avut cel puțin douăzeci și unu de copii: nouă cu prima soție, patru cu cea de-a doua, trei cu Kosia Ladawa, sora geamănă a celei de-a doua soții, trei cu așa numita “Mama 41”, unul cu o femeie numită Mbanguula și încă un fiu cu o femeie necunoscută din Brazzaville.
În timpul călătoriilor prin țară, Mobutu și-a exercitat dreptul de “cuissage”, adică dreptul de “primă noapte”, de a dezvirgina fecioarele pe care i le ofereau șefii triburilor locale, practica fiind considerată o onoare pentru familia tinerelor respective.
Deși a existat legenda că liderul congolez ar fi fost canibal, nu există dovezi istorice credibile care să confirme o astfel de practică. Probabil zvonul a apărut din dorința de demonizare a liderilor africani prin acuzații de sălbăticie și comportamente „primitive”.
Reprimare și teroare
În ciuda discursurilor publice despre naționalism și autenticitate, Mobutu a transformat Zairul într-un simbol al cleptocrației. El și-a însușit miliarde de dolari din fonduri publice, în timp ce populația trăia în mizerie. S-a estimat că, în anii ’80, averea sa personală era comparabilă cu datoria externă a țării. Deținea palate luxoase în Zair și vile în Elveția, Franța și Coasta de Azur.
În același timp, serviciile publice se prăbușeau. Școlile nu aveau fonduri, spitalele erau lipsite de medicamente, iar armata devenise o forță de temut pentru civili.
Poliția secretă supraveghea populația cu o rețea extinsă de informatori, disidenții erau arestați, torturați sau „dispăreau”, presa era cenzurată, iar alegerile organizate erau de fațadă, fără alternative reale. Mobutu a fost singurul candidat în repetate rânduri, câștigând cu scoruri „aproape divine”.
Căderea lui Mobutu: sfârșitul unei ere
După Războiul Rece, susținerea internațională pentru Mobutu a început să scadă. Occidentul nu mai era dispus să susțină un dictator doar pentru că era anticomunist. Mobutu a plecat în exil temporar în Togo, dar președintele Gnassingbé Eyadéma i-a cerut să părăsească țara câteva zile mai târziu. Din 23 mai 1997, s-a stabilit la Rabat, în Maroc, unde a murit după mai puțin de patru luni, pe 7 septembrie 1997. Fostul președinte al statului Congo a fost înmormântat într-un mausoleu din cimitirul creștin Sale-Zemmour-Zaer.
Zairul a redevenit Republica Democrată Congo, dar urmele lăsate de fostul regim nu s-au șters. Corupția endemică, slăbiciunea instituțiilor și conflictele din estul țării sunt ecouri ale epocii Mobutu, o lungă perioadă în care puterea absolută a purtat ochelari cu rame groase și tocă din blană de leopard.
