Cleopatra s-a născut în anul 69 î.Hr., într-o dinastie de origine macedoneană care conducea Egiptul de aproape trei secole. Era fiica lui Ptolemeu al XII-lea Auletes și făcea parte dintr-o familie în care intrigile, căsătoriile între rude, exilurile și asasinatele deveniseră aproape o regulă a luptei pentru putere. Identitatea mamei sale nu este cunoscută cu certitudine. Printre frații ei s-au numărat Ptolemeu al XIII-lea, Ptolemeu al XIV-lea și Arsinoe al IV-lea, iar destinul tuturor avea să fie legat, într-un fel sau altul, de ascensiunea ei.
La moartea tatălui său, în anul 51 î.Hr., Cleopatra avea aproximativ 18 ani și a urcat pe tron împreună cu fratele ei mai mic, Ptolemeu al XIII-lea. Potrivit tradiției dinastice, cei doi trebuiau să conducă împreună, însă între ei au apărut rapid conflicte. Cleopatra a încercat să-și consolideze autoritatea, dar la curtea din Alexandria s-a format o puternică facțiune care îl susținea pe fratele ei, regina a fost îndepărtată de la putere și a părăsit Alexandria, pregătind însă o tactică pentru a-și recâștiga tronul.
Sursele antice o descriau ca fiind o femeie cultivată, inteligentă și remarcabil de talentată în conversație. Plutarh avea să scrie că vocea ei îi permitea să treacă de la o limbă la alta fără să aibă nevoie de interpret. Mai mult decât frumusețea fizică, despre care tradiția ulterioară a construit o adevărată legendă, contemporanii și autorii antici i-au remarcat inteligența, farmecul și puterea de persuasiune. Cleopatra știa să folosească religia și simbolurile Egiptului în propriul avantaj și s-a asociat cu zeița Isis, prezentându-se ca întruchiparea pământească a divinității.
În anul 48 î.Hr., războiul civil dintre Cleopatra și fratele ei, Ptolemeu al XIII-lea, a coincis cu sosirea romanilor în Egipt. Generalul roman Pompei cel Mare, învins de Iulius Cezar la Pharsalus, fugise spre Egipt, sperând să găsească aici protecție. A fost însă ucis de oamenii lui Ptolemeu al XIII-lea, care încerca astfel să-i intre în grații lui Cezar. Ulterior însuși împăratul roman a ajuns la Alexandria și a încercat să restabilească ordinea, iar Cleopatra a înțeles imediat că prezența lui putea reprezenta o șansă de a reveni pe tron. Potrivit tradiției relatate ulterior de Plutarh, regina a fost introdusă în palatul lui Cezar ascunsă într-un covor sau într-un sul de țesătură, pentru a evita oamenii lui Ptolemeu și pentru a-l surprinde pe comandantul roman.
Cezar a susținut-o pe Cleopatra, iar conflictul dintre cei doi frați s-a transformat într-un război civil. Ptolemeu al XIII-lea a murit în anul 47 î.Hr., în timp ce încerca să fugă după înfrângerea armatelor sale, iar Cleopatra a revenit la putere și a început să domnească alături de fratele său mai mic, Ptolemeu al XIV-lea.
În iunie 47 î.Hr., Cleopatra a născut un băiat, Ptolemeu Cezar, cunoscut sub numele de Cezarion, „micul Cezar”. Regina susținea că tatăl copilului era Iulius Cezar. Ulterior regina a călătorit la Roma împreună cu fiul său și cu un alai impresionant, dar prezența ei în oraș a provocat reacții puternice. Cezar era deja căsătorit, iar relația cu regina egipteană îi deranja pe mulți dintre romani. Cicero însuși a lăsat în scrisorile sale o mărturie extrem de critică despre Cleopatra, pe care o privea cu ostilitate.
După asasinarea lui Iulius Cezar, Roma a trecut printr-un război civil, oprit temporar în anul 43 î.Hr., odată cu formarea celui de-al doilea triumvirat constituit din Octavian, fiul adoptiv al lui Caesar, generalul Marc Antoniu și Lepidus, un om de stat roman. Marc Antoniu a preluat administrația provinciilor estice din Imperiul Roman, chemând-o pe Cleopatra la Tarsus, în Asia Mică, pentru a răspunde acuzațiilor că ar fi fost susținătoarea adversarilor lui.
Regina dorea să și-l facă pe Marc Antoniu aliat, așa cum îi fusese înainte Cezar, de aceea a decis să se înfățișeze în fața lui într-o corabie fastuoasă, costumată în Venus, zeița iubirii la romani, a reușit astfel să-l seducă pe general și s-a întors cu el la Alexandria, petrecându-și iarna împreună.
Un an mai târziu, în anul 40 î.Hr., Marc Antoniu a revenit la Roma și s-a căsătorit cu Octavia, sora lui Octavian, în încercarea de a repara relațiile din cadrul triumviratului, care erau într-o continuă deteriorare. La trei ani după nuntă, generalul s-a despărțit de Octavia și a plecat spre est, plănuind să se întâlnească cu Cleopatra în Siria. În timpul în care cei doi fuseseră separați, Cleopatra născuse doi gemeni, un băiat, Alexander Helios, și o fată, Cleopatra a VIII-a Selene, iar în august sau septembrie 36 î.Hr. a mai adus pe lume un copil, pe Ptolemeu Philadelphus.
Pentru a se răzbuna pentru umilirea surorii sale, împăratul Octavian i-a declarat război Cleopatrei, iar pe 3 septembrie 31 î.Hr. flotele celor doi s-au confruntat la Actium, în Grecia. După lupte grele, regina și-a încălcat angajamentul pe care îl făcuse față de Marc Antoniu și a plecat spre Egipt cu 60 dintre vasele ei. Marc Antoniu a reușit să pătrundă printre navele inamice și a urmat-o, iar flota rămasă s-a predat armatelor lui Octavian.
Imediat după această bătălie, Cleopatra s-a refugiat într-un mausoleu, Marc Antoniu a fost înștiințat că regina a murit și, răpus de durere, s-a înjunghiat. Legenda spune că, înainte de a muri, a fost informat că, de fapt, Cleopatra este încă în viață și a cerut să fie transportat la locul ei de refugiu, implorând-o să facă pace cu Octavian, apoi s-a stins în brațele ei.
Sosirea triumfală a legiunilor conduse de Octavian a determinat-o pe Cleopatra să găsească o cale de a-și asigura supraviețuirea și a încercat să-l seducă pe noul lider al Romei, însă acesta a rezistat farmecelor ei. Alexandria a fost curând cucerită de romani, care au înconjurat mausoleul în care se afla frumoasa femeie, iar regina, când a aflat că va fi trimisă în lanțuri la Roma, a decis să se pregătească pentru moarte. S-a îmbrăcat în cele mai bune haine, și-a scris testamentul cerând să fie înmormântată alături de Marc Antoniu și l-a lăsat la conducerea Egiptului pe fiul ei, Cezarion, care urma să domnească sub numele Ptolemeu al XV-lea.
Regina s-a sinucis pe 12 august 30 î.Hr., la vârsta de 39 de ani, probabil lăsându-se atacată de vipere (sau cobre, după alte versiuni), iar trupul i-a fost îngropat alături de cel al lui Marc Antoniu, pe țărmul Mării Mediterane. După scurt timp Octavian l-a executat pe fiul cel mare al defunctei, a anexat Egiptul și a folosit averea suveranei pentru a-și plăti mercenarii.
Legenda spune că împăratul roman i-a luat pe cei trei copii ai Cleopatrei și ai lui Marc Aureliu, Alexander Helios, Cleopatra Selene și Ptolemeu Philadelphus, și i-a dus la Roma. Octavian și-a sărbătorit triumful plimbându-i pe orfani încătușați în lanțuri de aur pe străzi, însă lanțurile erau atât de grele încât copiii nu puteau merge, ceea ce a stârnit reacții de empatie pentru drama sărmanilor prizonieri.
Octavian i-ar fi dat apoi pe cei trei în grijă Octaviei Minor, fosta soție a tatălui lor. Despre Cleopatra Selene se știe că a supraviețuit până la vârsta de 35 de ani și a fost căsătorită cu Juba din Mauretania, un rege supus Imperiului Roman, devenind astfel regină a Mauretaniei, provincie romană din Africa de Nord. Despre fratele ei geamăn, Helios, nu există mărturii istorice, ceea ce poate însemna că a murit înainte de a ajunge la maturitate. Ultimul fiu al Cleopatrei, Ptolemeu Philadelphus, ar fi supraviețuit până la vârsta adultă, dar nu există informații despre destinul său ulterior.
