Mumtaz Shah Jahan, povestea iubirii eterne din Taj Mahal

Mumtaz Mahal s-a născut pe 27 aprilie 1593 în Agra, fiind fiica lui Abu’l-Hasan Asaf Khan și a soției lui, Diwanji Begum. Asaf Khan era un nobil persan bogat și ocupase o funcție înaltă în ierarhia Imperiului Mogul, dar familia sa sărăcise.

Sora mai mare a lui Mumtaz, Parwar Khanum, s-a căsătorit cu șeicul Farid, iar fratele ei, Shaista Khan, a fost guvernator al Bengalului și al altor provincii din imperiu în timpul domniei lui Shah Jahan. Fetița a fost o elevă sârguincioasă, cultivată, vorbea araba și persana și compunea poezii, dar, în același timp, era modestă și foarte prietenoasă.

Mumtaz s-a logodit cu Shah Jahan, cel de-al treilea fiu al împăratului Jahangir al Imperiului Mogul și al prințesei rajput Manmati, pe 30 ianuarie 1607. Fata avea 14 ani, iar prințul împlinise 15 ani, dar nunta a avut loc după cinci ani, pe 30 aprilie 1612, în Agra. După ceremonie, Shah Jahan i-a oferit titlul de “Mumtaz Mahal” Begum. În perioada dintre logodnă și căsătorie, Shah Jahan se căsătorise cu prințesa Kandahari Begum, iar după nunta cu Mumtaz, și-a luat o a treia soție, pe Izz-un-Nissa Begum, ambele căsătorii fiind considerate niște alianțe politice.

După toate mărturiile epocii, Shah Jahan a fost atât de îndrăgostit de Mumtaz, încât s-a îndepărtat de celelalte două soții ale sale imediat ce fiecare dintre ele i-a dăruit câte un copil.

Mumtaz a călătorit în permanență cu Shah Jahan în timpul campaniilor militare ale acestuia, fiind confidenta și sfătuitoarea lui. În cei nouăsprezece ani de căsătorie, cuplul a avut paisprezece copii, opt fii și șase fiice, dintre care șapte au murit la naștere sau la o vârstă foarte mică.

blankÎn 1628, după ce Shah Jahan a preluat tronul, a desemnat-o pe Mumtaz drept unică împărăteasă, oferindu-i titlul de “Malika-i-Jahan” (“Regina lumii”) și “Malika-uz-Zamani” (“Regina epocii”).

Reședința cuplului, Khas Mahal, o parte a fortului Agra, era decorată cu aur pur și pietre prețioase și avea fântâni bogat decorate, iar alocația pe care o primea Mumtaz Mahal pentru propriile cheltuieli era de un milion de rupii pe an.blank

Mumtaz îl consilia pe soțul ei atât în chestiuni private, cât și în afacerile statului și, datorită influenței ei benefice, acesta și-a iertat mulți dușmani sau a schimbat pedepse cu moartea în cele cu închisoarea, iar încrederea lui în împărăteasă era atât de mare încât i-a oferit cea mai înaltă onoare a țării – sigiliul imperial.

Frumoasa împărăteasă intervenea adesea în favoarea săracilor, oferindu-le donații, patrona poeți, savanți și scriitori talentați pe care îi invita la curte, poetul sanscrit Vansidhara Mishra fiind favoritul ei.

blankLa recomandarea principalei ei doamne de onoare, Sati-un-Nissa, Mumtaz Mahal a oferit pensii și donații fiicelor savanților săraci, teologilor și bărbaților evlavioși. Dar misiunea sa nobilă avea să aibă se termine repede din cauza tragicei ei morți premature.

Mumtaz Mahal a decedat în urma unei hemoragii postnatale pe 17 iunie 1631, în timp ce năștea cel de-al paisprezecea copil al său, prințesa Gauhar Ara Begum, după un travaliu de aproximativ 30 de ore. Fetița a supraviețuit, dar frumoasa Mumtaz a murit la doar 31 de ani. Înainte de a-și da ultima suflare Mumtaz l-a rugat pe împărat patru lucruri: să-i construiască un mormânt, să se recăsătorească, sa-și iubească fiii și să-i viziteze mormântul la fiecare aniversare. Trupul ei a fost înmormântat temporar la Burhanpur, unde s-a petrecut decesul, într-o grădină pe malul râuluiblank Tapti.

Cronicarii curții imperiale au acordat o atenție neobișnuită morții lui Mumtaz Mahal și durerii nesfârșite a lui Shah Jahan. Fiica cea mare a cuplului, prințesa Jahanara, în vârstă de 17 ani, a fost atât de tulburată de pierderea mamei sale că a început să distribuie giuvaere săracilor, în speranța unei intervenții divine, iar Shah Jahan însuși a fost paralizat de durere și plângea în hohote. În perioada următoare, împăratul nu a mai fost văzut în public și se pare că a intrat într-o perioadă de doliu pentru un an. Când a apărut din nou, părul lui era complet alb, spatele era încovoiat și chipul brăzdat de riduri. Fiica cea mare a lui Mumtaz, Jahanara Begum, a luat locul mamei sale la curte.

blankAverea personală a lui Mumtaz Mahal, evaluată la zece milioane de rupii, a fost împărțită de Shah Jahan între Jahanara Begum, care a primit jumătate din moștenire, și restul copiilor supraviețuitori.

Trupul împărătesei a fost dezgropat în decembrie 1631 și transportat într-un sicriu de aur în Agra. Acolo a fost îngropat într-o mică clădire aflată pe malul râului Yamuna. Shahblank Jahan a început să planifice proiectarea și construcția unui mausoleu și a unei grădini funerare pentru iubita sa soție. Construcția a fost realizată în 22 de ani, Taj Mahal-ul fiind văzut ca o întruchipare a dragostei nemuritoare și a devotamentului conjugal.

Pentru că tradiția musulmană interzice decorațiunile bogate pe morminte, trupurile lui Mumtaz și Shah Jahan, după moartea acestuia, în 1666, au fost plasate într-o mormite simple în camera interioară a Taj Mahal-ului, cu capul întors spre Mecca.

 

Alte articole

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *