Maria Leszczyńska s-a născut pe 23 iunie 1703, la Trzebnica, cu un an înainte ca tatăl ei, Stanislaw, să fie încoronat rege al Poloniei de Carol al XII-lea al Suediei. Foarte apropiată de el, în 1725 Maria a împărțit exilul cu regele la Wissembourg, în provincia franceză Alsacia, loc ce le fusese sugerat de Filip al II-lea, Duce de Orléans, care era nepot de frate al regelui Ludovic al XIV-lea al Franței și regent în timpul minoratului regelui Ludovic al XV-lea.
În 1721, la vârsta de 11 ani, Ludovic al XV-lea fusese logodit cu verișoara sa primară, infanta Mariana Victoria a Spaniei, care avea trei ani, dar pentru că regele era fragil și au existat temeri cu privire la starea sa de sănătate, iar 
Infanta Spaniei era prea mică pentru a putea oferi regatului un moștenitor, Cardinalul Fleury, primul ministru al lui Ludovic al XV-lea, a vrut să îi găsească o mireasă mai potrivită, iar Maria a fost aleasă pentru căsătoria cu suveranul francez.
Căsătoria prin procură a avut loc pe 15 august 1725 la catedrala Strasbourg, Ludovic al XV-lea fiind reprezentat de vărul său, Ducele de Orléans, Ludovic Piosul, iar tinerii s-au întâlnit pentru prima dată în ajunul nunții, care a avut loc pe 5 septembrie 1725 la Palatul Fontainebleau. Mireasa avea 22 de ani, iar mirele doar 15 ani și prințesa a câștigat încă de la începutul domniei popularitate în rândul oamenilor simpli, pentru că pe drumul spre locul cununiei a aruncat bani ce au fost adunați de sărmanii care s-au adunat să vadă suita festivă.
Tânarul cuplu a fost inițial fericit, mai ales după ce, în august 1727, Maria a adus pe lume primii copii, două fete gemene, Louise Élisabeth și Henriette Anne, care s-au născut la Palatul Versailles,
Maria i-a dăruit lui Ludovic zece copii în zece ani, opt fiice și doi fii, dar doar unul dintre cei doi băieți, Delfinul Louis-Ferdinand, a supraviețuit copilăriei. Nașterea ultimei fiice, Louise-Marie, Madame Septième, în 1737, urmată de un avort spontan anul următor, iar acest eveniment trist a însemnat sfârșitul relației cuplului regal.
Ludovic, care avea 28 de ani, s-a plictisit de această soție prea matură, epuizată de numeroasele sarcini, care începuse deja să se ofilească. În scurt timp, regele și-a luat-o ca metresă pe contesa de Mailly, prima dintre surorile Mailly care îi vor deveni pe rând metrese.
Au urmat în patul regelui sora ei mai mică, Madame de Ventimigli, și, după moartea acesteia, o altă soră a lor, Madame de Chateauroux. Regina s-a refugiat în religie și în activități de caritate în timp ce Ludovic al XV-lea a devenit un afemeiat notoriu și a avut metresă după metresă. Cea mai cunoscută dintre ele va fi Madame de Pompadour, o femeie frumoasă,
educată, cultă, inteligentă și sincer atașată de rege, pe care Ludovic a instalat-o la Versailles.
Maria a avut rolul și reputația unei regine catolice simple și demne. A fost un exemplu de pietate și a fost recunoscută pentru generozitatea ei față de cei săraci și nevoiași și prin actele de filantropie care au făcut-o foarte populară. A avut, de asemenea, rolul de patroană a oamenilor de cultură și a fost binefăcătoarea pictorului Jean-Marc Nattier, pe care l-a însărcinat în 1748 să facă ultimul portret. Regina a fost și o mare iubitoare de muzică, l-a cunoscut castratul Farinelli în 1737 și pe tânărul Mozart în 1764.
Metoda 
castrării pentru obţinerea unei voci deosebite era folosită încă din antichitate și a atins apogeul în secolele XVII – XVIII. Pe la vârsta de 7-8 ani, băieții care aveau calităţi vocale erau supuși acestei intervenții barbare și, în urma procesului, vocea nu li se mai îngroşa la pubertate, reușind să ajungă la performanţe vocale
spectaculoase.
Regina Maria a murit pe 24 iunie 1768, cu șase ani înaintea soțului ei, singurii care au regretat-o fiind copiii și nepoții ei. După foarte puțin timp, noua metresă a lui Ludovic al XV-lea a devenit Madame du Barry, o fostă prostituată.
