Maria Leszczyńska s-a născut pe 23 iunie 1703, la Trzebnica, cu un an înainte ca tatăl ei, Stanislaw, să fie încoronat rege al Poloniei. Foarte apropiată de el, în 1725 Maria a împărțit exilul cu regele la Wissembourg, în provincia franceză Alsacia, loc ce le fusese sugerat de Filip al II-lea, Duce de Orléans, care era nepotul de frate al regelui Ludovic al XIV-lea al Franței și regent în timpul minoratului regelui Ludovic al XV-lea.
În 1721, la vârsta de 11 ani, Ludovic al XV-lea fusese logodit cu verișoara sa primară, Mariana Victoria a Spaniei, care avea numai trei ani, dar pentru că regele era fragil și au existat temeri cu privire la starea sa de sănătate, iar infanta Spaniei era prea mică pentru a putea oferi regatului un moștenitor, Cardinalul Fleury, primul ministru al celui avea să fie numit Cel Mult Iubit, a vrut să îi găsească o mireasă mai potrivită, iar Maria a fost aleasă pentru căsătoria cu suveranul francez.
Mariajul prin procură a avut loc pe 15 august 1725 la catedrala Strasbourg, mirele fiind reprezentat de vărul său, Ducele de Orléans, Ludovic Piosul, iar tinerii s-au întâlnit pentru prima dată în ajunul nunții, care a avut loc pe 5 septembrie 1725, la Palatul Fontainebleau. Mireasa avea 22 de ani, iar suveranul doar 15 ani. Prințesa a câștigat încă de la începutul domniei popularitate în rândul oamenilor simpli, pentru că pe drumul spre locul cununiei a aruncat bani ce au fost adunați de sărmanii care s-au adunat să vadă suita festivă.
Tânarul cuplu a fost inițial fericit, mai ales după ce, în august 1727, Maria a adus pe lume primii copii, două fete gemene, Louise Élisabeth și Henriette Anne, care s-au născut la Palatul Versailles.
În total, Maria i-a dăruit lui Ludovic zece copii în zece ani, opt fiice și doi fii, însă doar unul dintre cei doi băieți, Delfinul Louis-Ferdinand, a supraviețuit copilăriei. Nașterea ultimei fiice, Louise-Marie, Madame Septième, în 1737, a fost urmată de un avort spontan anul următor, iar acest eveniment trist a însemnat sfârșitul relației intime în cuplul regal.
Ludovic, care avea 28 de ani, s-a plictisit de această soție prea matură, epuizată de numeroasele sarcini, care începuse deja să se ofilească. În scurt timp, regele și-a luat-o ca metresă pe contesa de Mailly, prima dintre surorile Mailly care i-au devenit pe rând metrese.
Au urmat în patul regelui sora mai mică, Madame de Ventimigli, și, după moartea acesteia, o altă soră a lor, Madame de Chateauroux. Regina s-a refugiat în religie și în activități de caritate în timp ce Ludovic al XV-lea a devenit un afemeiat notoriu și a avut metresă după metresă. Cea mai cunoscută dintre amantele oficiale a fost Madame de Pompadour, o femeie frumoasă, educată, cultă, inteligentă și sincer atașată de rege, pe care Ludovic a instalat-o la Versailles.
Maria a avut rolul și reputația unei regine catolice simple și demne. A fost un exemplu de pietate și a fost recunoscută pentru generozitatea ei față de cei nevoiași, actele de filantropie făcând-o foarte populară. A avut, de asemenea, rolul de patroană a oamenilor de cultură, a fost binefăcătoarea pictorului Jean-Marc Nattier și o mare iubitoare de muzică, l-a cunoscut pe castratul Farinelli, în 1737, și pe tânărul Mozart, în 1764.
Metoda castrării pentru obţinerea unei voci deosebite era folosită încă din antichitate și a atins apogeul în secolele XVII – XVIII. Pe la vârsta de 7-8 ani, băieții care aveau calităţi vocale erau supuși acestei intervenții barbare. În urma procesului, vocea nu li se mai îngroşa la pubertate, reușind să ajungă la performanţe vocale spectaculoase.
Regina Maria a murit pe 24 iunie 1768, cu șase ani înaintea soțului său, singurii care au regretat-o fiind copiii și nepoții ei. După foarte puțin timp, noua metresă a lui Ludovic al XV-lea a devenit Madame du Barry, o fostă prostituată.
