HomeEroii României modernePrincipesa Ileana, un înger blând deasupra României

Principesa Ileana, un înger blând deasupra României

DS TW
Principeasa Ileana s-a născut la București pe 23 decembrie 1908 (5 ianuarie 1909, după calendarul nou) și a fost fiica cea mai mică a reginei Maria și a regelui Ferdinand. Copilăria ei a fost marcată de două evenimente tragice. Primul a fost războiul, iar celălalt a fost moartea fratelui mai mic, Principele Mircea, despre care spunea că a fost marea dragoste a inimii sale.
În timpul Primului Război Mondial, în timp de familia regală se afla în refugiu la Iași, Ileana și-a însoțit mama în vizitele prin spitale, împreună cu surorile ei, Mignon și Elisabeta și își va aminti câțiva ani mai târziu că pe atunci îi era tot timpul foame, că mâncarea nu era variată și câteodată nici comestibilă.
Principesa a urmat Colegiul din Heathfield-Ascot din Marea Britanie, unde au învățat și surorile sale, a studiat sculptura cu Ion Jalea și pictura cu Jean Al. Steriadi. Era pasionată de yachting, a obținut brevetul de căpitan de cursă lungă și a navigat câțiva ani cu vasul „Isprava”, la acel moment fiind singura femeie din România cu această calificare. În 1926, a însoțit-o pe Regina Maria în călătoria sa în America și, apoi, cele două au vizitat Spania.
În timpul Restaurației lui Carol al II-lea, Ileana se afla într-un voiaj în Egipt. Deși a salutat gestul politic al fratelui său, suveranul a hotărât să-i restrângă aparițiile publice, deranjat de popularitatea ei și de relația extraordinară pe care o avea cu Regina Maria. Regele a găsit o soluție simplă de „a scăpa” de sora sa: trebuia să se mărite cu un prinț străin și să plece din țară. În vara anului 1930, pe când o însoțea pe Maria într-o vizită în Spania, principesa l-a întâlnit la Barcelona pe Arhiducele Anton de Habsburg, pe care l-a văzut ca pe „un băiat foarte frumos, înalt, blond, sportiv, distins”.

sursa:MNIR

În martie 1931, Ileana și Regina Maria au mers în vizită la Umrich, la reședința Hohenzollern, unde l-au reîntâlnit pe Anton, pe 20 aprilie 1931 i-a cerut fratelui său binecuvântarea și consimțământul, în calitatea lui de șef al Casei Regale, pentru căsătorie, iar la întoarcerea în țară a anunțat oficial că se va căsători cu arhiducele austriac.
Anton era fiul arhiducelui Leopold-Salvador de Habsburg-Toscana și al Arhiducesei Blanka de Bourbon, infanta Spaniei, era absolvent al Școlii Superioare de Inginerie din Madrid, lucrase la uzinele Ford din Londra, apoi se stabilise la Barcelona, unde se ocupa, împreună cu fratele său, Franz-Josef, de un service pentru automobile și avioane.
Nunta principesei a fost ultima căsătorie încheiată în țară pentru un membru al familiei regale a României, ceremonia având loc la Castelul Pelișor, la sfârșitul lunii iulie. Evenimentul a fost un prilej de mare sărbătoare, au venit în țară invitați din familiile regale europene, reprezentanți ai altor state și numeroși ziariști.
Mirii au plecat în luna de miere chiar în aceeași zi, au petrecut o săptămână la Bran, apoi au pornit într-un voiaj prin Europa. Revoluția din Spania și decizia lui Carol al II-lea ca descendenții din familia Habsburg să nu fie născuți pe pământ românesc i-a obligat pe tinerii căsătoriți să se stabilească în 1931 în străinătate. Cei doi au locuit inițial la Munchen, apoi la Modling, lângă Viena, imediat ce Anton s-a putut întoarce în țara sa natală. În 1934, s-au mutat la Castelul de la Sonnberg, unde s-au născut cei șase copii ai cuplului: Ștefan, Maria Ileana, Alexandra, Dominic, Maria Magdalena și Elisabeta.
În primăvara lui 1938, Austria a fost anexată Reich-ului german, iar noua situație politică a complicat mult viața familiei. Castelul a fost percheziționat de mai multe ori, iar Ileana și Anton au fost în permanență urmăriți pentru a fi depistate eventualele comploturi împotriva ocupantului german.
În acea perioadă Ileana a început un curs de instruire la Crucea Roșie, pentru a-și aprofunda cunoștințele pentru munca de infirmieră, apoi a venit în România, s-a întâlnit cu oficiali ai Crucii Roșii pentru a discuta despre extinderea muncii sale în folosul soldaților români, în următorul an a făcut mai multe călătorii în interesul misiunii pe care și-o asumase și în cele din urmă a revenit în țara natală.
În primăvara lui 1944, și-a adus cei trei copii mici la Bran: Dominic, Maria Magdalena și Elisabeta, iar ceilalți trei, mai mari, au fost înscriși la școli în Brașov. Principesa a început să lucreze la Crucea Roșie din Brașov, mai întâi la cantină, unde servea ceai cald și mâncare soldaților, apoi la un dispensar. Ceva mai târziu a organizat un spital pentru soldații români la Castelul Bran.
Când regele Mihai a fost forțat să abdice, pe 30 decembrie 1947, Ileana s-a întâlnit cu acesta și cu regina mamă Elena pe drumul dintre București și Sinaia. Regele a părăsit țara pe 3 ianuarie 1948, iar după câteva zile a fost urmat de mătușile sale, Ileana și Elisabeta.
Prințesa s-a mutat cu întreaga sa familie mai întâi în Elveția, apoi în Argentina. La Buenos Aires a înființat un cămin destinat refugiaților politici, azil ce a purtat numele mamei sale, “Regina Maria”. În 1950, principesa și copiii au ajuns la Boston, în Statele Unite, și în următorii 11 ani, până în 1961, Ileana a călătorit prin întreaga Americă, ținând sute de conferințe în care le vorbea oamenilor despre România.
În 1954, mariajul cu Arhiducele Anton s-a încheiat printr-un divorț și în același an s-a recăsătorit cu Ștefan Isărescu, dar după 11 ani și acest mariaj s-a terminat. Ileana a fost foarte afectată de moartea fiicei sale, Maria Ileana (Minola) și a soțului acesteia, contele polonez Jaroslav Kottulink, într-un accident aviatic petrecut în Brazilia în 1959.
În 1961, a decis să se călugărească și a plecat la o mănăstire ortodoxă din Franța, unde a petrecut 6 ani ca novice. Și-a luat numele Maica Alexandra, iar în 1967 s-a alăturat Bisericii Ortodoxe Române, devenind stareța mănăstirii cu hramul “Schimbarea la față” din Ellwood City, Pennsylvania, poziție pe care a deținut-o până la moartea sa, în 1991.
În septembrie 1990, ajunsă la vârsta de 81 de ani, Maica Alexandra a revenit în România, a vizitat câteva mănăstiri de maici, mormintele familiei regale de la Curtea de Argeș și Branul ei drag. Câteva luni mai târziu, în ianuarie 1991, a suferit o fractură de bazin, iar pe 21 ianuarie a încetat din viață la spitalul din Ohio.

“O prinţesă este o persoană care se naşte în public şi moare în public şi, între aceste două evenimente, trăiește în public. Era de datoria mea să îi servesc pe ceilalţi în acord cu regulile stabilite pentru toţi cei în poziţia mea, să fiu acolo unde eram chemată, să îmi plec urechea la nevoile altora, să plâng cu ei sau să mă bucur cu ei, după cum erau împrejurările. (…) Deasupra șemineului se află câteva piese frumoase din jad care au stat ascunse, ca să nu dea rușii de ele, într-un șemineu, în Austria, timp de patru ani. Lângă ele se află o cutie rotundă, plată, suflată cu aur. În ea se găsește comoara mea cea mai de preț: un pumn de pământ românesc pe care l-am trecut peste frontiera românească, pe lângă grănicerii români care și-au trădat țara și au întors fața, neputându-mă privi în ochi atunci când le-am arătat ce conținea cutiuța”, scria principesa în volumul de memorii “Trăiesc din nou” (I Live Again, New York: Rinehart & Company, Incorporated, 1952), tradus în limba română de Agra-Barotti Gheorghe (prefaţa de Al. Paleologu), apărut la Editura Humanitas în 1999.

DS TW
Latest comment
  • Am vizitat MANASTIREA DIN PENSILVANIA . Maicuta ALEXANDRA este inmormantata in cimitirul manastirii .

    Este singura manastire ortodoxa din SUA ,Momentan acolo traiesc maicute din GRECIA .Am cunoscut-o si pe maica stareta —A fost pacienta fiului meu —DECI —A AVUT GRIJA DE SANATATEA EI —UN ROMAN !—–Asa am ajuns sa vizitez aceasta manastire .

leave a comment