
Nikola Tesla s-a născut la 10 iulie 1856 la Smiljan, în Croaţia, pe atunci parte a Imperiului Austro-Ungar.
Arătând de timpuriu o înclinaţie deosebită pentru matematică şi pentru fizică, a fost îndemnat de părinţi, Milutin Tesla și Duca Madic, să urmeze şcoli superioare, cu tot sacrificiul material pe care aceștia trebuiau să-l facă.
După terminarea liceului la profilul real, viitorul savant s-a înscris la Universitatea Politehnică din Graz, iar ulterior, pentru a-şi completa pregătirea ştiinţifică, a frecventat cursurile Universităţii din Praga. În acea epocă, fizica ajunsese să deschidă calea unui domeniu plin de perspective, electrotehnica, cu cele două ramuri ale sale, tehnica curenţilor tari şi tehnica curenţilor slabi.
Tânărul Tesla, însufleţit de dorinţa de a contribui la progresul ştiinţei şi tehnicii, le-a atacat pe ambele cu acelaşi mare succes. În 1882, după ce lucrase un timp în Austria și în Franţa, a plecat în Statele Unite ale Americii şi s-a angajat ca inginer în una dintre întreprinderile lui Edison. Câţiva ani mai târziu, și-a înfiinţat propriul laborator la New York, iar în 1888, a descoperit aşa-zisul „câmp magnetic rotitor“ pe care a reuşit să-l obţină cu ajutorul a trei bobine parcurse de curenţi alternativi şi aşezate astfel încât axele lor să facă între ele unghiuri de 120°, dacă cei trei curenţi alternativi schimbă sensul pe rând, după anumite intervale de timp.
Această descoperire a deschis perspective de o importanţă uriaşă în tehnica curenţilor tari, în special în ceea ce priveşte construcţia motoarelor electrice şi transportul energiei electrice la distanţă. Lui Tesla îi aparţine construcţia primului motor electric de inducţie, care, cu perfecţionările ulterioare, a devenit un motor robust, simplu şi ieftin. La răspândirea largă a motoarelor de inducţie a mai contribuit un fapt important a cărui valorizare i se datorează tot lui Tesla. Cei trei curenţi alternativi care străbat bobinele unui motor de inducţie, aşa-zişii curenţi trifazici, se transportă la distanţă mult mai economic decât curenţii alternativi obişnuiţi (monofazici).
Această însuşire a curenţilor trifazici şi-a găsit aplicare pentru întâia oară la transportul energiei electrice produse de hidrocentrala de pe Niagara, iar ulterior s-a bucurat de o largă răspândire.
O altă mare descoperire a lui Tesla a fost cea legată de curenţii de înaltă frecvenţă şi înaltă tensiune care îi poartă numele.
Nikola Tesla a fost comparat de multe ori cu faimosul său contemporan Thomas Alva Edison. Fără îndoială, cel din urmă a fost un mare inventator, dar astăzi este considerat un empirist cu imaginaţie bogată şi o putere de muncă uriaşă, în timp ce Tesla este catalogat un inventator modern, pentru cp, pe lângă imaginaţie, avea cunoștințe aprofundate de fizică, iar primul său instrument de lucru era calculul științific.
În 1928, gazetarii americani l-au întrebat cum crede că va arăta lumea în viitorul apropiat şi iată ce gânduri a împărtășit:
„Înainte cu 50 de ani, se uitau oamenii ca la o dihanie la aparatul telefonic şi nu le venea să creadă, Doamne fereşte, că ar fi cu putinţă ca să trimiţi glasul omenesc printr-o sârmă. Astăzi putem să trimitem glasul omenesc şi fără de ajutorul unei sârme. Va fi lucru de toate zilele ca oamenii să poată vorbi, ca la telefon, între America şi Europa, peste Oceanul cel mare. Dar aceasta este numai începutul… Nu va trece mult şi vom avea „televiziunea“, adică vederea departe, pe telegrafie fără de fir: un prieten din Paris va putea să-şi vadă prietenul din New-York cum se mişcă, la telefon, şi să vorbească cu el, ca şi când ar fi aproape unul de altul. Eşti la mii de kilometri departe şi e ca şi când ai fi în aceeaşi odaie!
Radiofonia este încă în vârsta copilăriei. Ca automobilul şi filmul de cinematograf de acum 25 de ani. Nu va trece cine ştie câtă vreme şi o să vedem lămurit pe cuvântător, pe orator şi orchestra precum o să-i auzim de lămurit, cu toate că ne vom afla sute de kilometri depărtare unii de alţii. Radiofonia e, desigur, una din invențiunile cele mai mari ale omenirii. Când ne gândim la radio, ne umblă gândul numai la telefonia și telegrafia fără de fir (sârmă). O să urmeze însă şi o transmitere (o predare) de putere electrică, în curând, şi aşa vom fi făcut cel mai mare pas de progres pe care-l cunoaşte industria de la invenţia fierului încoace.
Tesla mărturisea că, pe urma experienţelor proprii, făcute la căderile de apă vestite ale râului Niagara din America de Nord, a ajuns chiar el să trimită de pe acum într-o depărtare nețărmurită putere electrică, fără de ajutorul firului de sârmă – pierderea puterii electrice este numai de 5 procente, de 5 la sută. La început, profeţea Tesla, are să se trimită câtimi mici de putere electrică. Aeroplanele se vor folosi, poate, mai mult şi mai repede de invenţia aceasta, deoarece materia care mână motoarele pe aeroplane încă nu este mulţumitor stabilită. În curând o să se poată trimite pe cale de telegrafie fără de fir putere electrică aeroplanelor, şi că se vor înfiinţa „centrale de
putere electrică“, încât călătoria prin aer o să fie un lucru de sine înţeles pentru orişicine.
Nu numai că aeroplanele vor putea avea o iuţeală mult mai mare, în urma trimiterii de putere electrică pe telegrafia fără de fir, dar şi aeroplanul are să se elibereze de orice necaz când e vorba de vreme rea, deoarece aparatul va putea să fie lăsat să zboare cu cea mai mare siguranţă, la orice înălţime, încât va putea ocoli vremea cea rea.
Nu va trece mult şi vom avea un serviciu aerian de pasageri, de călători, între New-York şi California şi între New-York şi Europa. Şi într-alte domenii, într-alte câmpuri de activitate omenească, va avea ca urmare o mare schimbare putinţa de a trimite fără de fir energia electrică. Pădurile virgine, neumblate de picior omenesc vor putea fi luminate cum poţi să provezi în ziua de astăzi oraşele cele mari cu lumină electrică.
Inventatorii şi scrutătorii prin ţinuturi neexplorate (necălcate de picior omenesc) vor avea la ei câte un aparat mic, care le va da putinţa să aibă în orice clipă lumină şi putere. Lumina electrică se va câştiga pe viitor cu ţevile vacuum. Nu vom mai avea trebuinţă de lămpi şi de „pere“ electrice. Fire de sârmă în internul caselor vor trebui să fie.
Copiii copiilor noştri nu numai că vor căpăta lumina pe calea aerului, fără de fire electrice, ci se vor şi încălzi, iarna, şi vor primi aer rece, răcoritor, vara, tot prin aer, fără de fir. Şi în industrie are să se câştige prin transmiterea fără de fir a puterii o mare parte din munca omenească.
Cu luminarea electrică din ziua de astăzi se pierd la arderea cărbunelui 99 la sută din energia ce o are cărbunele. Poate cea mai de seamă aplicare a puterii electrice fără de fir spre folosul omenirii de mâine va fi ploaia comandată. Pustiurile de pe pământ au să se preschimbe atunci în grădini de flori şi aprovizionarea cu alimente pentru omenire are să se prefacă atunci într-o ştiinţă exactă”.
Savantul nu a fost căsătorit și nu a avut copii, singura sa pasiune puternică, în afara celei pentru știința căreia i-a dedicat întreaga viață, fiind cea pentru… porumbei. Contemporanii lui își aminteau că petrecea ore în șir hrănind porumbeii din Bryant Park sau că lăsa ferestrele larg deschise la camerele 3327 și 3328 ale Hotelului New Yorker din Manhattan, în care a locuit permanent începând din anul 1933, punea grăunțe pe pervaz și se uita fascinat la păsările care veneau să mănânce, ignorând mizeria pe care o făceau.
În 1935, bătrânul inventator american de origine croată considerat de contemporani rival al lui Edison anunţa o nouă invenţie, pe care spera să o vadă pusă în practică cât mai curând: maşina de pus capăt războiului.
Ziarul Rampa consemna: „Fiindcă Tesla crede în salvarea umanităţii numai prin maşinism, e natural să inventeze maşina păcii, aşa cum laboratoarele americane se străduiesc acum să construiască maşina gândirii. Tesla a prevăzut de altfel şi maşina de gândit, şi aşteaptă cu încredere construirea ei. „Nenumărate activităţi pe care le îndeplinesc astăzi mâinile oamenilor vor fi îndeplinite de automate. Am construit roboţii. Astăzi robotul este un fapt acceptat, dar principiul nu a fost dus destul de departe. În secolul al XXI-lea, robotul va lua locul pe care munca sclavului îl ocupa în civilizaţia antică. Nu e nici un motiv ca multe din aceste lucruri să nu se întâmple în mai puţin de un secol, aducând omului mai multă libertate în urmărirea aspiraţiilor mai înalte”.
Mai multă libertate îi poate aduce, în primul rând, scoaterea războiului din grijile şi preocupările cotidiene ale popoarelor. Tehnicienii pacifişti cred, în general, că războiul poate fi împiedecat numai dacă devine din ce în ce mai nimicitor. Dar e o greşeală. Instinctul combativ al omului e mai puternic decât orice pericol şi rezistă oricărei ameninţări. Nu ajunge ca să-l dezarmezi pe cel puternic. Războiul va putea fi împiedecat numai atunci când nu vor mai exista popoare slabe, incapabile de a se apăra. „Trebue să facem” spune Tesla, „ca orice popor oricât de mic şi slab, să se poată apăra în mod eficace”.
Nenorocirea este însă că toate maşinile bune pentru apărare sunt bune şi pentru atac. E nevoie de un instrument care să fie destinat cu deosebire apărării şi să facă agresiunile imposibile.
„Căci dacă nici o ţară nu va putea fi atacată cu succes, războiul nu va mai avea nici un sens. „Invenţia mea”, continua Tesla, „va distruge orice, oameni sau maşini, într-o rază de 200 mile.
Va fi ca un zid de forţă electrică, constituind un obstacol de netrecut. Descoperirea mea pune capăt ameninţărilor submarinelor şi aeroplanelor, dar asigură supremaţia crucişătoarelor, fiindcă ele vor putea fi prevăzute cu echipamentul necesar. Războiul pe apă va putea continua, deci, dar nici un vapor şi nici o flotă nu va putea să atace coasta, fiindcă echipamentul coastei va fi totdeauna superior armamentului oricărui vapor”.
Tesla a precizat că invenţia sa n-are nimic comun cu faimoasele „raze ale morţii”, care, după el, sunt inaplicabile, fiindcă forţa lor scade în proporţie cu distanţa la care sunt proiectate. Toată energia electrică a New-Yorkului, transformată în raze şi proiectată la o distanţă de 20 mile, ar fi incapabilă să omoare un om, fiindcă s-ar dispensa într-atâta încât ar deveni ineficace. Tesla e convins că naţiunile vor recunoaşte, mai curând sau mai târziu, importanţa sistemului său de imunizare împotriva războiului, chiar dacă până atunci vor mai fi două sau trei războaie.
În interview-ul acordat unui ziarist american, din care am extras cele de mai sus, Tesla găseşte şi diagnosticul crizei generale, morale şi materiale, prin care trece actualmente omenirea. „Suferim astăzi de un deranjament al civilizaţiei, fiindcă nu ne-am adaptat încă complet erei maşinismului. Soluţia problemelor noastre nu constă în distrugerea, ci în stăpânirea maşinii”.
Aceste puţine cuvinte conţin, în adevăr, cheia crizei. Dar nu suntem încă suficient de copţi ca să ştim cum să deschidem cu ea lacătele viitorului…”
*** Rampa, martie 1935
Savantul american s-a stins din viață pe 7 ianuarie 1943, la vârsta de 86 de ani, la New York. Nikola Tesla se afla la Hotelul New Yorker, în camera 3327, cea mai mică din cele două pe care le ocupase în ultimii zece ani ai vieții, iar trupul său neînsuflețit a fost găsit de camerista Alice Monaghan, care a intrat în încăpere ignorând semnul „Nu deranja”, pe care fizicianul îl pusese pe ușă cu două zile înainte. Medicul legist H.W. Wembley, cel care a examinat cadavrul, a concluzionat că moartea savantului a fost cauzată de o tromboză coronariană.
Rămășițele lui Tesla au fost incinerate, iar cenușa a fost depusă într-o urnă care a fost transportată la Belgrad, la muzeul care poartă numele savantului și care găzduiește un număr uriaș de arhive, manuscrise, note științifice, diagrame, desene și scrisori care i-au aparținut.
Surse:
Dimineața, 1924
New York Times, 1928
Rampa, martie 1935
Știință și Tehnică, 1963
Nikola Tesla Society, New York