Regina Sophia Magdalena și scandalul sexual de la curtea Suediei

Sophia Magdalena s-a născut pe 3 iulie 1746 la Palatul Christiansborg și a fost cel mai mare copil al regelui Frederick al V-lea al Danemarcei și Norvegiei și al reginei Louise a Marii Britanii. La vârsta de cinci ani, fetița a fost logodită cu moștenitorul tronului Suediei, Gustav, dar mariajul a fost aranjat de Parlament, nu de casa regală, și nu a fost deloc pe placul reginei Louisa Ulrika, care dorea ca tânărul să o ia de soție pe nepoata ei, Philippine de Brandenburg-Schwedt. Pe 1 octombrie 1766, Sophia s-a căsătorit prin procură cu Gustav la Palatul Christiansborg din Copenhaga și în persoană la Stockholm, pe 4 noiembrie în același an.

La curtea suedeză a fost primită cu amabilitate de rege, însă soacra ei o ura, iar soțul a sfârșit prin a o ignora. Regina Louisa Ulrika a încurajat relația distantă dintre fiul ei și prințesă, în ciuda faptului că Sophia era frumoasă, adusese o zestre mare și era bine educată, dar, fiind o fire rezervată, era considerată rece și arogantă. După moartea lui Adolf Frederick, în 1771, prințul Gustav a devenit rege al Suediei, iar anul următor Sophia Magdalena a fost încoronată regină.

Suverana era foarte timidă și nu s-a apropiat niciodată de soțul ei, mai ales pentru că detesta stilul de viața al anturajului lui, preferând să-și petreacă timpul la o altă reședință, Palatul Ulriksdal. Avea două prietene apropiate, Maria Aurora Uggla Ehrengranat și baronesa Virginia Charlotta Duwall Manderström, care i-au rămas domnișoare de onoare și după ce s-au căsătorit, lucru neobișnuit pentru curtea suedeză.

Regina cina singură și nu a avut nicio implicare în viața politică, cu excepția unui moment din timpul războiului din 1788, când a primit sarcina de a iniția negocierile de pace cu Danemarca. Atunci l-a chemat pe ambasadorul danez, a vorbit cu el și i-a înmânat o scrisoare pentru autoritățile din țara natală.

Sophia Magdalena a devenit cunoscută în toată Europa din cauza scandalului creat în jurul căsniciei și a legitimității fiului ei. Căsătoria cu Gustav nu fusese consumată până în 1775, la nouă ani după nuntă, și din acest motiv au existat zvonuri că regele era homosexual sau cu o sexualitate subdezvoltată, alte mărturii susținând că era bisexual. Relația incertă dintre Gustav al III-lea și soția sa a fost alimentată de regina-mamă, care nu voia nicio competiție în influența asupra fiului ei.

În 1774, regele a aranjat căsătoria fratelui său, viitorul Carol al XIII-lea al Suediei, cu Hedwig Elizabeth Charlotte de Holstein-Gottorp, pentru a rezolva problema stringentă a apariției unui moștenitor la tron, având în vedere că el nu reușise să aibă niciun copil. Noua ducesă a avut însă mai multe sarcini false și avorturi spontane, iar regele Gustav a fost nevoit să intre în dormitorul conjugal.

În 1778, Sophia Magdalena l-a adus pe lume pe Gustav Adolf, succesor la tronul suedez, iar în 1782 a născut un al doilea fiu, Charles Gustav, care a trăit numai un an. În unele cercuri s-a sugerat că primul fiu al regelui ar fi fost, de fapt, al contelui Frederick Munck.

Adevărul era oarecum diferit. Au existat scrisori ale celor implicați care spuneau că Munck a acționat în calitate de instructor sexual al cuplului. Probabil regele era virgin, la fel ca și regina, iar contele a fost chemat să-i învețe cum să-și consume căsătoria. Bărbatul era cunoscut pentru aventurile sale, era îndrăgostit de Anna Sofia Ramström, o domnișoară de onoare a reginei, cei doi urmând să fie prezenți într-o cameră alăturată, gata să intervină dacă este nevoie.

Oamenii și-au imaginat că Munck a avut contact sexual cu regina pentru a-i arăta regelui Gustav procedura,  instructajul a fost confirmat, dar nu există nici o dovadă că acest conte ar fi fost tatăl prințului. Zvonurile au devenit și mai persistente atunci când suverana i-a dăruit lui Munck un ceas cu imaginea ei, un inel cu diamante și i-a oferit o pensie pe viață.

Cercul din jurul fratelui suveranului, viitorul Carol al XIII-lea al Suediei, care își dorea tronul, a încurajat propagarea bârfelor care s-au răspândit rapid în întreaga societate, însăși regina mamă Louisa Ulrika a Prusiei susținând că fiul Sophiei era nelegitim și acuzând-o că ar fi prea frigidă pentru a avea un soț sau un amant. Tot ea a împrăștiat ştirea că regele și regina au divorțat în secret și că Sophia s-ar fi măritat cu Munck. Cuplul regal a fost șocat de acuzații, iar Sophia a jurat că nu va mai vorbi cu soacra ei niciodată și, într-adevăr, s-a ținut de cuvânt. Ofensat, Gustav al III-lea a aranjat ca mama sa să-și ceară scuze public pentru acuzații. În 1787, Sophia Magdalena a depus într-un cont suma de 50.000 de coroane pentru Munck, gestul fiind văzut ca un „cadou de rămas bun”.

Văduvă din anul 1792, după ce regele ei a fost ucis, Sophia a trăit retrasă și și-a petrecut mult timp participând la acțiuni de caritate. A fost profund afectată la moartea soțului, dar a provocat un scandal public prin refuzul de a se îmbrăca în doliu. Regele fusese împușcat după ce participase la un bal mascat organizat la Opera Regală din Stockholm, la miezul nopții de 16 martie 1792, de un grup de conspiratori și a murit câteva zile mai târziu.

În 1797, regina-mamă a insistat să fie evitat protocolul strict al curții regale suedeze pentru a o face pe nora sa, Frederica de Baden, să se simtă binevenită în noua țară, amintindu-și perioada când a fost ea însăși mireasă. În 1809, a asistat la abdicarea fiul ei, regele Gustav IV Adolf al Suediei, care pierduse Finlanda în favoarea Rusiei, tânărul fiind atunci trimis în exil și înlocuit cu unchiul patern, Carol al XIII-lea. Fosta suverană a rămas pentru tot restul zilelor în Suedia, și-a petrecut ultimii ani din viață într-o singurătate autoimpusă și nu a vizitat curtea regală foarte des.

Sophia Margareta a murit pe 21 august 1813 și a fost înmormântată la Biserica Riddarholmen din Stockholm, istoricii spunând că a fost una dintre cele mai tragice și izolate persoane din istoria monarhiei suedeze.