Ioan „John” Balaban s-a născut la 13 aprilie 1924 în satul Nădab din județul Arad, într-o familie destrămată și marcată de violență. Tatăl lui, care era cunoscut în comunitate pentru cruzimea cu care se purta cu soția și copiii săi, s-a sinucis punându-și ștreangul de gât. Traumele timpurii aveau să-l transforme pe tânărul Balaban într-un om instabil, cu o viziune tulbure asupra lumii.
În 1944, la vârsta de 20 de ani, a început să citească lucrări de filozofie și susținea că Dumnezeu nu există, dar mai târziu avea să mărturisească că divinitatea i s-ar fi arătat și i-ar fi spus: „fă tot ceea ce îți dictează conștiința și vei fi fericit”. În mai 1946, după o altercație cu câțiva comuniști, a fost internat timp de trei săptămâni într-un spital psihiatric din Cluj. Deși prezenta semne de tulburare mintală, a reușit să-și continue studiile, obținând o diplomă în fizică și metalurgie. Un an mai târziu, profitând de haosul instalat în România ocupată de sovietici, a fugit în Franța, unde avea să comită prima crimă.
În noaptea de 22 februarie 1948, într-un mic apartament din cartierul Auteuil, Paris, o tânără de origine poloneză, Riva Kwas, a fost ucisă cu brutalitate. Femeia în vârstă de 32 de ani era chimistă și locuia singură, iar trupul ei a fost descoperit abia după cinci zile. Balaban, care stătea în apropiere, o cunoscuse recent și, după cum avea să mărturisească ulterior, a strangulat-o „într-un acces de furie”, pentru că Riva refuzase să întrețină relații sexuale cu el.
Românul a părăsit imediat Franța, iar crima a rămas nerezolvată timp de cinci ani, până când, arestat în Australia, a mărturisit uciderea femeii.
În ianuarie 1951, Ioan Balaban a sosit în Australia la bordul vasului Hellenic Prince. În acte figura drept „chimist”, însă, de fapt, până atunci lucrase ocazional ca sudor, culegător de struguri sau muncitor necalificat. De-a lungul călătoriei, s-a certat cu un funcționar și a fost închis temporar în cabina de detenție a vasului, un episod care trădează din nou temperamentul lui violent.
Stabilit în Adelaide, South Australia, a încercat să se integreze în societate. După un timp a cunoscut-o pe Thelma Cadd, o femeie divorțată care deținea un mic local, Sunshine Snack Shop, pe strada Gouger. Cei doi s-au căsătorit pe 27 septembrie 1952, dar mariajul s-a destrămat rapid. Balaban, instabil și gelos, a acuzat-o pe soacră de amestec în viața familiei și s-a mută singur într-o cameră din North Adelaide.
Pe 5 decembrie 1952, într-o cocioabă din suburbia Torrensville a fost găsit trupul mutilat al Zorei Kusic, o emigrantă de origine iugoslavă în vârstă de 29 de ani. Femeia fusese tăiată cu un briceag și lăsată într-o baltă de sânge. Poliția l-a suspectat pe Balaban, care frecventa aceleași baruri cu victima, dar dovezile nu erau suficiente pentru a-l aresta, așa că, în ianuarie 1953, instanța a decis eliberarea lui. Ziarele de epocă îl descriu ca pe „un bărbat atrăgător, de 29 de ani, cu o privire melancolică”, care promite că va scrie o carte despre viața sa. O lună mai târziu, însă, Balaban avea să ucidă din nou.
Pe 12 aprilie 1953, într-un acces de furie provocată de consumul de alcool, Balaban a pătruns în locuința de deasupra cafenelei Sunshine Snack Shop, unde locuiau soția lui, fiul ei de șase ani și mama acesteia. Înarmat cu un ciocan, și-a ucis soția, pe Thelma Balaban, apoi a lovit-o mortal pe soacră, Susan Ackland. Copilul, Phillip Cadd, care se trezise și plângea, a fost și el lovit. Aflată într-o altă cameră, o tânără angajată a localului, Verna Manie, a reușit să scape sărind pe fereastră de la o înălțime de cinci metri, fiind rănită.
Câteva minute mai târziu, poliția l-a prins pe Balaban pe o stradă laterală, plin de sânge, cu hainele sfâșiate. În urma investigațiilor, bărbatul a recunoscut uciderea soției, a copilului, a soacrei și, în același timp, și-a mărturisit crimele anterioare – cea din Paris și cea a Zorei Kusic.
Procesul lui John Balaban a avut loc în iulie 1953, la Curtea Penală din Adelaide. Procurorii au descris serie de crime ca având motivații sexuale, psihiatrul H. Southwood a afirmat în fața instanței că acuzatul suferea de schizofrenie paranoică, iar alți specialiști, precum dr. H. Birch, l-au descris ca fiind „un psihopat lucid, incapabil să se conformeze normelor sociale”.
După deliberări, juriul l-a găsit vinovat. Înainte de pronunțarea sentinței, Balaban declara: „Vreau să respect legea, dar cred că nu sunt vinovat.”
Criminalul a fost condamnat la moarte prin spânzurare, iar după ce apelul i-a fost respins de instanța supremă, pe 26 august 1953, la ora 8 dimineața, Ioan „John” Balaban a fost executat în Adelaide Gaol.
Aceasta a fost prima execuție efectuată în noul turn de spânzurătoare al închisorii, trupul fiind îngropat în curtea închisorii, într-un rând rezervat criminalilor.
Cazul lui Ioan Balaban a șocat Australia anilor ’50 nu doar prin brutalitatea crimelor, ci și prin dualitatea aparentă a criminalului: un om cultivat, care vorbea despre filozofie și conștiință, dar ucidea cu sânge rece. În România, povestea lui a rămas aproape necunoscută, fiind redescoperită abia recent în arhivele Interpol și în presa australiană.
John Balaban, un imigrant cu o inteligență peste medie, dar cu o minte sfâșiată între rațiune și delir, este considerat primul criminal în serie din istoria Australiei moderne.
