Samantha Smith, fetița care a încercat să oprească Războiul Rece

Samantha Reed Smith s-a născut pe 29 iunie 1972 în orășelul Houlton din Maine, aflat la granița dintre Canada și Statele Unite, fiind fiica lui Jane Goshorn și a lui Arthur Smith. La vârsta de cinci ani, copila i-a trimis o scrisoare reginei Elisabeta a II-a pentru a-și exprima admirația față de regalitatea britanică și a fost încă de mică foarte receptivă la evenimentele politice și sociale, urmărind, alături de părinți, buletinele de știri la televizor. În primăvara anului 1980, familia s-a mutat în orașul Manchester, Samantha a fost înscrisă la gimnaziul din localitate, iar tatăl ei a devenit profesor de literatură și mama a lucrat ca asistent social.

Doi ani mai târziu, în toamna anului 1982, ziarele americane scriau frecvent despre noul lider al URSS, Yuri Andropov, care preluase puterea după moartea lui Leonid Brejnev și prezentau pe larg detalii din biografia lui de fost șef al KGB, oferind amănunte despre politicile brutale împotriva disidenților Andrei Saharov și Aleksandr Soljenițîn. În plus, apăreau articole despre amenințarea nucleară și despre noua fază a Războiului Rece care devenise critică, în contextul în care Statele Unite și URSS renunțaseră la strategia de destindere a relațiilor din perioada 1971 – 1980.

Pe 22 noiembrie 1982, revista Time a publicat pe copertă o fotografie a lui Andropov, iar când Samantha a văzut poza, a întrebat-o pe mama ei: “Dacă oamenilor le este atât de frică de el, de ce nu îi scrie cineva să îl întrebe dacă vrea să înceapă un război sau nu?”, iar mama i-a răspuns: “De ce nu-i scrii tu?”

La sfârșitul lunii noiembrie 1982 fetița i-a trimis prin poștă următorul mesaj secretarului general al PCUS:

Stimate domnule Andropov,

Numele meu este Samantha Smith. Am 10 ani. Felicitări pentru noul dumneavoastră loc de muncă. Îmi fac griji cu privire la posibila intrare a Rusiei și a Statelor Unite într-un război nuclear. Aveți de gând să susțineți un război sau nu? Dacă nu, vă rog să-mi spuneți cum aveți de gând să procedați pentru a evita un astfel de război. La această întrebare nu trebuie neapărat să răspundeți, dar mi-ar plăcea dacă ați face-o. De ce vreți să cuceriți lumea sau țara noastră? Dumnezeu a făcut lumea pentru ca oamenii să o împartă și să aibă grijă de ea, nu să existe războaie sau oameni care să cucerească alte țări. Vă rog să permiteți ca lucrurile să rămână cum a vrut El și astfel toată lumea va fi fericită.

Samantha Smith

În mod surprinzător, scrisoarea fetiței a fost publicată în ziarul sovietic Pravda, dar ea nu a primit niciun răspuns de la Moscova. I-a trimis însă o scrisoare ambasadorului sovietic în Statele Unite, Anatoli Dobrin , întrebându-l dacă Andropov intenționează să răspundă, iar pe 26 aprilie 1983, a primit un răspuns semnat de liderul PCUS:

Dragă Samantha,

Am primit scrisoarea ta, care seamănă cu multe altele care au ajuns recent la mine din America sau din alte țări din întreaga lume.

Cred că ești o fată curajoasă și onestă și te asemeni cu Becky, prietena lui Tom Sawyer din celebra carte a compatriotului tău, Mark Twain, roman care este foarte iubit de copiii din URSS.

Observ că ești nerăbdătoare să afli dacă va exista un război nuclear între Rusia și Statele Unite și te întrebi dacă fac ceva pentru ca războiul să nu izbucnească.

Întrebarea ta este una dintre cele mai importante pe care fiecare om și le pune, așa că îți voi răspunde serios și sincer.

Da, Samantha, noi, cei din Uniunea Sovietică, încercăm să facem totul pentru a nu fi război pe Pământ. Asta vrea fiecare om din URSS, aste ne-a învățat marele nostru înaintaș, Vladimir Lenin.

Poporul sovietic știe bine cât de teribil este un război. În urmă cu patruzeci și doi de ani, Germania nazistă, care a încercat să obțină supremația asupra întregii lumi, a atacat țara noastră, a ars și a distrus mii de orașe și sate, a ucis milioane de bărbați, femei și copii sovietici.

În acel război care s-a încheiat cu victoria noastră am fost aliați cu Statele Unite, împreună am luptat pentru eliberarea multor oameni de invadatorii naziști. Sper că ai învățat asta la lecțiile de istorie de la școală. Și astăzi ne dorim foarte mult să trăim în pace și să cooperăm cu toți oamenii de pe acest pământ – cu cei aflați departe și cu cei din apropiere și, cu siguranță, cu o țară atât de mare ca Statele Unite ale Americii.

În America și în URSS există arme nucleare, arme teribile care pot ucide milioane de oameni într-o clipă. Dar nu vrem să fie folosite vreodată. Tocmai de aceea, Uniunea Sovietică a declarat solemn că nu va folosi niciodată prima arme nucleare împotriva niciunei țări și, oricum, ne propunem să întrerupem producția acestora și să trecem la eliminarea tuturor armelor de acest tip de pe Pământ.

Cred că acesta este răspunsul la a doua ta întrebare: “De ce doriți să purtați război împotriva întregii lumi sau cel puțin a Statelor Unite?” Nu vrem nimic de acest gen. Nimeni din țara noastră – nici muncitorii, nici țăranii, nici scriitorii, nici medicii, nici adulții, nici copiii, nici membrii guvernului – nu vor un război mare sau “mic”.

Vrem pace – există alte lucruri de care suntem preocupați: cultivarea grâului, construcțiile și inovațiile, literatura și zborul în spațiu. Vrem pace pentru noi înșine și pentru toate popoarele planetei. Pentru copiii noștri și pentru tine, Samantha.

Te invit, dacă părinții tăi te vor lăsa, să vii în țara noastră, vei afla mai multe despre URSS, te vei întâlni cu copii de vârsta ta, poți merge într-o tabără internațională pentru copii la mare și vei vedea singură: în Uniunea Sovietică toată lumea își dorește pace și prietenie între popoare.

Îți mulțumesc pentru scrisoare și îți doresc toate cele bune,

Y. Andropov

Imediat ce jurnaliștii americani au aflat de existența scrisorii semnate de liderul URSS, Samantha a devenit o vedetă a Statelor Unite. Copila a fost intervievată de cunoscuții jurnaliști Ted Koppel de la ABC și Johnny Carson de la NBC și toate rețelele americane de televiziune au organizat talk-show-uri despre corespondența dintre fetița din Maine și liderul de la Kremlin.

Pe 7 iulie 1983 Samantha Smith și părinții ei au plecat la Moscova și au petrecut două săptămâni ca oaspeți ai lui Andropov, au vizitat Moscova și Leningradul și au stat câteva zile la Artek, principala tabără sovietică de pionieri ce se afla în orașul Gurzuf din Crimeea, copila fiind uimită de simpatia cu care a fost primită și de micile cadouri care i-au fost oferite în timpul vizitei. Invitată să susțină o conferință de presă de la Moscova, a declarat că rușii sunt “la fel ca noi”, la Artek a fost cazată într-o cameră cu alte nouă fete de aceeași vârstă și și-a petrecut timpul înotând și învățând cântece și dansuri rusești.

Președintele sovietic Yuri Andropov nu a putut să se întâlnească cu ea, însă a sunat-o și au vorbit câteva minute la telefon, informațiile ulterioare arătând că liderul URSS era deja grav bolnav în acea perioadă, suferind de o afecțiune renală gravă din cauza căreia și-a pierdut viața un an mai târziu.

Mass-media rusă a urmărit în permanență evenimentele la care a participat copila și a publicat zeci de articole și fotografii despre vizita ei, dar în Statele Unite evenimentul a fost privit cu suspiciune, unii analiști catalogându-l ca pe o “cascadorie de PR în stil american”.

Întoarcerea Samanthei Smith în Statele Unite, pe 22 iulie 1983, a fost sărbătorită de oamenii din Maine cu o mică festivitate, fetei i s-a întins un covor roșu la aeroport și a fost preluată de o limuzină, fiind conndusă prin oraș ca o adevărată eroină, dar mai mulți jurnaliști și-au continuat criticile, susținând că fetița servește, fără să vrea, ca instrument de propagandă sovietică.

În decembrie 1983, Samantha a fost invitată în Japonia, unde s-a întâlnit cu prim-ministrul Yasuhiro Nakasone și a participat la Simpozionul Internațional pentru Copii de la Kobe, asumându-și rolul de “cel mai tânăr ambasador al Americii”. Călătoriile ei au inspirat o serie de alte schimburi de copii-ambasadori ai bunăvoinței și în același an o fetiță de 11 ani din URSS, Katya Lycheva, a sosit în Statele Unite.

Samantha devenise deja o mică celebritate mediatică, iar un an mai târziu, în 1984, a găzduit un show special pentru copii la Disney Channel intitulat “Samantha Smith Goes To Washington… Campaign ’84”, intervievând mai mulți candidați pentru alegerile prezidențiale ale Partidului Democrat din 1984, inclusiv pe George McGovern, John Glenn și Jesse Jackson.

Viața micuței vedete americane care a încercat să oprească amenințarea nucleară dintre Statele Unite și Uniunea Sovietică s-a frânt pe 25 august 1985. Samantha și tatăl ei se aflau la bordul aeronavei Bar Harbor Airlines 1808 întorcându-se acasă după ce copila participase la o filmările pentru un serial tv pentru copii, dar înainte de aterizare avionul a lovit câțiva copaci și s-a prăbușit lângă aeroportul din Maine, ucigând toți cei șase pasageri și cei doi membri ai echipajului aflați la bord.

Imediat după accident în presa din URSS au fost publicate o serie de articole care puneau sub semnul întrebării tragicul eveniment, dar în Statele Unite a fost întreprinsă o anchetă amănunțită, iar raportul oficial a fost făcut public. Conform datelor, accidentul s-a produs în jurul orei 22:05, iar cauzele au fost condițiile meteorologice nefavorabile, lipsa de experiență a piloților și o mică defecțiune care în mod normal nu ar fi trebuit să provoace probleme foarte grave aparatului de zbor.

Samantha Smith a fost condusă pe ultimul drum de aproximativ 1.000 de persoane, printre ei aflându-se actorul Robert Wagner și Vladimir Kulagin, reprezentantul Ambasadei Sovietice la Washington, care a citit un mesaj de condoleanțe din partea lui Mihail Gorbaciov, noul lider de la Kremlin începând din martie 1985. Fetița a fost elogiată la Moscova ca o campioană a păcii, iar președintele american Ronald Reagan i-a transmis condoleanțe mamei ei într-un mesaj:

Milioane de americani, milioane de oameni din întreaga lume, împărtășesc durerea dumneavoastră. O vor prețui și își vor aminti mereu de Samantha, de zâmbetul ei, de idealurile ei și de inocența de care a dat dovadă în scurta ei viață.

Yvette Irène Saint-André, I Remember Samantha Smith: Goodwill Ambassador, 2008

Anne Galicich, Samantha Smith: A Journey for Peace, 1987

Mathias Neumann, Children Diplomacy During the Late Cold War: Samantha Smith’s Visit of the ‘Evil Empire’, 2019