De fiecare dată când Biserica Catolică intră în perioada sede vacante, milioane de ochi se îndreaptă spre coșul instalat deasupra Capelei Sixtine, așteptând apariția firului de fum alb sau negru (Sfumato) care semnalează dacă voturile cardinalilor au dus sau nu la un consens în privința noului papă.
Acest ritual a devenit unul dintre cele mai urmărite și enigmatice din viața Bisericii Catolice.
Rădăcinile unei tradiții vizuale
Contrar a ceea ce se crede, sfumato nu a fost prezent în conclavurile timpurii. Primele adunări elective, inclusiv cel din 1492, care l-a ales pe controversatul papă Alexandru al VI-lea, se desfășurau în tăcere, iar alegerea era anunțată doar printr-o declarație formală în fața mulțimii. Fumul ca semnal vizual clar a fost introdus abia în 1903, în timpul conclavului care a dus la alegerea Papei Pius al X-lea, deși tradiția arderii buletinelor de vot a apărut în secolul al XV-lea.
Înainte de această inovație, credincioșii se adunau în Piața Sfântul Petru și așteptau ore sau zile în șir fără niciun indiciu oficial. Exista un zvon conform căruia se putea „ghici” rezultatul în funcție de mărimea porțiilor de mâncare servite cardinalilor: dacă erau reduse, însemna că electorii se apropiau de un acord, dar nimic nu era sigur.
În 1903, dorind o formă de comunicare clară, Vaticanul a adoptat sistemul semnalizării prin fum. În timpul fiecărei runde de vot, buletinele sunt arse într-un cuptor special, iar adăugarea unor substanțe chimice (inițial pentru fumul negru se adăugau paie ude, iar pentru cel alb, paie uscate) determină culoarea fumului:
Fum negru (fumata nera) — votul nu a dus la o alegere valabilă.
Fum alb (fumata bianca) — un nou papă a fost ales.
Acest sistem simplu avea să joace un rol crucial în conclavurile secolului XX și XXI, dar nu a fost lipsit de dificultăți.
Probleme de culoare: confuzii și controverse
Până în 1963, diferențierea clară între fumul alb și cel negru era o provocare. Lipsa unor materiale standardizate ducea uneori la apariția unui fum gri sau incert. De exemplu, în conclavul care l-a ales pe Papa Ioan Paul I (1978), mulțimea a fost dezorientată — fumul părea albicios, dar nu era sigur.
În conclavul următor, cel din toamna aceluiași an (pentru alegerea lui Ioan Paul al II-lea), sistemul a fost îmbunătățit. Începând cu anul 2005, Vaticanul a introdus un al doilea cuptor dedicat exclusiv generării fumului colorat, folosind substanțe chimice precise:
- Pentru fumul negru: perclorat de potasiu, antracen și sulf.
- Pentru fumul alb: lactoză, colofoniu și permanganat de potasiu.
Această chimie a asigurat claritatea mesajului transmis în Piața Sfântul Petru și în transmisiunile live ale televiziunilor din întreaga lume.
Între mister și modernitate: semnificația simbolică
Dincolo de aspectul tehnic, sfumato este și un ritual profund simbolic. Arderea buletinelor reprezintă nu doar încheierea unui vot, ci și un gest de purificare, de încredințare a alegerii Duhului Sfânt. Fumul care se înalță spre cer reflectă o rugăciune colectivă a Bisericii, un semn de mister și speranță.
Faptul că milioane de oameni privesc cu emoție un coș de fum în era internetului și a notificărilor instantanee este dovada forței acestui gest arhaic care transcende timpul și tehnologia.
Fum, clopote și anunțul final
Începând din anul 2005, fumul alb este însoțit și de sunetul clopotelor bazilicii Sfântul Petru, pentru a elimina orice dubiu.
În interiorul Capelei Sixtine au fost instalate temporar două sobe special pentru conclav: una pentru arderea buletinelor de vot, cealaltă, pentru a genera semnalele de fum. Ambele sobe sunt conectate la un mic coș care permite evacuarea fumului ce urcă prin acoperișul capelei către exterior. Vinerea trecută echipele de pompieri au fost văzute pe acoperiș, fixând cu grijă partea superioară a hornului, în timp ce muncitorii montau schelele și construiau sobele în interior.
„Este un proces extrem de precis, pentru că, dacă ceva merge prost, nu este doar o eroare tehnică, devine un incident internațional. Nu e ca și cum ai pune o țeavă la un cuptor de pizza. Fiecare parte a sistemului trebuie instalată fără a deteriora nimic din Capela Sixtină”, a declarat pentru BBC Kevin Farlam, un inginer structurist.
După apariția firului de fum, cardinalul diacon iese pe loggia centrală a bazilicii Sfântului Petru și rostește cuvintele așteptate de întreaga lume: „Annuntio vobis gaudium magnum: Habemus Papam!”
Este momentul în care ritualul ancestral al fumului se întâlnește cu solemnitatea unei proclamări oficiale, în mijlocul mulțimii care se bucură, plânge, se roagă sau pur și simplu privește cu speranță spre noul papă.
