De la un conclav care a durat nu mai puțin de 1006 zile până la decizii luate în mai puțin de 48 de ore, istoria alegerii papilor este o oglindă a transformărilor politice, teologice și administrative ale Bisericii Catolice.
1268–1271: Alegerea lui Grigore al X-lea (33 luni)
Cel mai lung conclav din istorie a durat 1006 de zile și a fost declanșat de moartea Papei Clement al IV-lea. În spatele blocajului se aflau rivalitățile politice dintre facțiunile pro-franceze (angevine) și cele pro-imperiale (ghibeline). Cardinalii au fost în cele din urmă închiși și privați de confort de către autoritățile din Viterbo — Palatul Papal a fost lăsat fără acoperiș, iar ei au fost hrăniți doar cu pâine și apă — pentru a-i forța să ajungă la un consens. A fost nevoie de formarea unui comitet restrâns care să aleagă papa printr-un compromis: cel desemnat a fost Teobaldo Visconti, un non-cardinal aflat în cruciadă, care a devenit Papa Grigore al X-lea.
⏳ 1292–1294: Alegerea lui Celestin al V-lea (27 luni)
Un alt exemplu de conclav paralizat de diviziunile interne dintre nobilii italieni rivali și lipsa unui consens spiritual a fost cel care a început în 1292. Soluția a venit în cele din urmă din afara colegiului cardinalilor: un pustnic renumit pentru sfințenia sa, Pietro da Morrone, a fost ales sub numele de Celestin al V-lea. El a abdicat câteva luni mai târziu, considerându-se nepotrivit pentru misiunea papală. Această alegere și retragere au inspirat modelul fictiv al Papei Celestin în Divina Comedie a lui Dante.
️ 1314–1316: Alegerea lui Ioan al XXII-lea (28 luni)
De această dată, alegerea a fost amânată și divizată din cauza morții lui Clement al V-lea și a mutării papalității la Avignon. Franța și Sfântul Imperiu Roman se confruntau pentru influență, iar cardinalii nu au reușit să se reunească în conclav decât după un an. După luni întregi de impas și presiuni din partea regelui francez, a fost ales Ioan al XXII-lea, primul papă „de facto” al exilului de la Avignon.
⏱️ 1799–1800: Alegerea lui Pius al VII-lea (3 luni și 2 săptămâni)
Pe fondul invaziei napoleoniene, conclavul s-a desfășurat la Veneția, nu la Roma. Dificultățile logistice și conflictele dintre cardinalii „zelanți” (anti-francezi) și cei moderați au prelungit alegerea. Pius al VII-lea avea să aibă o relație tumultoasă cu Napoleon, pentru că a criticat dur celebrul moment al autoîncoronării împăratului, în 1804.
️ Conclavurile secolului XX–XXI: rapide și eficiente
Odată cu regulile stricte stabilite de Grigore al X-lea și modernizate în secolele ulterioare, durata conclavurilor a scăzut:
1903 – Papa Pius al X-lea a fost ales în 5 zile
1958 – Papa Ioan al XXIII-lea, ales în 4 zile
1978 (octombrie) – Papa Ioan Paul al II-lea, ales în 3 zile
2005 – Benedict al XVI-lea, ales în 2 zile
2013 – Papa Francisc, desemnat în 2 zile
