În inima Vaticanului, ascunsă între zidurile Palatului Apostolic, se află unul dintre cele mai emblematice monumente ale lumii occidentale: Capela Sixtină (Cappella Sistina).
Faima ei se datorează în primul rând de tavanul pictat de Michelangelo între 1508 și 1512, dar capela este mult mai mult decât un muzeu de fresce renascentiste, este un spațiu încărcat de semnificație liturgică și istorică, care servește, din secolul al XV-lea, ca loc oficial al celor mai importante evenimente din viața Bisericii Catolice, inclusiv al alegerii Papei.
Construită între 1473 și 1481 din ordinul Papei Sixtus al IV-lea (de unde provine numele), Capela Sixtină a fost gândită ca o capelă privată papală și un simbol al reînnoirii Romei creștine, într-o perioadă în care papalitatea căuta să își reafirme autoritatea spirituală și culturală. Arhitectul principal, Giovannino de’ Dolci, a proiectat clădirea pe plan dreptunghiular (40,9 m lungime, 13,4 m lățime), inspirându-se din proporțiile biblice ale Templului lui Solomon – un simbol al continuității între Vechiul și Noul Testament.
Înainte ca Michelangelo să fi intervenit cu pensula sa, pereții capelei fuseseră deja împodobiți de o pleiadă de artiști renascentiști precum Sandro Botticelli, Domenico Ghirlandaio, Cosimo Rosselli, Pietro Perugino și Luca Signorelli, care au realizat un vast ciclu de fresce ce prezintă paralele între viața lui Moise și viața lui Iisus.
După finalizarea frescelor murale, capela a fost consacrată în 1483, devenind sediul celebrării unor sărbători liturgice importante, dar și al consistoriilor papale. Importanța sa a crescut exponențial în 1492, când a fost aleasă pentru prima dată ca spațiu de desfășurare al conclavului.
Contextul istoric: Roma, sfârșitul secolului al XV-lea
În 1483, Papa Sixtus al IV-lea a inaugurat capela care îi poartă numele. Construită între 1473 și 1481, Capela Sixtină a fost gândită nu doar ca un spațiu de cult, ci și ca un simbol al puterii papale. Clădirea reproduce proporțiile Templului lui Solomon, iar pereții interiori sunt împodobiți cu fresce create de maeștri ai Renașterii precum Botticelli, Ghirlandaio, Perugino și Pinturicchio. În acest decor solemn, Biserica Catolică a decis în 1492 să țină aici conclavul pentru alegerea succesorului lui Inocențiu al VIII-lea.
Alegerile din 1492: corupție, alianțe și aur spaniol
Primul conclav desfășurat în Capela Sixtină a fost și unul dintre cele mai controversate din istorie. După moartea lui Inocențiu al VIII-lea, cei 23 de cardinali electori s-au reunit în capelă pentru a decide cine va prelua conducerea spirituală a lumii catolice. Favoritul era Rodrigo Borgia, cardinal de origine spaniolă, cunoscut pentru abilitatea sa politică și pentru ambiția nestăvilită.
Sursele istorice, inclusiv cronici contemporane, susțin că Borgia a câștigat voturile necesare nu datorită calităților sale, ci printr-o campanie de mituire pe scară largă. Se spune că a oferit bani, funcții și promisiuni de putere altor cardinali, în special celor influenți precum Ascanio Sforza. A fost ales papă la 11 august 1492, luând numele Alexandru al VI-lea, și a devenit unul dintre cei mai controversați papi din istorie.
De ce Capela Sixtină?
Alegerea capelei ca locde desfășurare a conclavului nu a fost doar o decizie practică, ci și una simbolică. Capela era deja un spațiu sacru, fiind amplasată în inima Palatului Apostolic. Construcția sa solidă, lipsită de ferestre mari, oferea siguranța izolării, o condiție esențială pentru conclav, care impunea separarea completă a cardinalilor de lumea exterioară.
În plus, picturile murale care ilustrau scene din viața lui Moise și a lui Iisus simbolizau continuitatea autorității divine, o temă potrivită pentru alegerea unui nou vicar al lui Hristos pe pământ.
Cum se desfășura conclavul?
Deși nu la fel de codificat ca astăzi, conclavul din 1492 respecta deja reguli stricte. Cardinalii erau încuiați (cum clave, de unde vine termenul conclav) în capelă, fără niciun contact cu exteriorul, pentru a evita presiunile politice. Aveau la dispoziție camere improvizate în apropiere, iar mesele le erau aduse în condiții de control strict.
Votul se desfășura prin buletine scrise și erau arse după fiecare rundă. Totuși, sistemul fumului (celebrele fumate alb și negru) care semnalează rezultatul conclavului avea să fie introdus abia în secolul XX.
Moștenirea unui conclav istoric
Faptul că primul conclav din Capela Sixtină a dus la alegerea unui papă atât de controversat precum Alexandru al VI-lea nu a umbrit sacralitatea spațiului. Dimpotrivă, tradiția s-a consolidat. Capela a devenit, din acel moment, spațiul tranziției între pontificate.
Conclavul din 1492 a mai marcat o schimbare subtilă: papalitatea începea să reflecte tot mai mult intrigile și complexitatea politică a Renașterii italiene, iar Capela Sixtină a devenit nu doar un sanctuar de rugăciune, ci și o scenă unde se desfășurau jocuri de putere la cel mai înalt nivel.
Astăzi, când Capela Sixtină a fost închisă publicului și s-a instalat conclavul pentru alegerea succesorului Papei Francisc, s-a activat așadar o tradiție cu rădăcini adânci. Primul conclav ținut aici în 1492 a fost martorul unei alegeri marcate de corupție, dar și începutul unui ritual care, indiferent de epocă, rămâne învăluit în mister și solemnitate, desfășurat sub privirile severe ale profeților pictați pe pereți de marii maeștrii ai Renașterii.
