Ruhollah Musavi Khomeini s-a născut pe 24 septembrie 1902 în provincia iraniană Markazi, aflată la o distanță de 325 km de Teheran. Era fiul lui Mostafa Hindi, iar după moartea tatălui, în 1903, mama s-a ocupat de creșterea și educaţia lui, punându-l să studieze Coranul de la vârsta de 6 ani. În 1929, Khomeini s-a căsătorit cu Khadijeh Saqafi, fiica unui cleric din Teheran, în anii următori cuplul având șapte copii, dintre care cinci au supraviețuit până la maturitate.
Khomeini a petrecut mai mult de 14 ani în exil, în mare parte în orașul irakian Najaf, de unde a fost expulzat în 1978 de Saddam Hussein. Până la sfârșitul anilor ’60, era considerat un “marja-e taqlid”, un model pentru sute de mii de șiiţi.
Mai târziu a publicat o carte numită “Hokumat-e Islami: Velayat-e faqih”, în care și-a expus ideile despre guvernare și în care susținea, printre altele, că legile societății ar trebui să fie alcătuite doar din legile lui Dumnezeu (Sharia), care „oferă instrucțiuni și stabilesc norme” pentru fiecare capitol al vieții pământene.
Conceptul de guvernare promovat de Ayatollahul Khomeini susținea că este necesar orice efort pentru a preveni nedreptatea, corupția, opresiunea celor puternici asupra celor săraci și slabi. O formă modificată a acestui sistem a fost adoptată după ce bărbarul și adepții săi au preluat puterea pe 1 aprilie 1979, în urma unui referendum prin care șahul Reza Pahlavi a fost nevoit să renunțe la tron, iar Khomeini a fost numit lider suprem al Republicii Islamice Iran.
După ce a ajuns la conducere, Khomeini a avut ciocniri cu intelectualii progresiști, iar conflictul a ajuns la apogeu în timpul scrierii Constituției islamice, perioadă în care multe ziare au fost interzise de guvern.
Bărbatul le-a declarat furios celor care îl contestau: “Da, noi suntem reacționari, iar voi sunteți intelectuali luminați: voi, intelectualii, nu doriți ca noi să ne întoarcem cu 1.400 de ani înapoi. Voi vreți libertate, libertate față de orice, libertate pentru partide, voi doriți toate libertățile. Lbertatea ne va corupe tineretul, libertatea va deschide drum liber opresorilor, libertatea ne va trage nația la fund”.
Într-un discurs susținut pe 1 februarie 1979 în faţa unei mulțimi uriașe, imediat după ce se întorsese din exil, Khomeini le-a promis iranienilor că regimul său va promova un guvern ales care va reprezenta poporul, iar clerul nu va interveni în treburile politice ale statului. Le-a spus oamenilor că nimeni nu va rămâne fără adăpost, că toți vor avea telefon gratis, încălzire, electricitate, servicii de transport și petrol, toate gratuite.
Sub guvernarea lui a fost însă reintrodusă Sharia, codul vestimentar islamic a fost aplicat atât bărbaților cât și femeilor, iar respectarea regulilor era strict controlată de Gărzile Revoluționare Islamice. Femeile aveau obligația să își acopere părul, iar bărbații nu aveau voie să poarte pantaloni scurți, au fost interzise băuturile alcoolice, majoritatea filmelor occidentale, înotul sau plaja în spaţii comune pentru femei şi bărbaţi.
Programul de educație a fost islamizat la toate nivelurile, iar transmiterea oricărui tip de muzică, alta decât cea religioasă, la radio și televiziunea iraniană a fost suspendată în iulie 1979.
La doar trei săptămâni de la preluarea puterii, a desființat legea divorțului şi a scăzut vârsta minimă de căsătorie a tinerelor la 13 ani și chiar a permis ca fetele de peste șapte ani să se poată căsători dacă un medic semnează un certificat privind maturitatea lor sexuală. În plus, a adoptat legi care au încurajat poligamia și au încadrat adulterul la cea mai înaltă formă de infracțiune.
Starea de sănătate a lui Khomeini s-a degradat începând cu mijlocul anilor ’80. Ayatollahul a murit pe 3 iunie 1989, după ce suferise cinci atacuri de cord în doar zece zile.
Hussein-Ali Montazeri, fostul lui secretar, o figură cunoscută a revoluției iraniene, fusese ales pentru a-i continua planurile de guvernare, dar la începutul lui 1989 acesta a început să vorbească despre liberalizarea pieţei economice şi a oferit speranțe pentru înfiinţarea partidelor politice. Khomeini, furios, l-a eliminat din poziția de succesor oficial şi a ordonat să fie arestat sub acuzația de activități contrarevoluționare.
A cerut apoi convocarea unei Adunări pentru revizuirea Constituției şi l-a desemnat ca urmaș pe Ali Khamenei, un adept al său care avea aceleaşi credinţe stricte. Ayatollahul Khamenei l-a succedat şi este astăzi, la vârsta de 85 de ani, liderul suprem al Iranului.
Funeraliile lui Ruhollah Khomeini, primul lider religios de după Revoluția islamică, care a murit la vârsta de 86 de ani, au fost extrem de stranii.
Conform estimărilor oficiale, 10 milioane de oameni s-au aliniat pe o distanţă de 32 de kilometri către cimitirul Behesht-e Zahra din Teheran, locul unde urma să fie înmormântat ayatollahul.
Oficialii iranieni au fost nevoiți să amâne însă ceremonia programată după ce o mulțime uriașă a luat cu asalt convoiul, distrugând pur și simplu sicriul în care se afla liderul religios pentru a-l privi sau a-i atinge pentru ultima dată corpul. Soldații desemnați pentru a menține ordinea au fost obligați să tragă focuri de avertisment în aer pentru a împrăștia oamenii și la un moment dat trupul defunctului a căzut, iar mulțimea a început să smulgă bucăți din giulgiul în care era înfășurat.
Jurnalistul american John Kifner a scris în The New York Times: „Trupul Ayatollahului, înfășurat într-un giulgiu de înmormântare alb, a căzut din sicriul din lemn prețios și, într-o scenă dementă, oamenii au ajuns să-i atingă corpul, fiul lui fiind călcat pur și simplu în picioare. La un moment dat, paznicii au pierdut lupta cu mulțimea dezlănțuită. Soldații au recuperat cadavrul și l-au dus la un elicopter, dar oamenii s-au agățat la propriu de aparatul de zbor”.
Corpul neînsuflețit a fost transportat înapoi în Teheranul de Nord pentru a parcurge ritualul de pregătire pentru a doua oară.
Cea de-a doua înmormântare a avut loc în condiții de securitate mult mai stricte, cinci ore mai târziu. De data aceasta, corpul a fost așezat într-un sicriu din oțel, asemănător unui container de transport aerian. Încă o dată, mulțimea care era pe străzi a încercat să rupă cordonul oficial, deși la radio și televiziune se făcuseră în mod repetat anunțuri că înmormântarea a fost amânată cu câteva zile. Potrivit reporterilor care au relatat pentru revista Time, capacul metalic al sicriului a fost înlăturat și corpul a fost rostogolit în gropă, care a fost rapid acoperită cu dale de beton, iar deasupra a fost așezat un container mare de marfă. În 1992, peste mormântul lui Ruhollah Khomeini a fost construit un mausoleu.
