Puțini scriitori britanici au reușit să rămână atât de actuali precum Thomas Hardy, cel despre care Virginia Woolf, care l-a admirat profund, scria că „nu aparține niciunei școli, decât poate chiar școlii literaturii. Este deopotrivă un outsider și un maestru…”
Născut pe 2 iunie 1840, în satul Higher Bockhampton, Hardy a fost fiul unui pietrar, mama lui, o femeie autodidactă, fiind cea care i-a cultivat interesul pentru literatură. Deși a fost trimis să studieze arhitectura la Londra, viitorul scriitor nu s-a desprins niciodată total de lumea rurală. Mai târziu, decorul ficțional numit „Wessex” din romanele sale avea să înfățișeze cu fidelitate peisajele și rigorile sociale din sud-vestul Angliei victoriene.
Emma și Florence Hardy
Viața sentimentală a lui Hardy a fost complicată și adesea tensionată. În 1870, în timpul unei călătorii la Cornwall, a întâlnit-o pe Emma Gifford, o femeie cu idei liberale, cea care l-a inspirat să scrie “Departe de lumea dezlănțuită” (1874).
Cei doi s-au căsătorit chiar în anul apariției romanului, dar mariajul lor a devenit ulterior distant. Descrisă ca o femeie atrăgătoare, cu trăsături distinse, Emma avea părul deschis la culoare și ochii albaștri, o statură zveltă și elegantă și o înfățișare grațioasă. Se îmbrăca întotdeauna cu gust, avea o atitudine demnă, uneori chiar teatrală, și era devotată cauzelor religioase și morale, ceea ce o aducea uneori în conflict cu soțul ei. Relația dintre cei doi a fost la început pasională și romantică, dar cu timpul a devenit rece, pentru că Emma era adesea geloasă pe succesul lui și pe apropierea de alte femei, iar Hardy o considera, în scrisorile sale târzii, „capricioasă, suspicioasă și greu de mulțumit”.
Moartea ei, în 1912, l-a lovit cu o forță neașteptată, pentru că i-a reaprins amintirile tinereții și l-a inspirat să scrie unele dintre cele mai dureroase și frumoase poezii “de doliu” din literatura engleză, adunate în volumul „Poems of 1912–1913”. Nina Cassian spunea într-un interviu din 1999: „Versurile lui Hardy după moartea Emmei sunt o anatomie a vinovăției și iubirii pierdute. Nu e romantism, e o sinceritate aproape dureroasă…”
La doi ani după moartea soției, Hardy s-a recăsătorit cu Florence Dugdale, care îi era secretară, o femeie cu 39 de ani mai tânără. Fostă învățătoare, cu o educație solidă și o fire studioasă, aceasta îl admira profund pe scriitor, pe care îl cunoscuse inițial ca autoare aspirantă și fană a operei sale. Florence i-a fost loială până la moarte, acceptând un rol umbrit în permanență de amintirea Emmei.
Moartea scriitorului și ultimele controverse
Thomas Hardy s-a stins pe 11 ianuarie 1928, la vârsta de 87 de ani. Trupul său a fost incinerat, cenușa fiind depusă în Poets’ Corner din Westminster Abbey, alături de rămășițele lui Geoffrey Chaucer, autorul „Povestirilor din Canterbury”, și ale romanicerului Charles Dickens, dar inima i-a fost îngropată separat, în satul natal, în același mormânt în care se odihnea prima lui soție. Potrivit unei legende care a circulat în epocă, inima i-a fost scoasă cu grijă, pusă într-o cutie, dar un câine ar fi devorat-o înainte de înmormântare, un detaliu macabru, dar neconfirmat.
Ulterior văduva sa, Florence Herdy, s-a ocupat de memoria lui literară, publicând o biografie în două părți, care a fost redactată în mare parte chiar de ea: „The Early Life of Thomas Hardy” și “The Later Years of Thomas Hardy”.
“Tess d’Urberville” (1891) și “Departe de lumea dezlănțuită (1874, publicat inițial anonim în Cornhill Magazine și atribuit lui George Elliot), care aduc cititorilor o imagine îndrăzneață și profundă despre condiția femeii în societatea victoriană rigidă, sunt cele mai renumite romane ale lui Hardy și au fost descoperite de cititorii români datorită lui Garabet Ibrăileanu, criticul literar care a scris deseori în Viața românească despre scriitorul britanic.
Tess este simbolul nevinovăției sacrificate, al femeii acuzate de o vină care nu-i aparține, și trădează furia scriitorului împotriva normelor conservatoare ale epocii, romanul fiind considerat scandalos la apariție. În “Departe de lumea dezlănțuită”, Bathsheba Everdene, nume care l-a inspirat și pe autorul trilogiei „Jocurile foamei”, își revendică independența și plătește scump pentru alegerile ei într-o lume dominată de bărbați.
Adaptările cinematografice ale celor mai cunoscute romane ale lui Thomas Hardy au fost numeroase, “Departe de lumea dezlănțuită” fiind ecranizat de patru ori, cea mai recentă fiind versiunea din 2015, cu Carey Mulligan. Nastassja Kinski a jucat rolul lui “Tess d’Urberville” în filmul lui Roman Polanski din 1979, producție care a câștigat trei premii Oscar.
