Svetlana Alliluyeva s-a născut pe 28 februarie 1926 și a fost singura fiică a liderului sovietic Iosif Visarionovici Stalin și a celei de-a doua soții a acestuia, Nadejda Alliluyeva. Pentru că mama ei voia să-și continue carieră profesională, liderul comunist a angajată o bonă, pe Alexandra Bychokova, să aibă grijă de fetiță și de fratele ei mai mare, Vasily, iar aceasta a fost foarte atașată de copii.
Pe 9 noiembrie 1932, pe când Svetlana avea 6 ani, mama ei, Nadejda, care avea 31 de ani în acel moment, s-a sinucis. Circumstanțele morții Nadejdei Alleluyeva au rămas puțin cunoscute. Tânăra participase la demonstrația organizată în Piața Roșie cu ocazia sărbătoririi victoriei Marii Revoluții Socialiste din Octombrie, alături de colegii și profesorii ei de la facultate. După trecerea primei coloane a manifestanților prin fața tribunei oficiale, Nadejda a părăsit rândurile demonstranților și a urcat la tribuna a doua, cea rezervată activiștilor de partid și delegațiilor străine și s-a așezat lângă Nikita Hrușciov, cu care s-a întreținut puțin. A doua zi, a fost organizată o recepție de unde Stalin și Nadejda au plecat separat acasă, în apartamentul lor din Kremlin. Cei doi soți dormeau de mult timp în camere diferite: ea în dormitor, el în birou sau într-o cameră de lângă sufragerie, unde se afla și telefonul direct cu guvernul.
Dimineața, menajera a găsit-o pe Nadejda moartă lângă pat, într-o baltă de sânge, cu un pistol alături. Speriată, femeia a chemat-o pe dădaca copiilor și amândouă au urcat-o în pat. Cum cele două nu au avut curaj să-l trezească pe Stalin pentru a-i da vestea, au sunat-o pe Polina Molotova, o prietenă a Nadejdei, iar acesta l-a anunțat pe liderul sovietic.
Svetlana a fost crescută în continuare de bonă, fără să i se spună că mama sa s-a sinucis. La vârsta de 16 ani, adolescenta s-a îndrăgostit de Aleksei Kapler, un regizor sovietic evreu care avea 38 de ani, dar tatăl ei nu a fost de acord cu relația. La ordinul lui, Kapler a fost condamnat în 1943 la cinci ani de exil la Vorkuta, apoi a fost condamnat din nou în 1948 la încă cinci ani în lagărele de muncă de lângă Inta.
Un an mai târziu, ajunsă la 17 ani, Svetlana a început o relație cu Grigory Morozov, un coleg de la Universitatea din Moscova, unde era și ea studentă, iar tânărul a cerut-o în căsătorie. L-a convins cu greu pe tatăl ei să fie de acord, dar condiția pe care acesta a pus-o a fost să nu îl întâlnească niciodată pe mire. Singurul lor copil, Iosif, s-a născut în 1945, doi ani mai târziu, în 1947, cuplul a divorțat, dar au rămas prieteni apropiați zeci de ani după aceea.
A doua căsătorie a Svetlanei Alliluyeva a fost una aranjată. Mirele a fost Yuri Zhdanov, fiul mâinii drepte a lui Stalin, Andrei Zhdanov, el însuși unul dintre apropiații dictatorului. Cuplul s-a căsătorit în 1949, iar în 1950, Alliluyeva a adus pe lume o fetiță, Yekaterina. Căsătoria a fost încheiată la scurt timp după aceea. După moartea tatălui ei, în 1953, Alliluyeva a lucrat ca lector și traducător la Moscova. Se specializase în “Istorie și gândire politică”, deși ea era pasionată de literatură. În 1962, s-a căsătorit cu Ivan Svanidze, dar și acest mariaj s-a încheiat repede, după doar un an, în 1963.
În acea perioadă, în timp ce era în spital pentru o mică intervenție chirurgicală, Svetlana l-a întâlnit pe Kunwar Brajesh Singh, un comunist indian din familia Kalakankar Rajput Zamindar, care se afla în vizită Moscova. Singh era blând și bine educat, dar grav bolnav de bronșiectazie și emfizem, așa că tinerii au plecat împreună în stațiunea Soci de la Marea Neagră, unde clima era mai blândă și, în acest timp, s-au apropiat și mai mult unul de celălalt. Singh s-a întors la Moscova în 1965 și a lucrat o vreme ca traducător, dar, în ciuda insistențelor pe care le-au făcut pe lângă fruntașii Partidului Comunist, celor doi nu li s-a permis să se căsătorească. Kunwar a murit la Moscova în 1966, iar după decesul lui, Svetlanei i s-a dat voie să călătorească în India pentru a duce cenușa familiei, pentru a fi aruncată în râul Gange.
Pe 9 martie 1967, Alliluyeva s-a prezentat la Ambasada SUA din New Delhi și, după ce și-a exprimat în scris dorința de a ajunge în America, ambasadorul american Chester Bowles i-a oferit azil politic. Diplomatul a povestit mai târziu: “Pe la ora nouă seara în India (ora unsprezece dimineața la Washington), am trimis o informare în care am scris: “Am o persoană aici care afirmă că este fiica lui Stalin și credem că spune adevărul. Îmi cere să-i permit să părăsească India și va pleca într-o altă parte a lumii – SUA sau altundeva – unde se poate stabili. Dacă nu sunteți de acord cu acest lucru, anunțați-mă înainte de miezul nopții “. De la Washington nu a venit însă niciun răspuns.
Guvernul indian se temea de represaliile Uniunii Sovietice, așa că tânăra a fost trimisă imediat cu un avion la Roma, apoi Alliluyeva a plecat mai departe la Geneva, în Elveția, unde guvernul i-a aranjat o viză turistică și cazare pentru șase săptămâni. A ajuns apoi în Statele Unite, lăsându-și copiii, care erau deja adulți, în URSS. La sosirea în New York, în aprilie 1967, a susținut o conferință de presă în care a denunțat moștenirea tatălui ei și politicile guvernului sovietic.
După ce a locuit câteva luni în Mill Neck, Long Island, fiind plasată sub protecția CIA, Alliluyeva s-a mutat la Princeton, în New Jersey, unde a ținut conferințe, iar mai târziu s-a stabilit la Pennington. Între 1970 și 1973, Svetlana a fost căsătorită cu arhitectul american William Wesley Peters, cu care a avut o fiică, Olga Peters, în 1978 a devenit cetățean american, iar în 1982, s-a mutat împreună cu fiica sa la Cambridge, în Anglia.
În 1984, moștenitoarea fostului dictator comunist a decis să părăsească lumea liberă și să se mute împreună cu fiica ei cea mică în Georgia, la Tbilisi, ambele primind cetățenie sovietică. Nu s-a adaptat însă la viața în URSS, așa că în decembrie 1985 i-a scris președintelui Mihail Gorbaciov cerându-i permisiunea de a pleca din Rusia, acesta a acceptat și pe 16 aprilie 1986 Svetlana și Olga au ajuns din nou în America. La întoarcere, femeia a negat comentariile anti-occidentale pe care le făcuse în scurta ei ședere în Uniunea Sovietică, inclusiv faptul că spusese că nu se bucurase decât de o singură zi de libertate în Occident și că fusese “animalul de companie al CIA”.
Svetlana Alliluyeva a trăit în ultimii săi ani de viață în Wisconsin și a murit pe 22 noiembrie 2011, din cauza complicațiilor cauzate de cancerul de colon de care suferea. După moartea ei, fiica cea mică, Olga, și-a schimbat numele în Chrese Evans și și-a deschis un magazin de haine în Portland, Oregon. Prima născută, Yekaterina, este încă în viață, a fost geolog și a locuit în peninsula Kamchatka din Siberia, studiind vulcanii, iar fiul, Iosif, a fost cardiolog și a murit în Rusia, în 2008.
Povestea primului fiu al lui Stalin, Iakov, o găsiți aici.
