Născut pe 18 martie 1907 în satul Baji din gubernia Kutaisi, Georgia, Iakov Iosifovici Djugașvili a fost fiul lui Iosif Vissarionovici Stalin și al primei lui soții, Ekaterina Svanidze. Pe 25 noiembrie 1907, la vârsta de 22 de ani, femeia a murit de tuberculoză sau tifos exantematic în brațele lui Stalin, iar acesta ar fi spus la moartea ei: „Această ființă mi-a înmuiat inima de piatră. Acum a murit și, odată cu ea, au murit ultimele sentimente de compasiune pentru umanitate”.
După moartea mamei, Iakov a fost crescut și educat în orașul Tbilisi de rudele materne. La insistențele unui unchi, când a împlinit 14 ani, tânărul a plecat la Moscova, dar Stalin l-a întâmpinat cu răceală. În schimb, cea de-a doua soție a dictatorului, blânda Nadejda Allilueva, s-a străduit să-l ocrotească.
Ekaterina Svanidze
În 1925, a absolvit o școală medie de electrotehnică și în același an s-a căsătorit cu Zoya Gunina, fiica unui preot ortodox. Iakov și tatăl său nu au fost niciodată în relații bune, iar Stalin nu a fost de acord cu acel mariaj și a refuzat să-și cunoască nora. Disperat din cauza faptului că era total ignorat de părintele său, tânărul a încercat să se sinucidă, episod pe care Stalin l-a catalogat ca fiind unul de șantaj. După trei luni de îngrijire într-un spital din Kremlin, Iakov și-a luat soția și a plecat la Leningrad, unde a locuit la o rudă a mamei vitrege. În 1929, li s-a născut o fetiță, care a murit după scurtă vreme, și curând căsătoria s-a destrămat.
În 1930, fiul lui Stalin s-a întors la Moscova, unde a urmat cursurile de ingineri ale Institutului de transporturi, a lucrat la o centrală termo-electrică și s-a înscris la Academia de artilerie. A început apoi o relație cu Ketevan Orakhelashvili, fiica lui Mamia Orakhelashvili, primul secretar al Republicii Sovietice Federative Socialiste Transcaucaziene. Cei doi s-au separat după puțin timp și femeia s-a căsătorit cu un dirijor de orchestră celebru la Moscova.
Următoarea iubită a lui Iakov a fost Olga Golysheva, studentă la Școala de Aviație din Moscova, cei doi s-au logodit intenționând să se căsătorească după ce el ar fi obținut divorțul, dar nici aceată relație nu a rezistat mult timp. Cuplul a avut un fiu, Evgheni, care s-a născut pe 10 ianuarie 1936, despre existența căruia Djugașvili a aflat de-abia în 1938 și s-a asigurat că va primi numele său de familie, deși Stalin nu l-a recunoscut niciodată pe nepotul său.
Iakov s-a recăsătorit în 1938 cu Iulia Melțer, o balerină ucraineană de origine evreiască, cu care a avut o fiică, Galina, iar în 1941 a intrat în partidul comunist, a devenit locotenent-major în Armata Roșie și a participat la al Doilea Război Mondial, făcând parte din Regimentul XIV de artilerie. A fost luat prizonier de germani pe 16 iulie 1941, dar, înainte de a fi capturat, și-a distrus actele și și-a descusut toate însemnele ofițerești de pe uniformă.
Galina și Iakov
Când a fost interogat, a declarat că este soldat și că îl cheamă Lavadze, trecând, pe rând, prin mai multe lagăre de prizonieri. Din procesele verbale ale anchetatorilor reiese că, în ciuda presiunilor, fiul nu și-a trădat niciodată tatăl, deși își exprima rezerve față de politica lui Stalin. La un moment dat, germanii au propus un schimb de prizonieri, arătându-se dispuși să-l schimbe pe Iakov cu feldmareșalul Friedrich Paulus, care fusese luat captiv de sovietici, dar Stalin nu a fost de acord cu planul, afirmând: „Nu am niciun fiu pe nume Iakov, iar soldații nu pot fi schimbați cu mareșalii”.
Bărbatul a murit în prizonierat, în lagărul de concentrare Sachsenhausen, pe 14 aprilie 1943, la vârsta de 36 de ani, versiunea oficială a germanilor fiind că s-a electrocutat într-un gard electrificat într-o încercare nereușită de evadare.
Stalin însuși era convins că fiul său nu va scăpa cu viață și, când a aflat despre moartea lui, a dat ordin ca nora, Iulia Merțer, să fie judecată și condamnată ca membră a familiei unui trădător, tânăra fiind închisă timp de doi ani într-o închisoare din Samara.
Fiica lui Iakov, Galina Djugașvili, a studiat filologia la Universitatea de Stat din Moscova, a fost membră a Uniunii Scriitorilor din Rusia și a lucrat toată viața ca traducătoare de franceză, în special pentru Institutul de literatură Maxim Gorki. Primul lui fiu, Evgeni Yakovlevich Djugașvili, a fost colonel al Forțelor Aeriene Sovietice și s-a remarcat ca apărător al reputației bunicului său.
