Carol cel Bun a fost unicul fiu al regelui Canut al IV-lea al Danemarcei şi al Adelei de Flandra. Tatăl său a fost asasinat în catedrala din Odense în 1086, iar mama s-a refugiat împreună cu el în Flandra. Băiatul a crescut la curtea bunicului său, Robert I Frizonul, și a unchiului, Robert al II-lea. În 1092, Adela a plecat în sudul Italiei pentru a se recăsători cu Roger Borsa, ducele normand de Apulia, lăsându-l pe micuţ în grija rudelor.
În 1111, contele Robert al II-lea a murit, locul său fiind luat de vărul lui Carol, Balduin al VII-lea, iar tânărul a devenit un sfătuitor apropiat al noului conte care în, jurul anului 1118, a stabilit căsătoria lui cu moștenitoarea comitatului de Amiens, Margareta de Clermont. Balduin a fost rănit pe când lupta cu regele Franței, în septembrie 1118, și, neavând urmași, l-a desemnat pe Carol ca succesor înainte de a muri, pe 19 iulie 1119.
Devenit conte de Flandra, tânărul s-a remarcat prin bunătate și generozitate față de cei săraci, fiind menționat în cronicile timpului faptul că le împărțea frecvent oamenilor pâine în perioadele de foamete. Chibzuit și prevăzător, a luat măsuri ca grânele să fie puse deoparte pentru vremuri grele și a intervenit pentru a nu fi vândute la prețuri excesive. Pentru că a încercat să reducă influența exercitată de familia Erembald, contele a devenit ţinta unor conspiraţii care aveau să-i aducă sfârşitul.
Bertulf Fitz Erembald, prior al catedralei Sfântului Donațian din dioceza de Bruges, a pus la cale un complot menit să-l asasineze atât pe Carol, cât și pe sfătuitorii lui. În dimineața zilei de 2 martie 1127, pe când suveranul se afla în biserică pentru a se ruga, câțiva adversari au pătruns în lăcașul de cult și l-au rănit mortal. Corpul uriaș al contelui (se spune că măsura nouă picioare înălțime, adică aproximativ 2,75 metri, ceea ce era, desigur, o exagerare) a fost înmormântat în sacristia catedralei, fiind ulterior mutat de către episcopul de Bruges, Philippe de Rodoan, în partea superioară a bisericii. De atunci, în fiecare an în ziua de 2 martie este oficiată o liturghie în memoria sa.
Crima brutală a provocat o mare răscoală populară, iar contele a fost considerat martir și sfânt, deşi beatificarea lui a avut loc abia în 1882. Toți bărbații din familia Erembald, care plănuiseră și duseseră la îndeplinire asasinatul, au fost arestați și torturați până la moarte de către nobilii și populația din Bruges și Gent, care a vrut să răzbune astfel uciderea lui Carol cel bun.
Sursa: Galbert of Bruges, The Murder, Betrayal, and Slaughter of the Glorious Charles, Count of Flanders, 2013
