AcasăVizionariiMedici și oameni de științăUltima dorinţă a Anei Aslan, refuzată de comunişti

Ultima dorinţă a Anei Aslan, refuzată de comunişti

Ana Aslan s-a născut pe 1 ianuarie 1897, la Brăila, fiind fiica Sofiei Aslan și a lui Mărgărit Aslan, o familie de origine armeană.

Fetiţa urmează cursurile Colegiului Romașcanu din Brăila, dar familia trece prin momente dificile când, în 1910, tatăl, care era cu 20 de ani mai vârstnic decât mama, moare. Familia Aslan părăsește Brăila și se mută la București. În 1915, Ana termină Școala Centrală. Avea 16 ani şi visa să ajungă pilot, dar renunţă la idee şi se reorientează. În ciuda împotrivirii mamei, care şi-ar fi dorit o profesie liniştită pentru cea mai mică dintre fete, Ana se înscrie la Facultatea de Medicină.

 

În timpul Primului Război Mondial, tânăra a îngrijit soldații din spitalele militare din spatele frontului de la Iași, unde se refugiase întreaga familie. După întoarcerea în București, în anul 1919, Ana Aslan a lucrat în echipa neurologului Gheorghe Marinescu. Trei ani mai târziu, a terminat Facultatea de Medicină pe care o întrerepsese din cauza refugiului şi a fost numită preparator universitar.

Lucrează, pe rând, la Spitalul Filantropia, Institutul Clinico-Medical al Facultății de Medicină din București, Clinica Medicală din Timișoara şi Spitalul CFR. Din 1949, devine șeful Secției de fiziologie a Institutului de Endocrinologie din București. Aici începe cercetarea asupra efectelor procainei, primul ei caz fiind un student țintuit la pat din cauza unei crize de artroză. A continut apoi să lucreze într-un azil de bătrâni şi, atunci când a considerat că rezultatele ei sunt demne de a fi comunicate, s-a adresat Academiei Române.

 

În mai 1951, Ana Aslan şi Constantin Parhon au format un grup de cercetare din 14 pacienți din cămine de bătrâni şi 7 voluntari care aveau afecțiuni reumatice: artroze, artrite și poliartrite reumatoide, cărora li s-a administrat tratament injectabil cu procaină. S-a constatat că procaina, pe lângă efectele benefice în tratarea bolilor reumatice, a îmbunătățit starea generală și memoria bătrânilor. Ana Aslan însăşi s-a supus tratamentului, pentru a înțelege mai bine efectele acestuia.

Pe 22 ianuarie 1952 în România este înfiinţat primul institut de geriatrie din lume, condus inițial de C. I. Parhon și, din 1958 până la moartea sa, de Ana Aslan.

Clădirea care va găzdui institutul fusese construită la sfârșitul secolului al XIX-la sub patronajul reginei Elisabeta şi era la acel moment un azil de bătrâni, dar a fost transformată şi extinsă, apoi institutul a primit încă un sediu în Otopeni.

 

După testarea pe un număr de 7.600 de pacienți, Ministerul Sănătății a omologat produsul inventat de Aslan, Gerovitalul H3, în anul 1957 și a aprobat trecerea la producerea acestuia în masă, sub formă de fiole, iar din 1962 sub formă de drajeuri, cremă și loțiune capilară. Acesta este considerat primul medicament de tip anti-aging, Aslan fiind cea care a preparat vitamina H3 a cărei bază este procaina, substanță ce fusese cunoscută până atunci doar ca anestezic local. Tratamentul avea să fie brevetat în peste 30 de țări.

Devenită celebră, metoda inventată de Ana Aslan a atras atenţia multor personalităţi internaţionale care au venit la Bucureşti pentru a fi îngrijite chiar de ea. Printre ei, Indira Gandhi, Marlene Dietrich, Charlie Chaplin, Kirk Douglas, Salvador Dali, Claudia Cardinale, Frank Sinatra, Ronald Reagan, Sophia Loren, Gina Lolobrigida, Pablo Neruda, Aristotel Onassis sau Jacqueline Kennedy.

 

După o internare de o săptămână la Spitalul Elias, Ana Aslan a murit la vârsta de 91 de ani, pe 20 mai 1988. Ultima sa dorință a fost de a fi înmormântată cu slujbă religioasă, alături de mama sa, Sofia Aslan. Dar regimul comunist a decis ca Ana Aslan să aibă o ceremonie funerară austeră, fără preoți.

Pentru că nu a avut moștenitori, bunurile sale au intrat în patrimoniul statului. Pe  5 august 1988, 145 de piese din metale prețioase (distincții, bijuterii și alte piese de artă decorativă) au ajuns în custodia Băncii Naționale a României, iar în vara anului 1991, lucrurile care au aparținut Anei Aslan au fost achiziționate de BNR.

Niciun comentariu

Lasă un comentariu