Vladimir Nabokov s-a născut pe 22 aprilie 1899, la Sankt Petersburg, într-o familie bogată din vechea nobilime rusă. Înaintașii săi aveau rădăcini până la prințul tătar din secolul al XIV-lea Nabok Murza, care a intrat în serviciul țarilor și de la care provine numele familiei.
Tatăl scriitorului, Vladimir Dmitrievici Nabokov, era avocat liberal și jurnalist, iar mama, Yelena Ivanovna Rukavishnikova, era nepoata proprietarului unei mine de aur, Vladimir fiind fiul cel mare și preferat al familiei care avea încă patru copii: Serghei, Olga, Elena și Kirill.
În 1916, viitorul scriitor a moștenit moșia Rozhdestveno de lângă Vyra, de la unchiul său Vasili Ivanovici Rukavishnikov, proprietate care avea să-i fie confiscată imediat după Revoluția bolșevică. În acel an Vladimir, care era încă elev la școala Tenishev din Sankt Petersburg, a publicat prima carte, o colecție de 68 de poezii rusești. Zinaida Gippius, poetă și verișoară primară a profesorului lui de literatură, i-a transmis tatălui său: “Te rog, spune-i fiului tău că nu va fi niciodată scriitor”.
După Revoluția din februarie 1917, tatăl lui Nabokov a devenit secretar al Guvernului Provizoriu Rus din Sankt Petersburg, dar în octombrie familia a fost nevoită să fugă din Sankt Petersburg în Crimeea, la moșia unui prieten. În septembrie 1918 s-au mutat la Livadiya, la acea vreme parte a Republicii Ucrainene, iar tatăl lui Nabokov a devenit pentru un timp ministrul justiției în guvernul regional. La începutul anului 1919, familia Nabokov a plecat în exil și s-a stabilit pentru scurt timp în Anglia, unde Vladimir s-a înscris la Trinity College de la Universitatea din Cambridge, studiind zoologia, limbile slave și romanice.
În 1920, părinții s-au mutat la Berlin, unde tatăl său a înființat ziarul Rul’, dedicat emigrației ruse, iar scriitorul l-a urmat după doi ani, după ce și-a terminat studiile la Cambridge. În martie 1922, avocatul a fost ucis de doi extremiști de dreapta și, la scurt timp după moartea acestuia, mama și surorile lui Vladimir s-au mutat la Praga. Scriitorul a rămas la Berlin, unde a devenit cunoscut în cadrul emigranției ruse, a predat limbi străine și a dat lecții de tenis și box.
În 1922, s-a logodit cu Svetlana Siewert, dar fata a rupt logodna la începutul anului 1923. În același an, în luna mai, a întâlnit-o la un bal de caritate pe Véra Evseyevna Slonim, o evreică din Rusia cu care s-a căsătorit în aprilie 1925. Singurul lor copil, Dmitri, s-a născut nouă ani mai târziu, în 1934. În 1936, Véra și-a pierdut locul de muncă din cauza antisemitismului din ce în ce mai accentuat din Germania și Vladimir a fost nevoit să-și caute o sursă permanentă de venit pentru a-și întreține familia. În 1937, a părăsit Germania pentru Franța, unde a avut o scurtă aventură cu Irina Guadanini, și ea emigrantă rusă.
Familia l-a urmat în Franța, locuind pe rând la Cannes, Menton, Cap d’Antibes și Fréjus și stabilindu-se în cele din urmă la Paris. În mai 1940, Vladimir, Vera și Dmitri au plecat în Statele Unite cu vasul de pasageri SS Champlain, fugind de teroarea nazistă. Serghei, fratele lui Nabokov, care a rămas în Franța, a murit în lagărul de concentrare Neuengamme pe 9 ianuarie 1945.
Cei trei s-au stabilit în Manhattan, Nabokov a început să lucreze ca entomolog voluntar la Muzeul de Istorie Naturală, iar în 1941 a devenit lector la catedra de literatură comparată a Colegiului Wellesley. În septembrie 1942 familia s-a mutat la Cambridge, unde a locuit până în iunie 1948, apoi scriitorul a predat literatura rusă și europeană la Universitatea Cornell până în 1959.
Vladimir Nabokov a început să scrise cea mai cunoscută carte a sa, Lolita, în timp ce mergea în excursii pentru a căuta fluturi în vestul Statelor Unite. Pasiunea lui Nabokov pentru fluturi data din copilărie: la 9 ani ştia toate speciile de fluturi europeni, iar la 11, integralitatea speciilor cunoscute la acea vreme în lume, încă de atunci era abonat la periodice de specialitate, iar în adolescenţă îi exaspera pe entomologii de renume cu pretinse descoperiri ale unor noi specii.
Abia mult mai tîrziu, după stabilirea în SUA, unde îşi petrecea verile străbătând păşunile şi câmpiile cu plasa de fluturi, a făcut marea sa descoperire, în Utah, o specie până atunci necunoscută, care îi va purta numele, Eupithecia nabokovi. Iarna, clasifica insectarele la Universitatea Harvard şi studia la microscop nenumăratele specimene, petrecându-şi astfel, după propria mărturisire, “anii cei mai plăcuţi” ai vieţii. Şi astăzi, comunicările sale ştiinţifice sunt considerate lucrări de referinţă printre entomologi, fiindcă au revoluţionat taxinomia fluturilor albaştri.
Interesant este faptul că Nabokov îşi considera pasiunea pentru fluturi o obsesie, o manie, o idee fixă, “demonul” care-l acapara, făcându-l să-şi neglijeze opera literară. În 1944, scria: “Îmi consacru prea mult timp entomologiei (până la 14 ore pe zi) şi, cu toate că fac în acest domeniu progrese de o importanţă ştiinţifică considerabilă, câteodată am impresia că sunt ca un beţiv care, în momentele sale de luciditate, îşi dă seama că ratează tot felul de oportunităţi minunate, dar nu se poate abţine”.
Soția sa, Véra, îi era secretară, dactilografă, editor, corector, traducător, agent literar, manager, consilier juridic și șofer, cum spunea scriitorul, dublura sa. Când acesta a vrut să ardă primele încercări ale Lolitei, Véra a fost cea care l-a oprit. În iunie 1953 Nabokov a plecat cu familia în Ashland, Oregon, unde a terminat cartea și a început să scrie romanul Pnin.
În 1955 romanul Lolita a fost publicat la Paris, la Editura Olympia Press, după ce editorii americani refuzaseră să-l tipărească, înregistrându-se imediat numeroase interdicţii de vânzare. După marele succes financiar al Lolitei, Nabokov s-a întors în Europa și s-a dedicat integral scrisului. În octombrie 1961, el și Véra s-au mutat la Hotelul Montreux Palace din Elveția unde aveau să locuiască până la sfârșitul vieții.
Scriitorul a murit în urma unei maladii misterioase pe 2 iulie 1977, la vârsta de 78 de ani, la Montreux, înconjurat de familie, rămășițele fiindu-i incinerate și depuse în cimitirul Clarens din oraș. La dispariția sa, a lăsat moştenire Muzeului de entomologie din Lausanne colecţia de fluturi – 4.323 exemplare strânse în 43 casete. La acel moment, lucra la un roman, „Originalul Laurei”. Soția și fiul lui, cărora le-a cerut să ardă manuscrisul nefinalizat, au ales să nu o facă și au depozitat paginile într-un seif elvețian la care doar doi oameni, Dmitri și o persoană necunoscută, aveau acces. Cartea avea să fie tipărită pe 17 noiembrie 2009, fiind publicată în limba română de Editura Polirom un an mai târziu, ca și “Scrisori către Vera” (Polirom, 2016), o corespondență ce acoperă peste 700 de pagini și peste 50 de ani din viața Verei și a lui Vladimir Nabokov, din 1923 până în 1976.
