Vintilă Corbul s-a născut pe 26 mai 1916 și a fost fiul Sofiei, despre care există informații că deținea acțiuni la cel puțin un studio de film din Statele Unite, motiv pentru care familia mergea frecvent în America, și al lui Mihai Economu. Băiatul a fost înfiat de cel de-al doilea soț al mamei, generalul Constantin Popescu Corbul, care provenea dintr-o familie boierească, deținea multe proprietăți în București, avea o podgorie la Drăgășani și mai mulți cai de curse.
Pasionat de literatură, Vintilă a citit cu nesaț cărțile bogatei biblioteci a familiei și, cu sprijinul tatălui, a publicat la doar 18 ani volumul “Babel Palace (Lumea de ieri)” și mai târziu “Sclavii pământului”, ambele la Editura Contemporană.
Tânărul a urmat cursurile Facultății de Drept, și, în paralel, s-a înscris la secția de istorie a Facultății de Litere și Filozofie din București.
În 1939, la doar 23 de ani, Vintilă Corbul a devenit judecător, a fost apoi încorporat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a încheiat războiul cu gradul de locotenent de artilerie antiaeriană, iar la scurt timp s-a căsătorit cu Ana Stoenescu, o tânără foarte frumoasă, fiica unui muncitor.
După instaurarea regimului comunist, toate proprietățile familiei, inclusiv reședința din București, au fost confiscate, iar Vintilă, soția și mama sa au locuit în bucătăria unui imobil care le aparținuse, în timp ce în casă au fost repartizate alte familii. Tatăl său adoptiv fusese între timp arestat, iar Vintilă Corbul a fost exclus din magistratură din cauza originii burghezo-moșierești.
Scriitorul a reușit să obțină un post de bibliotecar, dar după șase luni și-a pierdut postul și a ajuns muncitor necalificat la ICAB (Întreprinderea Canal și Apă București), unde a lucrat timp de aproape 15 ani. Soția sa, Ana Stoenescu, a divorțat în acea perioadă și a emigrat în America, iar el s-a recăsătorit cu Ioana Sân-Giorgiu, care era cu 20 de ani mai tânără.
Ioana era muncitoare necalificată la o fabrică din București, slujbă pe care reușise să o obțină după ce fusese exmatriculată de la Conservatorul de Artă Dramatică din cauza originii nesănătoase. Tatăl ei, scriitorul și profesorul Ion Sân-Giorgiu, care predase literatura germană la Universitatea din București și era unul dintre cei mai cunoscuți traducători ai lui Goethe, fusese redactor șef al revistei legionare Chemarea vremii, fugise din țară în anii ‘40 și a fost judecat și condamnat la moarte în lipsă de regimul comunist.
Pentru a-și completa venirile, Ioana și Vintilă Corbul au început să facă traduceri din franceză și engleză, dar, din cauza condițiilor grele de muncă de la ICAB, Vintilă Corbul s-a îmbolnăvit de tuberculoză oculară, a intrat în concediu medical și în următorii doi ani a lucrat la trilogia “Idolii de aur – Dinastia Sunderland-Beauclair”, pe care a publicat-o între 1967 și 1969 și care va avea un mare succes la public. Soția sa, Ioana, s-a îmbolnăvit de cancer uterin în acea perioadă și a murit în 1969, după o suferință cumplită, la doar 33 de ani.
În următorii ani, Vintilă Corbul a publicat o serie de cărți extrem de cunoscute și astăzi: Căderea Constantinopolului, “Cenușă și orhidee la New York”, „Moarte și portocale la Palermo”, „Uragan asupra Europei” și mai târziu “Asediul Romei 1527”, “Cavalcadă în iad”, “Iubirile imposibile ale lui Petronius”, “Hollywood – infernul viselor” „Plângi, plângi, balalaikă”, „Extaz, moarte și rock’n roll”, multe dintre ele semnate alături de Mircea Eugen Burada.
În 1970, revista Drum nou scria despre proiectele lui:
“Debutul literar la şaptesprezece ani cu romanul “Babel Palace”, romanul frescă „Sclavii pâmântului”, care relevă reale virtuţi scriitoriceşti, traducerea a peste douăzeci de romane, dintre care spicuim titluri ca „Arborele care plânge” de Vicky Baum, „Sâmbătă seara, duminică dimineaţa” de Alan Silitoe, “Cei goi şi cei morţi” de Norman Meiler – iată numai câteva repere ale biografiei literare a scriitorului Vintilă Corbul.
Vintilă Corbul reapare în librării în 1966 cu primul volum din romanul-fluviu „Dinastia Sunderland Beauclair”. În 1967 apar volumele I şi II din prima parte a romanului, sub titlul „Idolii de aur”. Cea de-a doua parte a „Dinastiei Sunderland Beauclair” poartă numele „Păsările de pradă”, primul volum al acestei părţi secunde văzând lumina tiparului în 1969. Scriitor cu multiple valenţe, Vintilă Corbul atacă, cu aceeaşi siguranţă, şi romanul poliţist. Astfel, în 1969, scrie, în colaborare cu Eugen Burada, romanul „Cenuşă şi orhidee la New York”, în care tratează problema foarte actuală a… Mafiei. Scrie, de asemenea, două scenarii de film, patru piese de teatru si traduce alte trei piese: „Ploaie” de Somerset Maugham, „Un oraș al tuturor timpurilor” de Robert Bolt, „Amorul propriu” de Marc Camoletti.
– Ne apropiem de finele anului 1970 şi nu v-am văzut deloc prezent în librării cu un titlu nou. La ce lucraţi în prezent?
– La un roman ce va cuprinde evenimentele petrecute între 4 aprilie şi 23 August 1944 atât în România, cât şi în Europa. Cartea se va numi „Fierul cel de la soare apune”. Romanul scris la persoana I şi având ca personaj principal pe generalul german Eugen von Altenburg Delmont, povesteşte evenimentele premergătoare actului de la 23 August 1944, ce a însemnat pentru frontul german trecerea României de partea alianţei antihitleriste. Lucrez, de asemenea, la un roman care abordează problema tineretului contemporan. Este vorba de „Un tânăr hippy caută o meserie” în care hippysmul, acest fenomen al secolului XX, apare în adevărata sa lumină.
— După câte înţeleg, aţi întrerupt „Dinastia Sunderland Beauclair”…
— Deloc. Paralel cu cele două romane amintite mai sus, lucrez și la volumul III din „Păsările de pradă”, al șaselea volum al romanului.
— După câte am observat, o altă problemă care vă preocupă este… Mafia. Aţi mai scris ceva pe această temă?
— De curând am terminat un nou roman despre Mafia intitulat „Groaza vine de pretutindeni”, tot în colaborare cu Eugen Burada. Departe de a fi un roman de aventuri, „Groaza vine de pretutindeni” zugrăveşte drama unui tânăr „înrolat” în Mafia. Şi cu acelaşi Eugen Burada am scris (şi terminat) o piesă de teatru care se numeşte „Rendez-vous cu destinul”, în care vizez pirateria aeriană.
— Şi aţi părăsit genul poliţist?
— Nu. Din nou amintesc numele lui Eugen Burada cu care scriu acum romanul „Altora le place heroina”.
— Alte proiecte?
— Pentru 1970 cred că ajunge!”
*** Drum nou, noiembrie 1970
Prieteni apropiați, Vintilă Corbul și Eugen Burada au semnat scenariile filmelor “Un comisar acuză”, “Revanșa”, “Nea Mărin miliardar” și “Duelul” și, în 1979, au decis împreună să fugă din țară.
Cei doi s-au stabilit într-un mic orășel lângă Paris, unde Vintilă Corbul a locuit până la moartea sa. A revenit în țară de mai multe ori după 1989, încercând să-și recupereze proprietățile confiscate de comuniști, iar cărțile i-au fost reeditate de Editura Adevărul, care a tipărit ediția completă a operelor sale.
Scriitorul a murit la vârsta de 92 de ani, pe 30 ianuarie 2008, și a fost înmormântat la Cimitirul Bellu din București, alături de soția sa, Ioana Sân-Giorgiu, reprezentanții trustului Adevărul Holding fiind cei care s-au ocupat de funeralii.
Violeta Ionescu / January 31, 2022
Vă mulțumesc pentru această biografie interesantă și necesară! Vintilă Corbul este scriitorul meu preferat. Regret că nu am citit toate cărțile lui. Le voi căuta la bibliotecă. O viață plină de piedici și de amărăciuni, care a dat un scriitor de o valoare inestimabilă! Dumnezeu să-l odihnească în ceruri!
/
Mihaela / May 28, 2022
Greu îi găseam cărțile si cu o plăcere de nedescris le citeam. Au fost perfecte in adevăr si amănuntele au desăvârșit opera. Romanele istorice au fost excepționale.
/
Cristea Rodica / January 31, 2022
Am devorat cu mare plăcere, o mare parte din romanele lui Vintilă Corbul ! Un mare și deosebit de talentat scriitor roman !
/
Boca Maria Eugenia / January 31, 2022
Da am citit o bună parte din cărțile lui V.Corbu și asta chiar înainte de 89 când încă se citea.sa meritat.
/
Florian Ardelean / January 31, 2022
Multumim pentru aceasta scurta biografie!Ce destin tragic a avut acest incercat talent nativ !… Un exemplu de optimism si persuasiune intr-o viata zbuciumata si plina de obstacole .
/
Steflea Rodica / May 8, 2022
Din păcate am citit doar ,, Căderea Constantinopolului”, cumpărată cu mari eforturi prin anii 1980, abia citind această biografie am aflat cât de prolific scriitor a fost, acum cred că se găsesc toate operele și merita citite !
/
Octavian Balta / May 26, 2022
Cred ca sotia Ioana era din familia Saint Georges !
/
vasilica stanica / May 26, 2022
Multumesc pentru aceasta scurta biografie dar completă! I-am citit majoritatea cărtilor si, pot spune că, in mai toate cartile, scriitorul a introdus cateva informatii foarte pretioase si necunoscute maselor largi. Dacă stăm si ne gândim că, a scris despre familia Rotschild si altii, cam ce am descoperit noi, abia acum……funcționarea sistemului bancar, puterea financiara si puterea cunoasterii/a informatiilor secrete care pot face/produce razboaie, conduce de fapt lumea etc…este chiar de maximă actualitate acum. Asșa încât, ceea ce citeam noi în anii ’80-’90, am aflat abia dupa 2010-2012. Excelent si prolific scriitor! Îmi pare rau rau de destinul tragic si incercat, pe care l-a avut! Chiar in aceasta saptamană, am donat toata seria, aparuta dupa ’90 (”Pasari de prada”, ”Dinastia Sutherland..’, ”Uragan deasupra Europei”, ”Caderea Constantinopolului”).Mulțumim, Vintilă Corbul, pentru darul facut nouă!!!
/
Radu Cojocaru / May 28, 2022
Intr-adevar Vintil Corbulne-a luminat spatiul cenusiu al anilor ‘70 ‘80.
O viata nefericita, un destin tragic au zamislit o opera extraordinara, o mostenire nepretuita!
I-am ramas tributari atat in viata cat si dupa moartea sa!
/
Stanciu Ferdinant / May 26, 2022
Cât “bine” puteau să facă comuniștii, în epoca de aur! Cum să nu te crucești că unii îi doresc inapoi? Cărțile semnate de domnul Vintilă Cornul sunt foarte bine documentate, romanțate, poveștile de budoir sunt integrate în adevărul istoric astfel că totul pare firesc. Păcat că l-au chinuit.
/
Violeta Ionescu / May 26, 2023
L-am îndrăgit și apreciat în anii când literatura începuse să fie preocuparea mea cea mai dragă. Nu am știut despre el mai nimic, așa că această biografie îmi conturează perfect personajul genial care a scris o operă greu de egalat în literatura română. Mulțumim!
/