Winnaretta Singer, excentrica prințesă de Polignac

Winnaretta Singer s-a născut pe 8 ianuarie 1865 la New York, fiind al douăzecilea din cei 24 de copii ai lui Isaac Singer. Mama ei, Isabella Eugénie Boyer, a fost cea de-a doua soție a magnatului american și după Războiul Civil American Isaac, Isabella și cei șase copii ai lor s-au mutat la Paris, unde au rămas până după Războiul franco-prusac din 1870. Familia s-a stabilit apoi în Anglia, mai întâi la Londra, apoi la Devon, unde bărbatul a construit un palat impresionant, cu nu mai puțin de 115 camere, pentru numeroșii săi moștenitori.

Industriașul a murit însă în 1875 și în acel moment Isabella și-a luat cei șase copii și s-a mutat înapoi la Paris, iar în 1879 s-a recăsătorit cu violonistul belgian Victor-Nicolas Reubsaet.

Există mărturii că noul soț al mamei a abuzat-o de Winnaretta, care împlinise între timp 14 ani, în orice caz a maltratat-o și s-a purtat foarte urât nu doar cu ea, ci și cu frații mai mici ai copilei. Imediat ce a devenit majoră și a putut să preia partea sa de moștenire, o sumă de un milion de dolari, tânăra a părăsit casa mamei și a început să trăiască pe cont propriu.

Winnaretta s-a căsătorit la vârsta de 22 de ani cu Prințul Louis de Scey-Montbéliard, dar mariajul a fost anulat cinci ani mai târziu de biserica catolică, bărbatul povestind că în noaptea nunții tânăra soție s-a cățărat pe un dulap și l-a amenințat că îl omoară dacă se apropie de ea.

În 1893, când ajunsese deja la vârsta de 28 de ani, Winnaretta s-a recăsătorit cu prințul Edmond de Polignac, care avea 59 de ani în acel moment, mariajul lor fiind ceea ce se numește o căsătorie albă sau “de lavandă”. Deși lipsită de orice contact fizic, relația lor s-a bazat pe o dragoste platonică și mai ales pe o prietenie artistică profundă, ambii fiind pasionați de muzică.

Excentrica moștenitoare americană a avut relații cu numeroase femei, nu a încercat niciodată să-și ascundă orientarea sexuală și s-a confruntat deseori cu soții prietenelor sale intime, printre apropiatele sale aflându-se pianista Renata Borgatti, romanciera britanică Violet Trefusis, Alvilde Chaplin, care va deveni mai târziu soția scriitorului James Lees-Milne, și scriitoarea Virginia Woolf.

În 1894, prințul și prințesa de Polignac au înființat un salon foarte la modă la Paris, în sala de muzică a conacului lor de pe Avenue Henri-Martin desfășurându-se multe dintre audițiile muzicienilor Alexis Chabrier, Vincent d’Indy, Claude Debussy, Gabriel Fauré și Maurice Ravel. Tânărul Ravel chiar i-a dedicat lucrarea sa pentru pian, “Pavane pour une infante défunte”, Prințesei de Polignac.

După moartea soțului, în 1901, Winnaretta Singer-Polignac și-a folosit marea avere pentru a finanța creația tinerilor compozitori contemporani, salonul ei a început să fie frecventat de Marcel Proust și Antonio de La Gándara și mai târziu de Isadora Duncan, Jean Cocteau, Claude Monet, Serghei Diaghilev și Colette. De altfel, Diaghilev și compania sa, “Balettes Russes”, au primit un sprijin financiar generos și mai târziu i-a ajutat și pe Nadia Boulanger, Clara Haskil, Dinu Lipatti, Arthur Rubinstein și Vladimir Horowitz.

Winnaretta Singer-Polignac a sprijinit, asemenea, construirea locuințelor publice din Paris. În 1911, a ridicat un complex de locuințe pentru persoanele cu venituri mici pe Rue de la Colonie, în arondismentul 13, iar în anii ‘20 – ‘30 l-a însărcinat pe arhitectul Le Corbusier să reconstruiască sau să construiască mai multe adăposturi publice pentru Armata Salvării din Paris. Împreună cu prietena ei, Madeleine Zillhardt, a cumpărat barja “Louise-Catherine”, care a fost reabilitată de Le Corbusier în 1929, devenind refugiu al Armatei Salvării pentru persoanele fără adăpost în timpul iernii și tabără de vară pentru copii, vasul fiind ancorat la Paris, pe malurile Senei.

În timpul Primului Război Mondial, Winnaretta Singer-Polignac împreună cu Marie Curie au decis transformarea mai multor mașini particulare în unități mobile de radiologie pentru a ajuta soldații răniți de pe front, iar în perioada interbelică, împreună cu Consuelo Vanderbilt Balsan, a finanțat construirea unui spital cu 360 de paturi destinat lucrătorilor din clasa de mijloc. Rezultatul acestui efort este Spitalul Foch, aflat în Suresnes, o suburbie a Parisului, care include o școală de asistență medicală și este unul dintre cele mai bine clasate spitale din Franța, fiind specializat astăzi în transplanturi renale.

Winnaretta Singer a murit pe 26 noiembrie 1943 la Londra, la vârsta de 78 de ani, iar fundația care îi poartă numele continuă să fie activă și să ofere sprijin tinerilor artiști.

Fotografii preluate de pe site-ul palazzocontarinipolignac.com