Reprezentant de frunte al neorealismului italian, reputat actor, regizor şi producător, Vittorio de Sica s-a definit, de-a lungul timpului, ca un sensibil seismograf al vieţii Italiei postbelice.
Cunoscut în România din filmele „Hoţii de biciclete“, „Umberto D“, „Aurul Neapolelui“, „Căsătorie în stil italian“, „Acoperişul“, „Miracol la Milano”, „Gara Termini”, „Ciociara”, actorul a debutat în cinematografie cu „Sciuscia“, peliculă devenită celebră.
„Vittorio de Sica e considerat cel mai mare comedian al timpului. El este pentru teatrul italian ceea ce e Ion Iancovescu pentru scenele noastre. E răsfățatul publicului și o piesă sau un film interpretate de el înseamnă succese răsunătoare. Are teatrul lui propriu, iar pentru film, cu greu e obținut de vreun regizor, deoarece succesele de pe scenă nu prea îi lasă timp pentru cinematograf.
Într-un scurt interview pe care mi l-a acordat pentru cititorii revistei „Cinema“, a declarat: „Iubesc deopotrivă teatrul și cinematograful. Regret însă că nu pot juca tot atât de mult în cinematograf ca și în teatru, mai ales acum, când filmele italiene au luat un avânt atât de impunător. Cu toate ofertele strălucite pe care le am din partea studiourilor, trebuie să mă ocup mai mult de scenă, fiindcă e vorba de propriul meu teatru.
Aș mai avea poate un motiv să dau preferință teatrului și anume acela că, în acest domeniu, am interpretat întotdeauna genul meu de roluri, adică roluri de comedie sentimentală, pe câtă vreme în cinematograf s-au găsit regizori care mi-au încredințat roluri de dramă sau aproximativ dramatice, cu a căror realizare niciodată n-am fost mulțumit. A trebuit să le accept însă, la început fiindcă eram legat prin contracte care nu precizau punctul meu de vedere, ci numai pe al regizorului.
Singurii regizori cu care m-am împăcat au fost Carlo Bragagin și Mario Mattoli. Cu primul am turnat, alături de Maria Denis, filmul „Pazza di Gioia“ („Prima întâlnire“), iar cu cel de al doilea, „Ai vostri ordini, signora”, în care am avut ca parteneră pe marea noastră comediană Elsa Merlini.
Ei bine, acestea sunt singurele filme care m-au satisfăcut, care mi-au dat prilejul să evoluez în genul meu de interpretare. Și dovada că nici eu și nici regizorii mai sus citați nu ne-am înșelat a fost că aceste două filme au repurtat pretutindeni succese colosale.
Dacă mai am o dorință este aceea de a face regie cinematografică la un film în care eu să nu joc. În ce privește teatrul, aș dori mult să pot face un turneu la București, cu două piese ale mele. Sper că nu va trece mult și-mi voi putea realiza și această dorință“, spunea de Sica într-un interviu publicat de revista Cinema în 1943.
Celebrul cineast şi om de teatru italian a venit în România în 1971 pentru a asista la premiera mondială a două poeme corale ale compozitorului Manuel de Sica, fiul său. Cele două creații au fost compuse pentru corul „Madrigal“, care le-a şi interpretat. Era vorba despre poemele „In memoriam“ şi „O lacrimă pentru „Surâsul Hiroşimei“, pe versurile lui Eugen Jebeleanu.
„Deşi sunt pentru prima dată în ţara dumneavoastră, o cunosc de mult. M-au captivat realizările din ţară, politica şi… muzica dumneavoastră. Acum am cunoscut şi oamenii. Minunaţi. Amabili. Ospitalieri. Foarte temperamentali. Mă simt ca acasă. Studioul cinematografic „Bucureşti“ este unul dintre studiourile foarte bine utilate din punct de vedere tehnic. Aş fi tentat să lucrez aici, să colaborez cu cineaştii români. Şi vă rog să mă credeţi că nu fac un compliment gratuit”, mărturisea cu acea ocazie.
Vittorio de Sica şi-a început activitatea regizorală în anul 1921, realizând de-a lungul timpului aproape 100 de filme. Ca actor, a debutat in 1923 și a interpretat 200 de roluri, majoritatea de comedie. În lunga sa carieră, a obţinut trei premii „Oscar”.
Marele actor s-a stins din viață pe 13 noiembrie 1974, la vârsta de 73 de ani, într-un spital din Paris, după o lungă suferință.
