Brigada Diverse: Filmele au fost criticate în presa epocii, dar au câștigat inima publicului

La începutul anilor ’70, când cinematografia românească era marcată preponderent de teme istorice și mesaje ideologice, o echipă de cineaști a reușit performanța rară de a aduce râsul în sălile de cinema fără a intra în coliziune frontală cu exigențele cenzurii comuniste: seria „Brigada Diverse”, regizată de Mircea Drăgan, a devenit rapid un fenomen, intrând în galeria producțiilor-cult ale epocii.

Ideea filmului a pornit de la o observație simplă: în lipsa unor comedii polițiste românești, publicul era cucerit de succesul filmelor americane sau franceze din același gen. Mircea Drăgan, regizor cunoscut mai ales pentru filme istorice precum „Lupeni ‘29”, “Neamul Șoimăreștilor”, „Columna”, a vrut să încerce un proiect cu priză la publicul larg.

Scenariul a fost scris de Drăgan în tandem cu scriitorul Nicolae Țic, iar sursele de inspirație au fost multiple: povești reale din activitatea Miliției, anecdote populare, dar și filmele polițiste franțuzești cu Louis de Funès. Toate scenele au fost trecute însă printr-un filtru autohton, adaptat la realitățile României socialiste.

Acuzat că intriga e prea simplă, prea puţin spectaculoasă, şi că soluţiile vin de la sine, că delincvenţii apar neverosimil de naivi, ceea ce temperează admiraţia publicului faţă de milițieni (de exemplu, în scena în care traficanţii de stupefiante din episodul “Prafuri pentru mama mare” comit într-o staţie de benzină lucruri pe care nişte tâlhari cu experienţă nu le-ar fi făcut într-un asemenea loc), regizorul a răspuns într-un interviu din 1971: „Vedeţi, noi am pornit de la ideea că viaţa e aşa cum e, adică poţi găsi în ea de toate, şi parodie, şi dramă, şi comedie. N-am căutat, aşadar, nici să facem parodie pură, nici un film poliţist clasic“.

Criticii de film nu s-au sfiit să-și exprime opiniile în presa epocii:
“Îndoielile privind eficienţa şi oportunitatea educativ-artistică a serialului „B.D.“ le-am exprimat cu prilejuri anterioare. Ele îşi păstrează actualitatea şi după cea de-a treia serie a ciclului, „Brigada Diverse la munte şi la mare”. (Călin Căliman, Contemporanul, 1971)

”Situaţiile nu sunt comice, ba chiar frizează de-a dreptul tragicul (şi trebuie să fii un mare maestru să ştii a îmbina tragicul şi comicul într-o „comedie poliţistă”), iar„gag”-urile, cu foarte rare excepţii (de exemplu, imaginea văzută prin ochii unui drogat, sunt lăsate, de fapt, pe seama actorilor care, trebuie subliniat, duc în spate majoritatea meritelor acestei comedii, ei fiind, fără nici o discuţie, cei care culeg aplauzele publicului”. (Radu Georgescu, Săptămâna, 1971)

”Singurul element coerent în firul unei dezlânate acţiuni (deseori, prea deseori, ilogice) rămâne strădania comicilor de a fi comici şi a interpretelor feminine de a fi urâte, vulgare, fără graţie şi fără talent (până când o să improvizăm actriţe de film din tot ce ne cade sub ochii?)” (Florica Ichim, România Liberă, 1971)

„Filmul e un eşec. Un eşec total. Nu putem decât să regretăm că în ţara lui Caragiale nu avem comedie cinematografică, că în acest an filmul românesc nu ne-a oferit la capitolul comedie decât aceste fără rost şi fără sare şi piper întâmplări, la munte şi la mare sau invers, care nu reprezintă pe nimeni”. (Tudor Stănescu, Scânteia tineretului, 1971)

„Autorii au adunat câţiva actori iubiţi de public şi le-au dat prilejul să aibă mai mult sau mai puţin haz. Publicul a râs. Ăsta e un fapt. Eu personal aş fi preferat ca situaţiile comice să fie mai multe şi mai consistente. Cronicile defavorabile ale unora dintre critici vor aduce poate o asemenea ameliorare…” (D. I. Suchianu, România literară, 1972)

Distribuția de aur din „Brigada Diverse”

Succesul seriei s-a datorat, în mare măsură, actorilor care au interpretat rolurile principale: Toma Caragiu (căpitanul Panait), Dem Rădulescu (Gogu Steriade), Jean Constantin (Patraulea), Sebastian Papaiani (plutonierul Căpșună), Iurie Darie (maiorul Dobrescu) și Puiu Călinescu (Alexandru Trandafir).

Mulți dintre artiști improvizau replicile chiar pe platou, iar Mircea Drăgan a avut flerul de a le păstra, încurajând spontaneitatea echipei, după cum mărturisea el însuși: „N-am intenţionat să facem o construcţie scenaristică beton armat. Am lăsat loc actorilor să se desfăşoare din plin”.

Seria a început cu „B.D. intră în acțiune” (1970) și a fost continuată cu „B.D. în alertă” (1971) și „B.D. la munte și la mare” (1971). Filmele au fost realizate pe platourile Studiourilor Buftea și în diverse locații din țară, de la Mamaia la Agapia, iar reacția publicului a fost peste așteptări: sălile erau arhipline, iar replicile au început să circule în limbajul cotidian.

Reacția regimului comunist și cenzura

În mod surprinzător, seria „Brigada Diverse” nu a fost afectată de cenzură. Umorul era bine dozat, iar polițiștii erau prezentați într-o lumină pozitivă – eficienți, dar umani. Era, de fapt, o variantă de propagandă soft, în care autoritățile păreau prietenoase și apropiate de oameni, iar acest „ambalaj” i-a permis lui Mircea Drăgan să strecoare ironii subtile și să cultive un tip de umor care nu a deranjat sistemul, dar care a amuzat publicul.

Într-un interviu din anii ‘90, regizorul spunea că “singura grijă era să nu facem milițienii de râs”, motiv pentru care multe scene mai îndrăznețe au fost analizate atent, dar filmele au fost aprobate fără modificări majore, un miracol pentru acea perioadă.

Întâmplări de culisele seriei „Brigada Diverse”

Filmările nu au fost lipsite de peripeții. Jean Constantin povestea că, într-o scenă de urmărire filmată la mare, barca în care se afla echipa aproape că s-a răsturnat, iar operatorii au salvat camera de filmare în ultimul moment. Sebastian Papaiani a mărturisit că, într-o scenă de bătaie, a fost lovit accidental cu o caschetă de milițian și a suferit o contuzie serioasă, dar a continuat filmările imediat: “Scenariul comediei parcă nu se putea opri la „stop-motor“, continua și în viață. După o filmare, mâncam la o bisericuță din Piatra Neamț și meniul era următorul: felul întâi – ciorbă de fasole, felul doi – iahnie de fasole. Între boabele de fasole, îl întreabă o față bisericească pe Jean Constantin unde locuiește. Dar Puiu Călinescu se bagă în vorbă: „Pe-o cracă, părinte“.

Nimeni nu știe cât zbucium am întâmpinat în „Brigada diverse“ până m-am împrietenit cu câinele alsacian Costel, pe care chiar dresorul lui îl numea fiară. În plus, câinele polițist avea gradul de căpitan, iar eu, în film, purtam pe epoleți doar tresele de plutonier de miliție. Se cerea să-l salut cu mână la chipiu. Până la urmă, am câștigat prietenia actorului cu patru labe cu ficat de porc, îmi căptușisem buzunarele cu pungi de plastic în care așezam argumentele mele de ficat pentru a câștiga simpatia dulăului. Așa că, atunci când se comanda motor, câinele mai întâi mă buzunărea cu botul, iar regizorul turba de furie că strică metri întregi de peliculă…”

În ciuda opiniilor critice publicate în presa vremii, „Brigada Diverse” a supraviețuit deceniilor datorită personajelor memorabile și aerului candid al întâmplărilor, dar mai ales pentru că într-o perioadă cenușie, marcată de conformismul comunist, a adus un strop de amuzament și culoare.