În umbra surorilor sale mai celebre, Charlotte și Emily, Anne Brontë a rămas multă vreme figura discretă a uneia dintre cele mai fascinante familii din literatura engleză. Opera ei, marcată de un curaj neobișnuit pentru epoca victoriană, a abordat teme incomode precum abuzul conjugal, alcoolismul și condiția femeii într-o societate profund patriarhală.
Anne s-a născut pe 17 ianuarie 1820 și a fost fiica Mariei și a pastorului Patrick Brontë. Prima fiică a cuplului, numită tot Maria, a venit pe lume în 1814, un an mai târziu a urmat Elisabeta, apoi încă patru copii, Charlotte, Patrick Branwell, Emily și Anne.
Când mezina abia împlinise un an, mama s-a îmbolnăvit și a murit. Tatăl și-a petrecut restul vieții crescându-și copiii cu un neobișnuit simț al datoriei.
În vara anului 1824, Patrick și-a trimis patru dintre fiice, Maria, Elizabeth, Charlotte și Emily, la o școală din West Yorkshire și, ulterior, la una din Lancashire. După decesul prematur al surorilor mai mari, afectate de febră tifoidă, Charlotte și Emily au fost aduse urgent acasă. Decesele neașteptate au tulburat familia atât de mult încât Patrick nu a mai vrut să trimită fetele la școală, așa că cei patru copii rămași în viață au fost educați acasă pentru următorii cinci ani, în mare parte de mătușa paternă, Elizabeth Branwell.
Organistul bisericii, Keighley, le-a dat lecții de pian Annei și lui Emily, iar mătușa a încercat să le învețe cum să conducă o gospodărie, dar ele erau înclinate mai mult spre literatură. Au citit multe volume din biblioteca tatălui, printre lecturile lor aflându-se Biblia, dar și operele lui Homer, Virgiliu, Shakespeare, Milton, Byron, Scott și diverse cărți de istorie, geografie și biografii celebre.
Lecturile le-au hrănit imaginația, iar creativitatea lor a crescut după ce tatăl i-a oferit singurului fiu, Patrick, câțiva soldăței de jucărie pe care copiii i-au botezat și cărora le-au inventat tot felul de povești. Cei patru frați au creat o lume imaginară, regatul african „Angria”, care a fost ilustrat cu hărți și desene în acuarelă, iar lumea lor fantastică a dobândit treptat caracteristici ale celei reale, incluzând în povestea imaginară suverani, eroi sau haiduci despre care citiseră în cărți.
În jurul anului 1831, când Anne avea unsprezece ani, ea și Emily s-au despărțit de ceilalți frați, Charlotte și Patrick Branwell, pentru a crea un alt univers fantastic, „Gondal”, iar cele două surori au devenit deosebit de apropiate, fiind descrise ca “gemene inseparabile”.
Anne avea 15 ani când a plecat din Bradford, orășelul natal, pentru a urma o școală publică. În decembrie 1837, adolescenta s-a îmbolnăvit grav, iar tatăl ei a adus-o acasă. Ajunsă la vârsta de 19 ani, a încercat să se angajeze ca profesoară, aceasta fiind una dintre puținele opțiuni pentru o tânără fără posibilități materiale, apoi a început să lucreze ca guvernantă pentru familia Ingham din Blake Hall, oraș de lângă Mirfield.
Copiii aflați în grija ei erau însă răsfățați și neascultători, iar Anne a avut mari dificultăți în a-i controla și puțin succes în educarea lor. Nu i s-a permis să-i pedepsească, iar când s-a plâns de comportamentul lor nu a primit niciun sprijin. Familia Ingham a concediat-o, astfel că tânăra s-a întors acasă în 1839. Perioada petrecută la Blake Hall a fost atât de traumatizantă, încât a reprodus-o în detaliu în romanul ei, Agnes Grey.
În acea perioadă, l-a cunoscut pe William Weightman, care avea 25 de ani, obținuse o licență în teologie la Universitatea din Durham și se pare că cei doi au început o relație nevinovată, dar bărbatul a murit de holeră în același an.
Din 1840 până în 1846, Anne a lucrat ca guvernantă pentru copiii reverendului Edmund Robinson, avându-i în grijă pe Lidia, Elisabeth, Maria și Edmund. Inițial a avut probleme de adaptare, într-o însemnare în jurnal din 1841 a scris că e nemulțumită de situația în care se află, dar, datorită firii ei docile, a devenit apreciată de familie, iar fetele Robinson i-au devenit prietene pe viață.
Mai târziu, Anne și surorile ei s-au gândit să înființeze o școală, dar proiectul nu s-a materializat niciodată. La un moment dat, l-a recomandat și pe fratele său, Patrick Branwell, familiei pentru care lucra, dar se pare că acesta a avut o aventură cu soția reverendului. În iunie 1846, Anne a demisionat, posibil din cauza acestei încurcături sentimentale. Branwell a fost concediat și el, dar ea a continuat să corespondeze cu Elizabeth și Mary Robinson, iar fetele chiar au venit să o viziteze mai târziu, în decembrie 1848.
Surorile Brontë au rămas acasă, niciuna neavând vreo perspectivă imediată de angajare. În acea perioadă, Charlotte a găsit poeziile secrete ale lui Emily și s-a gândit că ar trebui să fie publicate. Atunci Anne i-a arătat propriile scrieri Charlottei, iar fetele au ajuns la un acord. Cu banii care le reveniseră din moștenirea de la mătușa lor au plătit pentru publicarea unei colecții de poezii, 21 ale Annei, 21 ale lui Emily și 19 ale Charlottei. Cartea a fost tipărită sub pseudonimele Ellis, Currer și Acton Bell și a obținut câteva recenzii favorabile, dar a fost un eșec comercial, doar două exemplare fiind vândute.
Anne a prins totuși curaj și în 1847 a publicat, sub același pseudonim, Acton Bell, primul ei roman, “Agnes Grey”, iar un an mai târziu cea de-a doua și ultima sa carte, ” Necunoscuta de la Wildfell Hall”, considerată unul dintre primele romane feministe.
Între timp, familia a trecut prin mai multe tragedii. Fratele fetelor, Patrick Branwell, a murit subit, iar la slujba de înmormântare care s-a desfășurat o săptămână mai târziu Emily a răcit puternic, apoi a suferit o inflamație a plămânilor și, în cele din urmă, a fost diagnosticată cu tuberculoză. Deși starea ei s-a înrăutățit constant în următoarele săptămâni, a respins ajutorul medical, spunând că nu vrea să fie văzută de niciun doctor. Scriitoarea a murit în după amiaza zilei de 19 decembrie 1848.
Extrem de afectată de moartea ei, Anne s-a îmbolnăvit de gripă în preajma Crăciunului, simptomele s-au agravat în ianuarie anul următor, tatăl ei a trimis-o la un medic în Leeds, iar acesta a diagnosticat-o cu tuberculoză pulmonară. Spre deosebire de sora ei, a luat toate medicamentele care i se prescriseseră, a ascultat cu sfințenie sfaturile medicale, iar în februarie părea că starea i se ameliorează.
Pe 24 mai, a vrut să facă o călătorie în orașul Scarborough, aceasta fiind o bună ocazie de a mai fi văzută de un medic, doar că la consult doctorul i-a spus că sfârșitul îi este aproape. Anne a primit vestea cu seninătate și a îndemnat-o pe Charlotte să fie tare și să-l îmbărbăteze pe tatăl lor. Din păcate, previziunile s-au împlinit mai curând decât se aștepta familia. Tânăra s-a stins din viață pe 28 mai 1849, la doar 29 de ani.
La scurt timp după dispariția ei, s-a tipărit o nouă ediție a romanului “Agnes Grey” și, deși Anne nu este astăzi la fel de cunoscută ca celelalte surori Brontë, Charlotte (autoarea volumelor “Jane Eyre”, „Shirley” și „Villette”) și Emily (autoarea romanului “La răscruce de vânturi”), ambele ei romane sunt considerate cărți clasice ale literaturii engleze.
Foto: capturi din filmul biografic „Walk Invisible: The Brontë Sisters” (2016), regia Sally Wainwright
Talpalariu Lidia / mai 30, 2024
Îmi plac foarte mult articolele dvs ! Îmi place tot ce publicați va urmăresc cu drag și atenție ! Va rog sa continuati și va urez succes ! Dacă ați vrea sa publicați și articole de cărți creștine asi fi tare bucuroasa !
/