Marea Ducesă Victoria Melita, sora Reginei Maria

Victoria Melita a fost una dintre cele mai fascinante figuri ale aristocrației europene de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Nepoată a reginei Victoria a Marii Britanii și, prin a doua căsătorie, mare ducesă a Rusiei, viața ei s-a desfășurat într-o epocă marcată de prăbușirile dramatice ale dinastiilor europene. Frumoasă și independentă, a sfidat convențiile rigide ale curților regale și a provocat un scandal prin divorțul de moștenitorul tronului ​​ducal de Hesse, urmat de mariajul cu marele duce Kiril al Rusiei.

 

Sora mai mică a Reginei Maria s-a născut pe 25 noiembrie 1876 în Palatul San Anton din Malta, motiv pentru care cel de-al doilea nume al său a fost Melita. Tatăl ei a fost prințul Alfred, Duce de Edinburgh, al doilea fiu al reginei Victoria, iar mama era Maria Alexandrovna a Rusiei, fiica țarului Alexandru al II-lea.

După ce Alfred şi-a terminat misiunea de ofiţer de marină, familia s-a întors în Anglia, locuind în următorii ani la Eastwell Park. În ianuarie 1886, la scurt timp după ce Victoria Melita a împlinit nouă ani, părinții au părăsit din nou Anglia, pentru că tatăl a fost numit comandant-șef al escadrilei navale mediteraneene şi, pentru următorii trei ani, familia a locuit din nou la Palatul San Anton.

În copilărie, prinţesa a avut un temperament dificil. Era timidă, foarte serioasă și sensibilă, dar talentată la desen şi la muzică și a fost deosebit de apropiată de Maria, viitoarea regină a României.

La scurt timp după căsătoria acesteia cu prințul moștenitor Ferdinand, au început căutările pentru a găsi un soţ potrivit pentru Victoria. Vizita fetei la bunica sa, regina Victoria, la Castelul Balmoral, în toamna anului 1891, a coincis cu vizita vărului ei, prințul Ernst Louis de Hesse, moștenitor al tronului ​​ducal de Hesse, tinerii s-au înțeles bine și suverana, observând acest lucru, a dorit foarte mult ca cei doi nepoți să formeze un cuplu.

 

Victoria și Ernest au acceptat dorinţa suveranei și s-au căsătorit pe 19 aprilie 1894 la Castelul Ehrenburg din Coburg, iar la nuntă au participat reprezentanții tuturor familiilor regale ale Europei, regina Victoria, împărăteasa Victoria a Prusiei, împăratul Wilhelm al II-lea și Eduard al VII-lea, prințul de Wales, fiind cei mai de seamă dintre invitați. Ducky a devenit Mare Ducesă de Hesse și de Rin, dar mariajul a avut o dublă semnificaţie, deoarece, în același timp, a fost anunţată logodna oficială a viitorului țar Nicolae II al Rusiei cu sora mai mică a lui Ernst, Alix. Cuplul a avut doi copii, o fiică, prințesa Elisabeta de Hesse și Rin, născută pe 11 martie 1895, și un fiu care a murit la scurt timp după naştere.

Relaţia soţilor s-a dovedit a fi complicată. Victoria se plângea frecvent de lipsa de afecțiune a bărbatului, în timp ce Ernst își dedica o mare parte din timp fiicei lor, pe care o adora. Marea Ducesă nu îşi îndeplinea îndatoririle cerute de rangul ei, iar acest dezinteres faţă de misiunea oficială pe care o avea a provocat multe certuri cu Ernst. În timp ce se afla în Rusia pentru a participa la încoronarea țarului Nicolae al II-lea, Victoria Melita s-a îndrăgostit de Marele Duce Kiril, cu care a început să flirteze la balurile și serbările organizate în onoarea ceremoniei.

În 1897, când s-a întors neanunţată dintr-o călătorie pe care o făcuse la principesa Maria, la Bucureşti, Victoria și-a găsit soţul în pat cu un servitor şi a decis să se despartă de el, dar bunica, regina Victoria, nu a fost de acord cu divorţul.

Mama si surorile au susținut-o şi, imediat după moartea suveranei, Marea Ducesă de Hesse a divorţat, apoi a locuit cu mama ei în reședința acesteia de pe Riviera Franceză. Ea și Ernst au împărțit custodia Elisabetei, care locuia câte șase luni pe an cu fiecare părinte. Din păcate, micuţa a murit în 1903 de febră tifoidă.

 

Victoria Melita s-a recăsătorit în 1905 cu Marele Duce Kiril Vladimirovici al Rusiei, dar statutul ei de femeie divorţată a influenţat relaţiile cu familia noului soţ. Cei doi nu au fost primiţi timp de câţiva ani în Rusia imperială şi au decis să locuiască la Paris, acolo unde au venit pe lume cele două fiice ale cuplului, Maria și Kira.

După câteva decese în familia regală rusă, soţul lui Ducky a trecut pe locul al treilea în linia de succesiune a tronului Rusiei, astfel că au fost acceptați din nou în ţară, iar prințesei i s-a acordat titlul de Mare Ducesă a Rusiei. În timpul Primului Război Mondial, Victoria Melita a lucrat pentru Crucea Roșie ca asistentă, a organizat ambulanțe mobile și, în acea perioadă, a vizitat de două ori România.

Victoria s-a întors la Sankt Petersburg în februarie 1917, deoarece Kiril fusese numit comandant al Gărzilor Navale, şi, deși public îi erau fideli țarului, cei doi au început să se întâlnească în secret cu alte rude pentru a discuta despre cel mai bun mod de a salva monarhia care începuse să fie amenințată de mișcările revoluționare.

Până în martie 1917, revoltele se răspândiseră peste tot în Sankt Petersburg. Ducesa, care avea aproape 41 de ani, a descoperit că era din nou însărcinată și, deznădejduită, i-a scris surorii ei, regina Maria, mărturisindu-i că nu mai au „nici mândrie, nici speranță, nici bani, nici viitor și din trecut nu a mai rămas nimic”.

Kiril și Victoria Melita au decis că cea mai bună soluție este să părăsească Rusia. Guvernul provizoriu le-a permis să plece, deși nu li s-a dat voie să ia nimic cu ei. Ducesa şi-a cusut câteva bijuterii în haine, în speranța că nu vor fi descoperite de autorități, și cei doi au primit acceptul să urce într-un tren spre Finlanda în prima săptămână a lunii iunie 1917. Familia a locuit într-o casă închiriată din Porvoo, unde, în august 1917, a venit pe lume pe Marele Duce Vladimir Kirilovici al Rusiei, singurul fiu al cuplului. Treptat au rămas fără provizii, iar în iulie 1918, i-a scris verișoarei ei, prințesa moștenitoare Margaret a Suediei, implorând-o să îi trimită mâncare pentru bebeluși, pentru că nu mai avea cu ce să îl hrănească pe micuțul Vladimir.

După doi ani, în toamna anului 1919, Victoria și Kiril au părăsit Finlanda și au plecat spre Germania, la München s-au întâlnit cu mama ei şi s-au mutat împreună la Zurich.  După moartea Mariei Alexandrovna a Rusiei, Victoria Melita a moștenit vila Chateau Fabron din Nisa și reședința din Coburg, astfel că în anii următori familia a locuit în aceste două proprietăţi.

Cuplul s-a mutat mai târziu la Saint-Briac, în nord-vestul Franţei, şi s-a integrat în comunitatea locală, nerenunţând însă nicio clipă la lupta pentru coroana Rusiei imperiale, mai ales după ce Kiril a devenit capul Casei Romanov în exil.

Marea Ducesă s-a stins din viață pe 2 martie 1936, iar regina Maria a scris: „Întreaga ei viaţă a fost tragică dincolo de imaginație, un sfârșit tragic al unei vieți tragice. A purtat tragedia în interiorul ei, avea ochii tragici întotdeauna, chiar şi când era doar o fetiță, iar noi am iubit-o enorm. Ea era Conștiința noastră. ”

Victoria a fost înmormântată în mausoleul familiei din Coburg, iar pe 7 martie 1995, rămăşiţele ei au fost transferate în Mausoleul Ducal al Fortăreței Petru și Pavel din Sankt Petersburg.