La începutul secolului XX, când visul de a zbura devenea realitate datorită pionierilor aviației, puțini își imaginau pericolele ascunse în spatele noii invenții. Curajul era mai important decât frica, dar fiecare zbor însemna o aventură pe un teritoriu necunoscut. În această lume a experimentelor și a încercărilor temerare și-a făcut loc și locotenentul Thomas Etholen Selfridge, un ofițer american care avea să intre în istorie ca prima victimă a unui accident de avion.
Thomas Selfridge s-a născut pe 8 februarie 1882 în San Francisco, într-o familie cu tradiție militară. A urmat cursurile Academiei Militare West Point, pe care le-a absolvit în 1903, chiar în anul în care frații Wright reușeau să facă primul zbor controlat din lume. Devenit ofițer de artilerie, tânărul, care era atras de noile tehnologii, a fost detașat la divizia aeronautică a armatei americane, prima structură de aviație militară din istorie, ce fusese înființată în 1907.
A colaborat astfel cu pionieri ai aeronauticii precum Alexander Graham Bell, inventatorul telefonului, care, împreună cu un grup de cercetători, făcea experimente aeronautice în cadrul Aerial Experiment Association. În 1908, Selfridge a fost primul militar american care a pilotat un aparat cu motor mai greu decât aerul, un biplan numit Red Wing, creat sub supravegherea lui Bell.
Entuziasmul pentru aviație era uriaș, iar frații Wright erau recunoscuți drept pionieri incontestabili ai zborului. În 1908, armata Statelor Unite a cerut o demonstrație oficială a avionului lor, Wright Flyer. La manșă se afla Orville Wright, iar locotenentul Selfridge a fost desemnat ca pasager. Evenimentul a fost programat pentru 17 septembrie 1908, pe câmpul de la Fort Myer, în Virginia.
Pentru Selfridge, ocazia era unică. Îmbrăcat în uniformă de paradă și purtând o cască de protecție improvizată din sârmă și pâslă (asemănătoare unui coif de fotbal american), ofițerul a urcat în avion plin de încredere.
La început, demonstrația părea un succes. Orville Wright a ridicat avionul de pe sol, iar aparatul a zburat în fața mulțimii de spectatori. După câteva minute, însă, o elice s-a rupt în aer și a lovit coada aparatului. Avionul și-a pierdut stabilitatea și s-a prăbușit de la aproape 30 de metri înălțime.
Orville Wright a fost grav rănit, suferind multiple fracturi, dar a supraviețuit. În schimb, Thomas Selfridge a fost lovit puternic la cap, deoarece casca improvizată nu l-a protejat suficient. Transportat de urgență la spital, locotenentul a murit câteva ore mai târziu, la numai 26 de ani.
Moartea lui a provocat un șoc uriaș. Era pentru prima dată când aviația – simbolul progresului și al viitorului – își arăta și fața tragică. În armată, evenimentul a stârnit îngrijorări, dar și convingerea că sacrificiul nu a fost zadarnic. Accidentul din 17 septembrie 1908 a dus la îmbunătățirea protocoalelor de siguranță, inclusiv la introducerea căștilor de protecție mai solide pentru piloți.
Locotenentul a fost înmormântat cu onoruri militare la Cimitirul Național Arlington, iar astăzi, la mai bine de un secol de la tragedia de la Fort Myer, numele lui este amintit în istoria aviației ca simbol al curajului.
