Operațiunea sinistră de “igienizare” a Banatului

În noaptea de 17-18 iunie 1951, de Rusalii, a fost pusă în mișcare una dintre cele mai ample acțiune de deportare din istoria contemporană a României. Planurile comuniștilor urmăreau, după cum este consemnat într-un document redactat în 1956 la Timișoara, “igienizarea Banatului”, curățarea etnică a germanilor, sârbilor și aromânilor și îndepărtarea unor categorii sociale considerate periculoase pentru regimul socialist.

12.791 de familii, adică 40.320 de persoane din 258 de localități situate în apropierea frontierei cu Iugoslavia, în județele Timiș, Caraș-Severin și Mehedinți, au fost ridicate din căminele lor și deportate în Bărăgan. Oamenii, inclusiv femei gravide, bătrâni, bolnavi și copii mici, au fost îmbarcați în vagoane de vite și duși în Câmpia Bărăganului și, după un drum de două săptămâni cu trenul, deportații au fost debarcați în câmp liber, departe de orice altă așezare omenească, și li s-a ordonat să-și ridice case.

Terenul fusese parcelat cu plugul și fiecare parcelă avea înfiptă un țăruș cu o placă cu număr de casă. În vara și toamna anului 1951, în regiunile Ialomița și Galați, s-au înființat 18 localități noi printr-o hotărâre a Consiliului de Miniștri. Statistica apărută în studiul “Deportații în Bărăgan 1951-1956”, realizat de un colectiv condus de Silviu Sarafolean, notează cu exactitate că persoanele trimise în Bărăgan erau 19.034 chiaburi și cârciumari, 8.447 basarabeni, 3.557 macedonieni, 2.344 persoane care colaboraseră cu armata germană în timpul războiului, 1.330 cetățeni străini, 1.218 de persoane care aveau rude care fugiseră în străinătate, 1.054 de “titoiști”, 731 de “dușmani ai regimului socialist”, 590 de persoane care trăiau în afara zonei de frontier[, 367 de oameni care ajutaseră rezistența anticomunistă, 341 de foști deținuți, 257 de germani și 162 de foști moșieri și industriași.

Familia regretatului Silviu Sarafolean, fost președinte al Asociației Foștilor Deportați în Bărăgan de la Timișoara, s-a aflat printre cele care au trecut prin cumplita încercare: “Nu pot să uit aceea noapte, a fost o noapte de groază. Noi, copiii, ne-am speriat. Ne-am dat seama că se întâmplă ceva îngrozitor cu familia şi nu ne mai puteam desprinde de piciorul mamei. Ne-am strâns aşa, fiindcă ne era frică că ne răpeşte cineva. Şi spre dimineaţă, când am văzut că se împachetează lucruri, haine în saci, în lăzi, tot ce-am putut noi să luăm… Părinţii mei erau total derutaţi. Tatăl meu privea aşa cu lacrimi în ochi şi pentru mine a fost semnul unui dezastru. Ţin minte cum am părăsit casa: casa noastră este o casă frumoasă, impunătoare, situată pe colţul unor două străzi. Şi mama a ţinut foarte mult să ia o icoană cu noi… şi mama cu noi doi de mână şi cu icoana aceea în braţe… Am părăsit casa şi vecinii înconjurau casa şi… lacrimi şi jale, nu se poate reda în cuvinte nici după 50 de ani sentimentul acela foarte dureros. Că ne-am dat seama că nu ne mai întoarcem curând şi că se rupe ceva în viaţa noastră.”

Pe 7 decembrie 1955 Partidul Comunist a dispus eliberarea și întoarcerea deportaților la casele lor. Se presupune că acest lucru s-ar fi datorat primirii României în Organizația Națiunilor Unite. Cei mai mulți deportați s-au întors în Banat în cursul anului 1956, dar în cei peste cinci ani cât au fost nevoiți să stea în pribegie, au murit peste 1.700 de oameni, dintre care 174 de copii.

După patru ani, în 1956, deportații din Banat au fost lăsați să plece la casele lor, iar comunele nou înființate în Bărăgan au devenit domicilii obligatorii pentru deținuții politici „recalcitranți“ care își executaseră anii de condamnare și erau trimiși aici pentru un “supliment” de pedeapsă. În 1964, după grațierea generală, casele au fost demolate, pământul a fost arat și astfel urmele miilor de oameni care au suferit ]n Bărăgan au fost șterse pentru totdeauna.

În 1990, la Timișoara a fost înființată Asociația Foștilor Deportați în Bărăgan care, împreună cu Asociația Foștilor Detinuți Politici din Turnu Severin, și-au asumat rolul de administrare a memoriei deportaților.

sursa foto: iiccmer.ro