Doris Duke a fost una dintre cele mai bogate și mai enigmatice moștenitoare americane ale secolului XX. A crescut într-o lume a luxului, dar și a unei libertăți rare pentru femeile epocii. Considerată adesea „cea mai bogată fată din lume”, și-a folosit averea nu doar pentru un stil de viață extravagant, ci și pentru a finanța proiecte culturale, științifice și umanitare, de la conservarea patrimoniului arhitectural până la cercetări medicale și sprijinirea artelor islamice. Independentă, imprevizibilă și pasionată de călătorii, a trăit o viață marcată de aventuri și relații controversate.
Doris s-a născut pe 22 noiembrie 1912 la New York și a fost singurul copil al lui James Buchanan Duke, un magnat al tutunului și al energiei hidroelectrice, și al celei de-a doua lui soții, Nanaline Holt Inman. În 1925, bătrânul tată a lăsat moștenire aproape întreaga avere soției și fiicei, iar 17 milioane de dolari i-a donat Fundației The Duke Endowment, care se ocupa de susținerea educaţiei şi a sănătăţii.
Doris și-a petrecut copilăria la Duke Farms, proprietatea familiei din Hillsborough Township, New Jersey. Din cauza ambiguității din testamentul lui James Duke, în 1927 a fost intentat un proces pentru a preveni licitațiile și vânzările directe de bunuri imobiliare pe care bărbatul le deținuse, chiar Doris fiind cea care şi-a dat în judecată mama pentru a împiedica fărâmițarea moștenirii. Una dintre proprietățile în cauză era un conac din Manhattan, care a devenit ulterior sediul Institutului de Arte Plastice al Universităţii din New York.
La maturitate, Doris și-a folosit averea pentru a face călătorii în destinaţii exotice și pentru a investi în artă. Colecție ei a inclus lucrări ale lui Pablo Picasso, Van Gogh, Rembrandt și Monet, precum și multe obiecte de artă și mobilier din Asia de Sud-Est. De asemenea, a avut o colecţie de peste 2.000 de sticle de vinuri rare (în valoare de peste 5 milioane de dolari) și o extraordinară colecție de bijuterii. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a lucrat într-o cantină pentru marinari, cerând un salariu de un dolar pe an, în 1945 a început o scurtă carieră de corespondent de presă pentru Serviciul Internațional de Știri, făcând relatări din diferite orașe din Europa devastată de război, apoi s-a mutat la Paris, unde a scris pentru revista Harper’s Bazaar.
Frumoasa miliardară a avut ca animale de companie câini și cămile, iar în ultimii ani ai vieţii a devenit o susținătoare a reintegrării necuvântătoarelor în mediul lor natural.
La vârsta de 46 de ani, a creat Duke Gardens, o grădină publică exotică, fondată în onoarea tatălui ei, fiecare dintre cele unsprezece spații interconectate fiind reconstrucţia la scară mare a unei teme dintr-o ţară sau regiune diferită, având ca sursă de inspiraţie Longwood Gardens. Ea însăşi a proiectat elementele arhitecturale, artistice și botanice ale afișajelor, pe baza observațiilor din călătoriile sale şi a lucrat uneori chiar câte 16 ore pe zi pentru amenajarea fabulosului spaţiu.
Principala ei reședință și domiciliul oficial a fost Duke Farms, proprietatea tatălui ei din Hillsborough Township, New Jersey, week-end-urile de vară şi le petrecea la conacul pe care îl avea în Newport, Rhode Island, iar iernile locuia la o moșie pe care a construit-o în anii ’30 și pe care a numit-o „Shangri La”, în Honolulu, Hawaii sau la „Falcon Lair” din Beverly Hills, California, care fusese cândva casa lui Rudolph Valentino. Avea, de asemenea, două apartamente în Manhattan: un penthouse cu nouă camere, cu o verandă de 93 de metri pătrați, pe Park Avenue și un alt apartament lângă Times Square, pe care l-a folosit exclusiv ca birou.
Doris și-a cumpărat propriul avion Boeing 737 și i-a redecorat interiorul folosindu-l pentru a călători între multele ei proprietăți, mai ales pentru că avea dificultăți în a rămâne într-un singur loc și, ori de câte ori ajungea undeva, voia să plece repede în altă parte. Trei dintre casele lui Doris Duke sunt administrate în prezent de filiale ale fundației de caritate care îi poartă numele.
În 1966, Eduardo Tirella, curatorul fondurilor de artă ale miliardarei, a decis să demisioneze pentru a începe o carieră la Hollywood, ca designer de producție. Bărbatul a ajuns la locuinţa lui Doris din Newport pe 6 octombrie pentru a-și strange lucrurile și pentru a o anunța că nu mai doreşte să fie angajatul ei. Prietenii lui, care o cunoșteau pe excentrica miliardară, l-au avertizat că femeia se va supăra, iar în după-amiaza următoare personalul casei i-a auzit pe cei doi discutând aprins, apoi i-a văzut când s-au urcat într-un Dodge Polara pentru a pleca de la reşedinţă.
Bărbatul a coborât din maşină să deschidă poartă lăsând motorul în funcțiune, cu frâna de mână trasă. Doris s-a mutat de pe scaunul pasagerului pe cel al șoferului, a ridicat frâna de mână şi, văzând că maşina se pune în mişcare, a apăsat acceleraţia. Maşina a pornit şi l-a prins pe Tirella între porţi, l-a luat pe bord, apoi s-a oprit într-un copac. Bărbatul a fost găsit sub mașină și a fost declarată mort la scurt timp după impact.
După o scurtă anchetă, poliția din Newport a decis că moartea lui a fost accidentală. Familia Tirella a dat-o în judecată pe Doris și a obţinut despăgubiri de 75.000 de dolari (473.000 de dolari astăzi), bani care au fost împărțiți între cei opt frați ai bărbatului.
Cercetări recente au demonstrat însă că ancheta poliţiei din 1966 a fost superficială și compromisă de conflicte de interese, mai multe mărturii arătând că Doris l-a lovit deliberat cu maşina pe Tirella, probabil sub imperiul furiei, la aflarea deciziei că o va părăsi pentru a merge la Hollywood.
La scurt timp după închiderea cazului, Duke a început să ofere contribuții filantropice considerabile orașului, inclusiv 10.000 de dolari pentru spitalul unde ea fusese dusă în noaptea accidentului, iar după câteva luni a înființat Newport Restoration Foundation, organizaţie care a renovat de atunci 84 de clădiri.
Doris Duke a fost căsătorită de două ori, prima dată în 1935, cu avocatul James HR Cromwell, care a folosit averea soţiei pentru a-și finanța cariera politică. Cuplul a avut o fiică, Arden, care s-a născut prematur, pe 13 iulie 1940, și a murit a doua zi, iar cei doi au divorțat în 1943.
Pe 1 septembrie 1947, în timp ce se afla la Paris, Doris a devenit a treia soție a lui Porfirio Rubirosa, un diplomat din Republica Dominicană. Presa timpului a relatat că americanca i-ar fi plătit actriței Danielle Darrieux, precedenta soţie a lui Rubirosa, un milion de dolari pentru a fi de acord cu divorțul. S-a spus apoi că Doris a avut mai multe aventuri cu diverşi bărbaţi celebri printre care înotătorul Duke Kahanamoku, actorul Errol Flynn, politicianul britanic Alec Cunningham-Reid, generalul George S. Patton, pianistul Joe Castro și scriitorul Louis Bromfield.
În 1988, ajunsă la vârsta de 75 de ani, Doris a adoptat o femeie în vârstă de 35 de ani pe nume Chandi Heffner, sora celei de-a treia soții a miliardarului Nelson Peltz, despre care a susținut inițial că este reîncarnarea singurului ei copil biologic, care murise la scurt timp după naștere. Cele două femei au avut însă neînţelegeri majore, iar în testamentului lui Doris nu a fost înscrisă nicio moştenire pentru fiica adoptivă.
În 1992, la vârsta de 79 de ani, Doris Duke şi-a făcut o operaţie de lifting facial, a încercat să se ridice din pat în timp ce era încă sub efectul anesteziei și a căzut, fracturându-și șoldul. Un an mai târziu, a suferit o intervenție chirurgicală pentru înlocuirea genunchiului, fiind internată în spital, apoi a fost supusă unei alte intervenții chirurgicale, în iulie.
La o zi după întoarcerea acasă, a suferit un accident vascular cerebral sever şi a murit pe 28 octombrie 1993, la vârsta de 80 de ani. Doris a fost incinerată după 24 de ore, iar executorul său testamentar, Bernard Lafferty, i-a împrăștiat cenușa în Oceanul Pacific, așa cum ea însăşi îşi dorise.
Averea de 1,3 miliarde de dolari a fost lăsată prin testament Fundației Doris Duke, o organizaţie de caritate dedicată cercetării medicale, prevenirii cruzimii față de copii și animale, susținerii artelor, faunei sălbatice și ecologiei.
