HomeRăzboaie și revoluțiiAbdulhamid, sultanul care a pierdut Crimeea în favoarea rușilor

Abdulhamid, sultanul care a pierdut Crimeea în favoarea rușilor

Abdulhamid
DS TW

Abdulhamid I, cel de-al 27-lea sultan al Imperiului Otoman, s-a născut pe 20 martie 1725 la Constantinopol și a fost fiul cel mic al lui Ahmed al III-lea și al soției acestuia, Șermi Kadın. Când copilul avea cinci ani, tatăl său, care se confrunta cu mari probleme interne, a abdicat în favoarea unui nepot, Mahmud I, acesta a fost succedat de fratele lui, Osman al III-lea, iar în cele din urmă fiul cel mare al lui Ahmed, Mustafa al III-lea, a preluat tronul. Abdulhamid, mezinul familiei, a fost în această perioadă educat de mama sa, Șermi, care i-a dat lecții de istorie și caligrafie și l-a crescut pregătindu-l pentru a deveni conducător al imperiului, deși femeia căzuse în dizgrație și fusese exilată din harem în Palatul Eski din Piaţa Beyazıt.

Pe 21 ianuarie 1774, în ziua morții sultanului Mustafa, lui Abdulhamid i s-a oferit sabia lui Osman în cadrul unei ceremonii care a avut loc la palat, a doua zi a participat la procesiunea funerară a fratelui său, apoi i-a trimis o scrisoare Marelui Vizir Ekrem Muhsinzade Mehmed Pașa, care era pe front, cerându-i să-și continue misiunea în Războiul ruso-turc care începuse încă din 1768. Decizia s-a dovedit însă neinspirată, pentru că armatele otomane erau deja grav afectate de lunga durată a conflictului, de lipsa proviziilor și a armelor, iar situația pe front era în mod clar favorabilă rușilor după ce armata turcă suferise mai multe înfrângeri în Ucraina, Siria, Egipt și mai ales în bătălia navală de la Çeșme.

În iunie 1774, prințul rus Nicholas Repnin și diplomatul turc Ahmed Resmî Efendi au început să negocieze condițiile încheierii războiului, iar pe 21 iulie generalul Pyotr Rumyantsev și Marele Vizir Muhsinzade Mehmed Pasha au semnat Tratatul de pace de la Kuciuk-Kainargi, în urma căruia Hanatul Crimeii a devenit independent, iar Imperiul Otoman și-a asumat să plătească Rusiei o despăgubire de război de 4,5 milioane de ruble.

Abdulhamid

Prin acest document otomanii au cedat rușilor teritoriul regiunii Yedisan dintre râurile Nipru și Bugulul de Sud, care includea portul Herson, Rusia obținând, pentru prima dată, ieșire la Marea Neagră. În plus, Imperiului Rus intra în stăpânirea porturilor Kerci și Enikale din Crimeea, precum și a regiunii Kabarda din Caucaz.

Tratatul de pace de la Kuciuk-Kainargi

Sultanul Abdulhamid nu s-a implicat în treburile statului, lăsându-și consilierii să decidă în chestiunile de politică externă, iar situația trezoreriei devenise atât de proastă încât Corpul ienicerilor nu a mai beneficiat de nicio alocare suplimentară.

După încheierea conflictului cu Rusia, noul sultan a încercat totuși să reformeze armata, a înființat un nou corp de artilerie și a creat Școala Imperială de Inginerie Navală.

Abdulhamid

În următorii ani a întărit dominația otomană asupra Siriei, Egiptului și Irakului, dar micile sale succese nu au putut compensa pierderea Peninsulei Crimeea, care, deși independentă, era practic controlată de Rusia.

În cele din urmă, otomanii, care mizau pe sprijinul Franței, Angliei și Prusiei, au declarat război Rusiei în 1787 în încercarea de a-și recăpăta teritoriile pierdute, dar Austria s-a alăturat curând țarinei Ecaterina cea Mare, iar războiul a fost câștigat, după moartea sultanului, de Imperiul Rus.

În ciuda eșecurilor militare, Abdulhamid a fost considerat cel mai milostiv sultan otoman, a condus personal pompierii în timpul devastatorului incendiu al Constantinopolului din 1782 și a fost admirat de popor pentru devotamentul său religios.

Abdulhamid

Sultanul a patronat construcția mai multor lucrări publice, printre care o fântână, o școală elementară, un centru educativ religios și o bibliotecă. Documentele arată că Abdulhamid își petrecea lunile de vară în orașul Karaağaç împreună cu cele nouă soții ale sale și se juca frecvent cu cei 24 de copii pe care îi avea, fiind mai interesat de viața haremului decât de marile probleme cu care dr confrunta imperiul.

Sultanul a murit pe 7 aprilie 1789, la vârsta de 64 de ani și a fost urmat la tronul Imperiului Otoman de nepotul său, Selim al III-lea, care a intrat în istorie datorită fascinației sale pentru caligrafie, artă, muzică și literatură.

DS TW
No comments

leave a comment