Prințesa Alexandra de Saxa-Coburg și Gotha s-a născut pe 1 septembrie 1878 la Castelul Rosenau, în Coburg. Tatăl ei a fost Prințul Alfred, Duce de Edinburgh, al doilea fiu al reginei Victoria a Regatului Unit, iar mama a fost Marea Ducesă Maria Alexandrovna a Rusiei, singura fiică supraviețuitoare a lui Alexandru al II-lea al Rusiei și a Mariei de Hesse și de Rin. Fetița a fost botezată pe 2 octombrie 1878 la Edinburgh Palace, probabil de către preotul mamei sale, iar printre nași s-a aflat unchiul matern, Marele Duce Alexei Alexandrovici al Rusiei.
Alexandra a avut patru frați: Alfred, Maria, care va deveni regina României, Victoria Melita și Beatrice. De-a lungul vieții sale, copila a fost complexată de personalitatea surorilor mai mari, ea fiind considerată mai puțin frumoasă și mai docilă decât Maria și Victoria Melita.
Alintată “Sandra” de familie, Alexandra și-a petrecut copilăria mai întâi în Anglia, apoi între 1886 și 1889 în Malta, unde tatăl ei a servit în Marina Britanică. În 1889, familia s-a mutat la Coburg, în Germania, după ce tatăl moștenise ducatul de Saxa-Coburg și Gotha.
La sfârșitul anului 1895 mama Alexandrei, Marea Ducesă Maria Alexandrovna, a aranjat logodna tinerei cu Ernst, Prinț Ereditar de Hohenlohe-Langenburg, dar bunica fetei, regina Victoria, a considerat că este prea tânără pentru a se căsători. 
Și tatăl prințesei s-a opus, dar nunta a avut totuși loc pe 20 aprilie 1896, la Coburg. Mireasa avea 17 ani, iar Ernst 32. Cuplul a avut cinci copii: Prințul Gottfried, Prințesa Marie Melita, Prințesa Alexandra Beatrice Leopoldine, Prințesa Irma Helene și Prințul Alfred Christian, care a murit după doar două zile de la naștere.
Alexandra a trăit pentru tot restul vieții ei în Germania. După sinuciderea fratelui mai mare, pe 6 februarie 1899, și moartea tatălui ei, pe 30 iulie 1900, prințesa a preluat regența Ducatului de Saxa-Coburg-Gotha în numele vărului ei, ducele Charles-Édouard de Saxa-Cobourg și Gotha și a călătorit mult, mai ales în sudul Franței, unde mama ei deținea o fermă aflată lângă Nisa, dar și în România, la sora ei, regina Maria.
În timpul Primului Război Mondial, Ernst a fost asistent medical voluntar pe front, iar Alexandra a devenit asistentă la spitalul militar din Coburg, iar prăbușirea Imperiului German și abdicarea împăratului Wilhelm al II-lea, cuplul s-a retras pentru o vreme din viața publică.
Pe 1 mai 1937, Alexandra, soțul ei și fiul cel mare, Gottfried, s-au alăturat Partidului Nazist, decizie care nu a fost explicată niciodată. Prințesa Alexandra a murit înainte de sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, pe 16 aprilie 1942, la Langenburg, în Bade-Wurtemberg, fiind înmormântată în curtea castelului în care a locuit cea mai mare parte a vieții ei.
Galerie foto:
