Prințesa Beatrice de Saxa-Coburg și Gotha s-a născut pe 20 aprilie 1884 la Eastwell Park, în Kent și a fost cea mai mică fiică a Prințului Alfred, al doilea fiu al reginei Victoria, și a Marii Ducese Maria Alexandrovna, singura fiică supraviețuitoare a lui Alexandru al II-lea al Rusiei. În copilărie i se spunea “Baby Bee” și a fost botezată la Eastwell House pe 17 mai 1884 de către reverendul William Lloyd.
Beatrice și-a petrecut primii ani de viață în Malta, unde tatăl ei a servit în Marina Regală. Împreună cu sora sa mai mare, Prințesa Alexandra de Saxa-Coburg și Gotha, ea a fost domnișoară de onoare la nunta verilor paterni, Ducele și Ducesa de York, viitorul rege George al V-lea și Regina Mariy de Teck pe 6 iulie 1893.
La moartea unchiului Prințului Alfred, Ernst al II-lea, Duce de Saxa-Coburg și Gotha, pe 22 august 1893, tatăl și mama sa, împreună cu cei cinci copii, și-au stabilit reședința la Coburg.
În 1902, Prințesa Beatrice s-a îndrăgostit de Marele Duce Mihail, fratele mai mic al țarului Nicolae al II-lea, care era la acea vreme moștenitorul prezumtiv al tronului imperial. Cei doi au început să-și scrie în septembrie 1902, dar au fost împiedicați să se căsătorească, deoarece Biserica Ortodoxă Rusă interzicea căsătoria între verii primari, deși astfel de căsătorii fuseseră permise anterior în Casa Romanov.
În noiembrie 1903, Mihail i-a scris Beatricei spunându-i că nu se poate căsători cu ea, iar aceasta, deznădăjduită și deprimată, a fost trimisă în Egipt pentru a-și reveni după suferință, dar a continuat să-i trimită scrisori pline de reproșuri Marelui Duce până în 1905.
Prințesa a fost apoi creditată ca viitoarea mireasă a lui Alfonso al XIII-lea al Spaniei, dar informația s-a dovedit a fi un zvon fals, pentru că el se va căsători cu verișoara tinerei, Victoria Eugenie de Battenberg, în 1906. La nunta lor Beatrice a întâlnit un văr al regelui Alfonso de Orleans y Borbón, Infante al Spaniei, al 5-lea Duce de Galliera, iar tânărul a cerut-o de soție.
Guvernul spaniol s-a opus căsătoriei infantelui cu o prințesă britanică care, spre deosebire de regina Victoria Eugenie, nu era de acord să se convertească la romano-catolicism și regele a fost obligat să clarifice situația spunând că, în cazul în care nunta va avea loc, cuplul va trebui să trăiască în exil.
Cu toate opoziția lui Alfonso al XIII-lea, Beatrice și Alfonso s-au căsătorit într-o ceremonie romano-catolică și luterană la Coburg pe 15 iulie 1909 și s-au stabilit la Coburg până când, în 1912, celor doi li s-a permis să se întoarcă în Spania. Gradul de infante al lui tânărului a fost restabilit după ce Beatrice a fost primită în Biserica Romano-Catolică, în august 1913.
În timpul căsătoriei sale nefericite, regele Alfonso al XIII-lea a avut numeroase aventuri, din care au rezultat mai mulți copii nelegitimi. Se pare că suveranul i-ar fi făcut avansuri și Prințesei Beatrice, dar ea le-a respins, așa că regele a expulzat-o din Spania, sub pretextul că infantele Alfonso trebuie să plece într-o misiune în Elveția. În același timp, prietenii regelui, care o disprețuiau atât pe Beatrice, cât și pe regina Ena, au început să răspândească zvonuri răutăcioase, spunând că prințesa a fost îndepărtată de la curte din cauza comportamentului ei imoral, ceea ce nu era adevărat.
Cuplul a avut trei fii: Alvaro Antonio Fernando Carlos Felipe, Alonso María Cristino Justo și Ataúlfo Carlos Alejandro Isabelo.
Familia s-a mutat în Anglia, unde cei trei băieți ai lor au fost educați la Colegiul Winchester. Familia regală spaniolă a cedat în cele din urmă, iar Beatrice și familia ei au fost lăsați să se întoarcă în Spania și și-au stabilit reședința la Sanlúcar de Barrameda.
Anii ‘30 au fost o perioadă tristă pentru familie pentru că prăbușirea monarhiei spaniole și războiul civil 
care a urmat au dus la pierderea unei mari părți din averea lor. După înființarea celei de-a Doua Republici Spaniole în 1931, regele Alfonso și familia sa au plecat în exil în Italia. În anii care au urmat, situația politică din Spania s-a înrăutățit, Beatrice și Alfonso și-au pierdut complet averea în timpul războiului, iar fiul mijlociu al cuplului, Alonso, a fost ucis.
Beatrice a murit pe moșia El Botánico din Sanlúcar de Barrameda pe 13 iulie 1966, la vârsta de 82 de ani, iar soțul ei i-a supraviețuit nouă ani.
