HomeOameni care au intrat în istorieCreatori de modăAmprenta lui Pierre Cardin în moda secolului XX

Amprenta lui Pierre Cardin în moda secolului XX

DS TW

Pierre Cardin s-a născut pe 2 iulie 1922 lângă Treviso, în nordul Italiei, și a fost fiul Mariei Montagner și al lui Alessandro Cardin, care se ocupau cu negoțul de vin. Părinții erau înstăriți, dar și-au pierdut averea în timpul Primului Război Mondial și au fost nevoiți să părăsească Italia pentru a se stabili la Saint-Étienne, în Franța. Încă din copilărie băiatul era interesat de croitorie, iar în 1945, când s-a mutat la Paris, a început să studieze arhitectura, lucrând, în același timp, pentru casa de modă Paquin.

Pentru câteva luni i-a fost alături creatoarei Elsa Schiaparelli, iar în 1947 a devenit șeful atelierului “tailleure” al lui Christian Dior. Cardin și-a fondat propria casă de modă în 1950 și a devenit cunoscut când a proiectat aproximativ 30 de costume pentru un balul mascat care se ținea la Veneția, în paralel cu carnavalul stradal. Trei ani mai târziu a început producția de haine haute couture, a lansat prima colecție de îmbrăcăminte pentru femei și a devenit membru al Chambre Syndicale, asociația franceză a designerilor haute couture.

În scurt timp vânzările de haine de lux au început să scadă și designerul s-a reorientat spre produsele prêt-à-porter. În 1966, a demisionat din Chambre Syndicale și a început să-și expună colecțiile separat, organizându-și propriile evenimente de lansare. Uniformele pe care le-a proiectat pentru Pakistan International Airlines au fost folosite de compania aeriană din 1966 până în 1971 și au devenit o modă pentru toate liniile aeriene.

Începând cu anii 1970, Cardin a stabilit un nou trend: “mode chic”, devenind un simbol al acestui stil popular în moda de la începutul anilor 1970.

În 1975, designerul francez și-a deschis primul său magazin de mobilă pe Rue du Faubourg Saint-Honoré. Pierre Cardin și-a folosit propriul nume ca brand, iar în anii 1960 s-a extins în industria cosmetică, lansând o linie de parfumuri și produse de înfrumusețare.

La jumătatea anului 1990, Cardin a vizitat Bucureștiul la invitația lui Petre Roman, premierul de la acea vreme:

“Am venit în România pentru că, printre altele, am avut o bună prietenă româncă, pe Elvira Popescu. Un mare om de teatru. Nu e doar o simplă coincidență. Mi-am început cariera în urmă cu patruzeci de ani desenând costume de teatru şi de cinema. Prima mea pasiune a fost commedia del’arte şi prima notorietate mi-am dobândit-o desenând costume şi măşti cu care Christian Berard îmbrăca „Frumoasa şi Bestia“ în faţa camerelor lui Jean Cocteau. Din cauza războiului nu am devenit artist. Am dorit, de asemenea, să fiu pictor sau sculptor. Sunt de origine italiană, şi am venit în Franţa, la Vichy cu hotărârea de a cuceri Parisul. Aici, m-am instruit în tehnica profesiunii de croitor la Paquin şi Schiaparelli, apoi la Dior. Aveam doar 17 ani, în epocă era la modă „Les Quatres Saint Germain”. Şi marile personalităţi de stânga, Simone de Beauvoir, Jean-Paul Sartre. Eram şi eu un contestatar, chiar şi moda mea era contestatară.

În 1950, am creat propria mea casă de croitorie, într-o mică mansardă şi un mic atelier. Se purtau capele aristocratice. Eu nu voiam asta. Doream să schimb moda. Mi-a fost foarte greu. Nu aveam nici bani, nici relaţii. Deşi eram cel mai tînăr, am fost primit „de beau monde” şi prima mea expoziţie a avut succes. Era dificil să te lansezi, existau mari creatori în modă, Dior și Chanel aveau deja un prestigiu bine consolidat. Când am venit pentru prima dată la Paris, mi s-a prezis un mare viitor: steagul Pierre Cardin va flutura pe toate meridianele lumii. Am zâmbit ironic, dar realitatea a confirmat această prezicere. Nu aveam bani să mă deplasez cu colecţiile mele în diferite oraşe. Se punea problema modelului unic sau „prêt-à-porter”-ului, care era totuşi o şansă pentru cei cu salarii mici. De aceea, în 1959, m-am lansat cu „pret-à-porter”. Era epoca marilor staruri — Vivien Leigh, Laurence Olivier, Gina Lollobrigida, care mi-au devenit atât prieteni, cât şi clienţi.

Am deschis mari magazine „prêt-à-porter”. Colecţiile cu creaţii unicat se vindeau scump. O colecţie ţine şase luni, după care trebuie reînnoită, aşa că ceea ce câştigam cu o colecţie trebuia investit in colecţia următoare şi nu era rentabil. M-am lansat în „prêt a porter” serie mare, dar pe care o schimbam foarte des. Colecţiile Cardin au fost un triumf. Pe pagina întâi a tuturor ziarelor se vorbea despre prima mea colecţie. Cum nu se putea rezista numai cu „haute couture”, am fost sensibil la propunerile unor uzine ca numele meu să fie dat unor parfumuri. La început mă adresam tinerilor, dar aceştia nu sunt bogaţi, iar cei mai în vârstă care au bani vădesc o mentalitate conservatoare — nu cumpără moda tânără. Am făcut apel la psihologie. Şi am adaptat încetul cu încetul creaţia vestimentară la toate vârstele şi la ambele sexe. Marca Pierre Cardin atât la femei, cât şi la bărbaţi este cunoscută şi prin linia „Sport” conjugată cu tinereţea, îndrăzneala, tehnicitatea şi eleganţa. Azi, am creat peste 100 000 de costume vândute într-un an, mai mult de 50 la sută din piaţa cravatelor de lux, peste 700.000 de cămăşi şi 300.000 de centuri. Este imaginea unei mode recunoscute între miile de mantouri şi impermeabile de o superbă arhitectură şi eleganţă. Sigla „Pierre Cardin” simbolizează avangarda şi eleganţa.

La 20 de ani discutam ore întregi cu Pasolini, Zeffirelli, Luchino Visconti. Am trăit întotdeauna într-un mediu artistic şi, paradoxal, mai puţin în cel al modei.

Suportul reuşitei mele a fost creativitatea. Munca este veritabilul meu lux. Inspiraţia nu mi-a secat niciodată în faţa unei pagini albe. Ignor odihna. Lucrez de la 8 dimineaţa la 9 seara. Azi, ca şi în alte epoci, îmi desenez singur modelele, îmi aleg ţesăturile, singur recrutez stiliştii”.

*** Contemporanul, 1990

În 1995, când deja piața era suprasaturată de produsele Pierre Cardin, a fost criticat pentru decizia de a-și extinde atât de mult afacerea în zone care nu aveau nicio legătură cu creația vestimentară, de la brelocuri de chei la suporturi de creioane, șepci sau bâte de baseball.

Artistul s-a autoidentificat ca fiind homosexual, deși în anii ‘60 a avut o aventură de patru ani cu actrița Jeanne Moreau. Mai târziu partenerul său de afaceri și de viață a devenit designerul francez André Oliver, care a murit în 1993. Cei doi dețineau un palat în Veneția numit Ca’ Bragadin despre care spuneau că fusese cândva proprietatea lui Giacomo Casanova.

Pierre Cardin a murit pe 29 decembrie 2020, la American Hospital în Neuilly-sur-Seine, Paris, la vârsta de 98 de ani, și a fost înmormântat în Cimitirul Montmartre, alături de vechiul său prieten, André Oliver.

DS TW
No comments

leave a comment