Michel de Nostredame s-a născut pe 14 decembrie 1503 la Saint-Remy, în Provence, și a fost cel mai mare din cei 18 copii ai familiei. Tatăl său se numea Jaume de Nostredame, a fost comerciant de cereale și apoi notar regal, iar mama, Reneé de Saint-Rémy, era fiica unui medic.
Tânărul a făcut primele studii la Universitatea din Avignon, apoi a urmat medicina la Universitate din Montpellier. Din cauza epidemiei de ciumă bubonică care a lovit sudul Franței în 1525, a abandonat facultatea, dar a început să facă un soi de consultații itinerante, călătorind dintr-un loc în altul pentru a îngriji bolnavii de ciumă folosind un preparat propriu pe care îl numea “pulbere purificatoare”.
Patru ani mai târziu a avut probleme la absolvirea facultății, pentru că unii colegi invidioși i-au contestat activitățile medicale din perioada întreruperii studiilor. După experiențele acumulate, în 1533 și-a deschis un cabinet în Agen și s-a căsătorit cu o tânără bogată și foarte frumoasă care i-a dăruit doi copii, o fiică și un fiu. În scurt timp, Inchiziția l-a convocat pe Nostradamus în fața unei instanțe ecleziastice, acuzându-l că ar fi făcut o afirmație ireverențioasă despre o statuie a Fecioarei Maria. Revenit acasă, a aflat că atât soția, cât și cei doi copii ai săi muriseră din cauza ciumei.
Tânărul medic a suferit enorm, apoi a trecut printr-un nou proces, intentat de această dată de rudele soției, care i-au cerut să returneze zestrea. Traumatizat, în următorii zece ani a călătorit în mai multe regiuni din Franța, Italia și Sicilia. A avut rezultate spectaculoase tratând afecțiuni dintre cele mai diverse, ceea ce i-a crescut faima de vindecător, apoi, după ce i s-a acordat o pensie viageră, s-a stabilit la Salon-de-Provence, o localitate aflată între Marsilia și Avignon, unde a înființat un laborator de produse cosmetice.
Pe 11 noiembrie 1547, Michel, ajuns la vârstă de patruzeci și patru de ani, s-a recăsătorit cu Anne Ponsarde Gemelle, o văduvă bogată, cu care a avut șase copii. Unul dintre moștenitorii săi, César, a fost autorul primei istorii a regiunii Provence.
Cum noua sa situație financiară îi permitea să nu mai practice permanent medicina, Nostradamus s-a orientat spre științele oculte și si-a transformat podul casei în observator astronomic. De aici urmărea în fiecare seară cerul și susținea că află secretele viitorului de la o lumină interioară pe care o numea “vocea”.
La început, și-a făcut cunoscute prezicerile printr-o serie de broșuri pe care le-a publicat pe cont propriu, începând din anul 1550. Faima lui a ajuns curând la curtea regală și în 1556 Michel a fost invitat la Paris, mai mult pentru amuzamentul regelui Henric al II-lea decât pentru a prezice viitorul. Profețiile lui despre suveran l-au făcut însă celebru, pentru că pe 1 iulie 1559, când regele participa la un turnir, lancea unui prieten al său, care îi era adversar în competiție, a străpuns accidental coiful de aur și i-a pătruns în ochi, iar regele a îndurat dureri cumplite timp de zece zile, după care a murit, exact așa cum profețise doctorul Nostradamus.
Reginei Caterina de Medici prezicerea medicului despre moartea soțului ei i-a fost suficientă pentru a-l desemna medic curant al fiului ei, Carol al IX-lea. Legenda spune că Nostradamus ar fi chemat odată un înger, numit Anael, pentru a-i dezvălui într-o oglindă magică soarta copiilor regali. Oglinda i-ar fi arătat pe cei trei fii vor domni pe rând pentru scurtă vreme, iar ginerele suveranei, Henric de Navarra, ar urma să domnească 23 de ani. Speriată, Caterina a cerut să fie oprită orice profeție. O altă versiune spune că Nostradamus a fost chemat la curtea regală doar pentru a face horoscopul.
Primele 100 de catrene profetice pe care le crease au fost publicate în 1555, iar restul până la aproape 2.000 le va tipări până în 1557. Fiecare prezicere consta din patru versuri, iar autorul ar fi spus: “Scrierile vor fi mai bine înțelese de cei ce vor veni după moartea mea”.
Nostradamus a murit pe 2 iulie 1566 în Salon-de-Provence, probabil de gută și insuficiență cardiacă, și a fost înmormântat în Biserica Cordeliers din localitate, dar mormântul său a fost profanat în 1793 de către revoluționari, rămășițele fiind împrăștiate prin tot orașul. Se spune că unul dintre revoltați ar fi băut vin din craniul celebrului profet. În cele din urmă, primarul localității a adunat osemintele și le-a transferat în biserica Saint-Laurent, unde se află și astăzi.