AcasăMonarhieMari Ducese și PrințeseAnna Petrovna, fiica lui Petru cel Mare

Anna Petrovna, fiica lui Petru cel Mare

Anna Petrovna

Marea Ducesă Anna Petrovna a Rusiei s-a născut pe 27 ianuarie 1708 la Moscova, fiind prima fiică a împăratului Petru cel Mare și a soției acestuia, împărăteasa Ecaterina I. Copila a venit pe lume în afara căsătoriei, pentru că părinții ei s-au căsătorit după patru ani, în 1712, iar ea a fost legitimată oficial, primind titlul de „prințesă moștenitoare” (țarevnă) de-abia pe 23 decembrie 1721.

Marea Ducesă a crescut la reședința surorii mai mici a lui Petru, Natalia, și a prințului Alexander Menșikov, iar țarul plănuia să le căsătorească pe cele două fiice ale sale, Anna și Elisabeta, cu prinți străini, pentru a încheia astfel alianțe europene avantajoase pentru Imperiul Rus. Cele două mari ducese au fost bine educate, primind de la profesori particulari lecții de literatură, muzică și etichetă, dar au învățat și să brodeze, să danseze și să poarte o conversație elevată. S-a spus despre prințesa Anna era deosebit de inteligentă, vorbea patru limbi străine – franceză, germană, italiană și suedeză, dar era extrem de timidă.

Anna Petrovna
Anna și Elisabeta Petrovna

Invitații străini la curtea imperială au admirat frumusețea neobișnuită a tinerei care semăna mult cu tatăl ei și era considerată mai echilibrată, mai bună la suflet și mai înțeleaptă decât sora mai mică, Elisabeta.

Pe 17 martie 1721 la curtea imperială a sosit primul pretendent la mâna ducesei, Karl Friedrich, care spera să folosească potențialul mariaj pentru a-și asigura sprijinul Rusiei în planurile sale de a recupera regiunea Schleswig de la Danemarca și de a prelua mai apoi coroana Suediei. Planurile sale s-au dovedit nerealiste pentru că, în conformitate cu termenii Tratatului de la Nystad, Rusia promisese să nu se amestece în afacerile interne ale Suediei, așa că bărbatul a renunțat pentru moment la planul de a se căsători cu prințesa.

Un alt posibil candidat a fost Louis d’Orléans, fiul Prințului Philippe al II-lea d’Orléans și al soției acestuia, Madame Françoise Marie de Bourbon, care era o fiică nelegitimă a regelui Ludovic al XIV-lea al Franței, dar cererea a fost respinsă de țarul Petru din cauza rangului inferior al tânărului.

În sfârșit, pe 22 noiembrie 1724, primul pretendent, Karl Friedrich, a revenit în Rusia și de această dată a fost semnat un contract de căsătorie, mariajul urmând a fi organizat în vara următoare, însă la începutul anului 1725 Petru cel Mare s-a îmbolnăvit grav și a murit pe 28 ianuarie, la tronul Rusiei instalându-se soția sa, țarina Ecaterina I.

După perioada de doliu aceasta a început pregătirile de nuntă, iar pe 21 mai 1775 a fost organizată o ceremonie grandioasă la Catedrala Trinity din Sankt Petersburg pentru mariajul Annei cu Karl Friedrich.

Tinerii și-au petrecut următorii doi ani la Sankt Petersburg, țarina Ecaterina  I și-a făcut ginerele locotenent-colonel al Regimentului  Preobrazhensky  și membru al Consiliului Suprem de Privy, iar acesta a început să joace un rol important în viața Imperiului Rus, diplomații străini bănuind că împărăteasa o va numi pe Anna Petrovna drept succesoare a sa.

Karl Friedrich

Moartea Ecaterinei I în 1727 a făcut însă ca situația politică în Imperiul Rus să devină fragilă, deoarece puterea a ajuns în mâinile lui Alexandru Menșikov, care încerca să aranjeze o căsătorie între moștenitorul desemnat în cele din urmă de țarină, foarte tânărul Petru al II-lea, cu propria sa fiică, Maria Menșikov. Carl Friedrich, soțul Annei, a avut un conflict dur cu Menșikov, iar familia ducală a fost nevoită să plece la Holstein pe 25 iulie 1727.

Cei doi s-au stabilit apoi la Kiel, unde bărbatul s-a schimbat mult, era aproape în permanență beat, își petrecea timpul în compania prietenilor și a altor femei și își neglija total soția, care era însărcinată cu primul și singurul lor copil.

Anna Petrovna
Anna Petrovna

Pe 21 februarie 1728 Anna l-a adus pe lume pe Carl Peter Ulrich, viitorul țar Petru al III-lea al Rusiei, și la câteva zile după naștere tânăra mamă, care avea doar douăzeci de ani, a fost afectată de febră puerperală și a murit pe 4 martie 1728.  Înainte de a înceta din viață ceruse să fie înmormântată alături de tatăl ei la Sankt Petersburg, așa că dorința i-a fost îndeplinită și la Kiel au fost trimise două nave, Rafael și Crucișătorul, pentru a aduce trupul marii ducese acasă. Pe 12 noiembrie 1728, Anna Petrovna a fost depusă pentru totdeauna alături de părinții ei în Catedrala Sf. Petru și Pavel.

Niciun comentariu

Lasă un comentariu