AcasăLocuri de povesteMari colecționariȚarina Elisabeta, fiica lui Petru cel Mare

Țarina Elisabeta, fiica lui Petru cel Mare

Țarina Elisabeta

Țarina Elisabeta Petrovna, a doua fiică supraviețuitoare a țarului Petru cel Mare și a Ecaterinei I a Rusiei, s-a născut pe 29 decembrie 1709 la Kolomenskoye, în apropiere de Moscova. Părinții ei se căsătoriseră în secret în 1707, mariajul devenind public de-abia în februarie 1712, motiv pentru care fetița a fost considerată nelegitimă.

Dintre cei 12 copii ai lui Petru cu Ecaterina, cinci fii și șapte fiice, doar două fiice au supraviețuit: Ana și Elisabeta. Din motive politice, Ana a fost logodită cu Ducele de Holstein-Gottorp, nepotul regelui Carol al XII-lea al Suediei, un vechi adversar al lui Petru I, apoi țarul a încercat să-I găsească o partidă bună și Elisabetei la curtea Franței când a fost în vizită la Paris. Intenția sa era de a-și căsători a doua fiică cu tânărul rege Ludovic al XV-lea al Franței, însă familia Bourbon a refuzat oferta din cauza originii obscure a mamei Elisabetei, care era o fostă menajeră. Până la urmă, prințesa a fost logodită cu Prințul Karl Augustus de Holstein-Gottorp, fiul lui Christian Augustus, Prinț de Eutin. Din punct de vedere politic, mariajul era o alianță utilă, dar la câteva zile după logodnă, Karl Augustus a murit, iar în momentul în care și Petru cel Mare a murit, în 1725, nici un plan de căsătorie al Elisabetei nu se împlinise.

Țarina Elisabeta

După moartea tatălui său și ascensiunea la tron a împărătesei Ana, nici o casă regală din Europa nu putea permite căsătoria vreunui prinț cu Elisabeta deoarece actul ar fi fost considerat un semn neprietenos față de împărăteasă, iar dacă ar fi făcut un mariaj cu un om de rând, Elisabeta și-ar fi pierdut nu doar titlul, ci și dreptul său la succesiunea tronului Rusiei.

Alexis Razumovski

În aceste condiții, tânăra Elisabeta și l-a făcut iubit pe Alexis Shubin, un sergent din regimentul Semyonovsky, dar acesta a fost deportat în Siberia din ordinul împărătesei Ana, așa că prințesa a avut apoi mai multe relații secrete cu bărbați care îi erau mult inferiori din punct de vedere social: un vizitiu, un chelner și în cele din urmă s-a consolat în brațele unui tânăr țăran ucrainean cu o voce de bariton care fusese adus la Sankt Petersburg pentru a cânta în corul bisericii. Alexis Razumovski va deveni cunoscut mai târziu sub numele „Împăratul de noapte”, Elisabeta îl va ridica la rangul de Prinț și mareșal și se pare că s-a căsătorit cu el în secret.

După decesul împărătesei Ana, tronul a revenit micului Ivan, care avea mai puțin de două luni, regentă fiindu-i mama lui, Anna Leopoldovna. În primele ore ale zilei de 25 noiembrie 1741 Elisabeta, aflată în fruntea unităților Gărzii Preobrazenski, a arestat-o pe regentă și pe Ivan al VI-lea. Micul țar va fi ucis de gardienii săi în 1764, când un ofițer a încercat să-l elibereze.

Domnia Elisabetei a început pe 6 decembrie 1741 și a fost considerată o perioadă de creștere economică și progres cultural fără precedent, dar a fost marcată de corupția curții imperiale al cărei lux depindea de exploatarea a milioane de iobagi. Distracțiile preferate ale împărătesei erau dansul, muzica, artele frumoase și banchetele, a încercat să rămână în relații bune cu Biserica, care o sprijinise în timpul loviturii de stat, dar la încoronarea ei de la Moscova din 1742, a luat coroana din mâinile arhiepiscopului de Novgorod și și-a pus-o singură pe cap.

Țarina Elisabeta

La scurt timp, nepotul ei, Karl Peter Ulrich, a fost chemat în Rusia și desemnat moștenitor, iar trei ani mai târziu, în 1745, Elisabeta a aranjat o căsătorie între Petru (Karl Peter Ulrich) și prințesa germană Sofia Augusta Federica de Anhalt-Zerbst care s-a convertit la ortodoxism și a primit numele de Ecaterina.

Aceasta va aduce pe lume, după nouă ani, primul ei copil legitim, pe Pavel, deși mai târziu Ecaterina a pretins că a fost fiul amantului ei, contele Serghei Saltikov.

Împărăteasa Elisabeta a fost interesată de politica externă, a încheiat războiul cu Suedia care izbucnise în vara anului 1741 obținând o parte din sud-estul Finlandei, a reînnoit Tratatul de prietenie cu Marea Britanie în decembrie 1742, iar în 1746 a negociat o alianță cu Austria.

Țarina Elisabeta

Jignită pentru că în tinerețea sa fusese respinsă ca potențială mireasă a Delfinului Franței, țarina Elisabeta avea ambiția să facă curtea ei să rivalizeze cu Versailles-ul ca centru de cultură și artă. Era pasionată de modă, se spune că pedepsea orice femeie care o eclipsa prin vestimentație, iar după moartea ei, Petru al III-lea a descoperit un dulap la Palatul de Vară în care se aflau 15.000 de rochii.

Pe tot parcursul domniei țarina Elisabeta a fost o influentă patroană a artelor și și-a sprijinit miniștrii în încercarea de a îmbunătăți educația rușilor, l-a încurajat pe Mihail Lomonosov să reorganizeze Academia de Științe și a înființat Universitatea de la Moscova în 1755, iar opera, baletul și teatrul au cunoscut o mare înflorire.

Tot ea a fondat Mănăstirea Smolnîi în 1748, iar în 1761 a construit Casa Bărcii pentru a adăposti barca de lemn cu care a învățat să navigheze Petru I.

Prima construcție majoră a țarinei Elisabeta a fost Palatul de Vară, proiectat de Bartolomeo Francesco Rastrelli, fiul unui sculptor florentin ce fusese angajat de Petru cel Mare. Elisabeta i-a cerut să reconstruiască și să extindă palatul, lucrările au fost încheiate în 1752 și doi ani mai târziu țarina i-a cerut reconstruirea Palatului de Iarnă la o scară mult mai extinsă.

Instituția șerbiei s-a întărit în timpul domniei Elisabetei pentru că, printr-un decret emis în 1760, li se permitea moșierilor să-i pedepsească pe șerbii sub 40 de ani trimițându-i în Siberia, dar tot ea a fost cea care a abolit în 1742 pedeapsa cu tortura aplicată deținuților sub 17 ani.

În iunie 1756 țarina Elisabeta a suferit un atac cerebral și în acel moment problema succesiunii a devenit principalul subiect de la curtea imperială. Nepotul ei, Petru, căzuse în dizgrație și apăruse zvonul conform căruia împărăteasa îl va numi succesor pe strănepotul ei, Pavel.

Al doilea atac cerebral pe care l-a suferit în 1757 a transformat-o pe țarină într-o femeie suspicioasă și impulsivă, îmbătrânise, devenise foarte grasă și se deplasa cu multă greutate. Suferea de amețeli, dar a refuzat să ia medicamente și a ordonat să nu se pronunțe cuvântul “moarte” în prezența ei. Pe 20 decembrie 1761 Elisabeta a asistat la o reprezentație a teatrului ei privat și și-a afișat public afecțiunea față de strănepotul ei, Pavel. După trei zile a suferit un nou atac și a murit în după-amiaza de Crăciun a anului 1761, la vârsta de 52 de ani. A fost îmbrăcată într-o rochie argintie strălucitoare și se spunea că era la fel de frumoasă în coșciug așa cum fusese întreaga ei viață. Elisabeta a fost înmormântată în Catedrala Petru și Pavel din Sankt Petersburg pe 3 februarie 1762, la șase săptămâni după deces.

Succesorul Elisabetei nu a fost însă Pavel, strănepotul preferat, ci nepotul ei, Karl Peter Ulrich, devenit țar pentru șase luni sub numele de Petru al III-lea, dar acesta era considerat imatur mental și devenise un lider nepopular. Se presupune că bărbatul a fost asasinat în urma conspirației condusă de soția sa, care i-a succedat la tron ca țarina Ecaterina cea Mare.

Țarina Elisabeta
Comentarii

Lasă un comentariu