Antoine de Saint-Exupéry s-a născut pe 29 iunie 1900 la Lyon și a fost fiul Mariei de Fonscolombe și al vicontelui Jean de Saint-Exupéry. În 1910, copilul a fost înscris la colegiul din Mans, și-a continut studiile la Fribourg, în Elveția, iar în 1921 a intrat în aviația franceză și cinci ani mai târziu a devenit pilot de linie al unei companii particulare din America de Sud.
Prima nuvelă a lui Saint-Exupéry, “Aviatorul”, a fost publicată în 1926 într-o revistă literară, în 1929 a fost tipărită prima sa carte, “Courrier Sud”, iar în același an a zburat pe ruta Casablanca-Dakar.
Publicarea volumului “Zborul de noapte”, în 1931, l-a făcut cunoscut pe contele francez în lumea literară, aceasta fiind prima dintre lucrările sale pentru care a câștigat aprecieri pe scară largă și a câștigat premiul Femina. Romanul reflecta experiențele lui ca pilot și director al companiei aeriene Aeroposta Argentina, cu sediul în Buenos Aires, Argentina.
În același an, Antoine de Saint-Exupéry s-a căsătorit la Grasse, în Franța, cu Consuelo Suncin de Sandoval, o scriitoare și artistă din San Salvador care mai fusese căsătorită de două ori, era văduvă, avea un spirit boem și o „limbă de viperă”. Scriitorul a fost fermecat de femeia micuță de statură, dar relația dintre ei a fost furtunoasă, avea să o părăsească și apoi să se întoarcă la ea de mai multe ori, dar o considera muza lui. Saint-Exupéry a avut și alte aventuri, printre care cea cu franțuzoaica Hélène de Vogüé ,cunoscută drept „Nelly” și numită uneori „Madame de B”, care a devenit executorul lui literar.
La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, scriitorul s-a înrolat în aviația militară franceză, dar după invazia germană din 1940 a părăsit Franța și s-a stabilit la New York, unde soția l-a urmat după câteva săptămâni.
După sosirea în Statele Unite, a început să folosească cratima în numele de familie pentru că era enervat de faptul că americanii i se adresau cu „domnul Exupéry”. În această perioadă a scris “Zborul către Arras”, care a avut un mare succes, și “Scrisoare către un ostatic”, carte dedicateă celor 40 de milioane de francezi care trăiau sub ocupație. Soții Saint-Exupéry au locuit timp de câteva săptămâni în Quebec, Canada, la sfârșitul primăverii anului 1942, perioadă în care au cunoscut un băiețel precoce de opt ani, cu părul blond și ondulat, Thomas, fiul filozofului Charles De Koninck.
După ce scriitorul s-a întors în America, soția franțuzoaică a unuia dintre editorii săi l-a convins să scrie o carte pentru copii. Contele de Saint-Exupéry a scris și a ilustrat el însuși “Micul Prinț” în timp ce se afla în New York City, manuscrisul fiind finalizat în octombrie 1942. Cartea a fost publicată pentru prima dată la începutul anului 1943, atât în engleză, cât și în franceză în Statele Unite, și abia mai târziu, după eliberarea Franței și tragica moarte a scriitorului, a putut fi publicată în țara natală, deoarece volumele lui fuseseră interzise de regimul colaboraționist de la Vichy.
În toamna anului 1942, odată cu debarcarea trupelor aliate în Africa de Nord, Antoine de Saint-Exupéry a decis să părăsească America și să își reia activitatea de pilot de război. După o perioadă de instrucție, scriitorul a participat, începând din 1943, la mai multe misiuni în Africa, Sardinia și Corsica. În timpul unui zbor de recunoaștere deasupra Mării Mediterane desfășurat pe 31 iulie 1944, avionul pe care îl pilota a fost doborât, iar Antoine de Saint-Exupéry, care avea doar 44 de ani, a fost considerat din acel moment dispărut.
În 1998, cercetătorii au găsit în Marea Mediterană o brățară gravată cu numele lui și bucăți din avionul Lightning P38, cu care decolase din Corsica, iar în octombrie 2003 au fost scoase la suprafață din largul mării, din apropiere de Marsilia, fragmente ale aparatului de zbor care au putut fi identificate fără dubiu ca aparținând avionului cu care zburase Saint-Exupéry în iulie 1944.
După dispariția soțului ei, Consuelo de Saint-Exupéry a scris câteva sute de pagini despre viața lor împreună pe care le-a numit “Povestea trandafirului”, dar care au fost închise într-un cufăr din locuință. La două decenii după moartea scriitoarei, în 1979, manuscrisul a ieșit la lumină când José Martinez-Fructuoso, un fost angajat al femeii, care îi moștenise averea, și soția acestuia, Martine, l-au descoperit într-o ladă de la mansardă.
Alan Vircondelet, autorul unei biografii a lui Antoine de Saint-Exupéry, a editat scrierile Consuelei și le-a publicat în Franța în anul 2000, la exact o sută de ani după nașterea lui Antoine de Saint-Exupéry, pe 29 iunie 1900.
