Alexandru Karađorđević s-a născut la Cetinje, în Muntenegru, pe 16 decembrie 1888, și a fost al patrulea copil al lui Petru Karadordjevic și al Prințesei Zorka. Copilăria și-a petrecut-o în Muntenegru, rămânând orfan de mamă la vârsta de doar un an. În anul 1903, după asasinarea regelui Mihail din dinastia Obrenovici, tatăl său a devenit rege al Serbiei, iar în 1909 Alexandru a ajuns prinț moștenitor în locul fratelui mai mare, care fusese obligat să renunțe la succesiune după ce, în urma unei crize de furie, l-a ucis pe unul dintre servitorii săi. Presiunea cercurilor politice sârbe l-a adus atunci pe Alexandru în postura de viitor rege, iar după moartea tatălui, pe 16 august 1921 a fost încoronat suveran al Regatului sârbo-croato-sloven.
Un an mai târziu, pe 8 iunie 1922, Alexandru s-a căsătorit cu Principesa Maria, fiica Regelui Ferdinand și a Reginei Maria a României. Regina îl cunoscuse pe tânărul rege la Paris, când se dusese să pledeze cauza României,
iar Alexandru promova, la rândul lui, susținea cauza Serbiei, în timpul Conferinței de Pace de după încheierea Primului Război Mondial. Seriozitatea și pasiunea cu care tânărul își promova țara au făcut-o pe suverana României să se gândească la ideea unei căsătorii a fiicei sale mijlocii cu prințul sârb, deși acesta nu făcea parte dintr-o dinastie cu renume.
În ziua de Crăciun a anului 1921, la Castelul Peleș, s-a oficiat logodna dintre cei doi tineri, iar ceremonia religioasă a avut loc pe 20 februarie 1922, la ora 5 după-amiaza, la Palatul Cotroceni, fiind urmată de un dineu de gală.
Principesa Mărioara s-a căsătorit cu regele Alexandru I pe 8 iunie 1922 și, cu ocazia acestei nunți, a avut loc la Belgrad primul meci din istoria echipei naționale de fotbal a României. La scurt timp după sosirea în Serbia, Mignon a început să învețe limba sârbă și să ia lecții de istorie. Cuplul a avut trei băieți – Prințul Petru, Prințul Tomislav și Prințul Andrei.
Pe 8 octombrie 1934 Alexandru, care avea 45 de ani, a fost asasinat de un revoluționar bulgar în timp ce se afla într-o vizită de stat în Franța, imediat după ce ajunsese în portul Marsilia.
Regele se afla în aceeași mașină cu ministrul francez de externe Louis Barthou când un bărbat înarmat, bulgarul Vlado Chernozemski, a ieșit în fața mașinii și i-a împușcat pe suveran și pe șofer. Alexandru a murit pe loc, în mașină, iar ministrul francez de externe a fost ucis de un glonț rătăcit tras de poliția franceză după atac.
Asasinul era membru al organizației revoluționare macedonene pro-bulgare (IMRO sau VMRO) și un trăgător cu experiență. După moartea regelui, Chernozemski a fost rănit cu sabia de un polițist francez și apoi bătut de mulțime, murind în scurt timp la o secție de poliție.
Acesta a fost unul dintre primele evenimente istorice de o asemenea anvergură care au fost filmate. Pe peliculă nu este surprins momentul împușcăturii, ci clipele imediat următoare, dar filmul rămâne unul dintre cele mai prețioase ce au fost vreodată surprinse de o camera de filmare, alături de încoronarea țarului Nicolae al II-lea al Rusiei și înmormântarea reginei Victoria a Regatului Unit.
Organizația IMRO colabora strâns cu grupul croat Ustaše, condus de Ante Pavelić. Chernozemski și cei trei complici croați ai săi călătoriseră în Franța plecând din Ungaria și trecând prin Elveția. O anchetă a autorităților a stabilit că asasinii fuseseră instruiți și înarmați în Ungaria, călătoriseră cu pașapoarte falsificate și vorbeau frecvent cu liderul Ustaše, Ante Pavelić, care locuia în Italia.
A doua zi, trupul regelui Alexandru I a fost transportat în portul Split din Iugoslavia. După o ceremonie uriașă organizată la Belgrad, la care au participat aproximativ 500.000 de oameni, suveranul, care fusese foarte iubit în țară, a fost înmormântat în Biserica Oplenac din Topola, ce fusese construită de tatăl său.
Galerie foto
