Gustav Klimt, artistul de geniu

Gustav Klimt s-a născut pe 14 iulie 1862, la Baumgarten, una din suburbiile Vienei, fiind al doilea din cei șapte copii – trei băieți și patru fete – ai familiei. Tatăl lui, de profesie bijutier și gravor în aur, era originar din Cehia și l-a orientat pe copil spre artă, astfel că la vârsta de 14 ani, a reuşit să ia examenul de admitere la Şcoala de Arte Aplicate din Viena. Anna, mama pictorului, era deosebit de ambițioasă și avea nostalgia unei cariere în muzică pe care nu reușise să o urmeze. Timp de doi ani, Gustav a frecventat cursurile acestei şcoli şi, în același timp, a luat lecții de pictură în atelierul maestrului Ferdinand Laufberger.

În 1879, tânărul a participat, sub îndrumarea lui Hans Makart, cel mai important pictor al epocii, la organizarea festivităţilor prilejuite de aniversarea a 25 de ani de căsătorie a cuplului imperial, împăratul Franz Joseph și împărăteasa Sisi a Austriei.

 

S-a asociat apoi cu Ernst, fratele său, care frecventa aceeaşi şcoală de artă, și cu un coleg, Franz Matsch și cei trei au decis să lucreze în comun, primind mici comenzi: decorări ale unor porţelanuri, proiecte pentru ilustraţii, picturi murale interioare și decorarea plafoanelor unor clădiri publice de pe Ringstraße. În 1880, grupul a obţinut două comenzi mai importante: să facă decoraţiunile Palatului din Sturan şi să picteze un tablou destinat clădirii principale din staţiunea balneară Karlsbad, Karlovy Vary de astăzi, iar aceste lucrări le-au adus recunoașterea.

Trei ani mai târziu, în 1883, fraţii Klimt și prietenul lor, Franz Matsch, au fondat la Viena propria şcoală de artă decorativă şi au început să primească comenzi din mai multe părţi ale Europei. Una dintre ele a fost cea de la regele Carol I al României, care le-a cerut trei programe tematice destinate decorării reședinței de la Sinaia, astfel că artiștii au plecat în Regatul României și timp de trei ani au executat o serie de lucrări pentru decorarea castelului Peleş: au realizat o parte din “galeria de strămoşi” a castelului, copii după lucrări originale păstrate în castelul de la Sigmaringen, dar și opere originale, picturi și decorații pentru plafonul scării de onoare și, cea mai importantă lucrare, plafonul și friza decorativă a micuței săli de teatru a Peleșului.

În 1886, tinerii au participat la realizarea scărilor noului teatru imperial, Burgtheater din Viena, pentru care Klimt avea să primească de la împăratul Franz Joseph Ordinul de Aur al Meritului. La începutul anilor 1890, Gustav a întâlnit-o pe creatoarea de modă austriacă Emilie Louise Flöge, care era sora lui Helene, soția fratelui său, Ernst, și care îi va fi alături până la sfârșitul vieții. În această perioadă pictorul a avut cel puțin paisprezece copii, dar niciunul dintre ei cu Emilie, toți fiind rodul unor relații întâmplătoare, unele chiar cu croitoresele care lucrau în salonul de modă al iubitei. În ciuda numeroaselor legături şi aventuri amoroase despre care au rămas mărturii și mulți copii ilegitimi, Klimt a avut o singură dragoste trainică, cea pentru Emilie, pe care a reprezentat-o în mai multe tablouri.

Născută în 1874, în familia unui strungar, Emilie începuse să lucreze în adolescență la un atelier de croitorie, iar în 1894, la doar 20 de ani, în parteneriat cu sora ei, a devenit proprietară a salonului de modă haute couture cunoscut sub numele de Schwestern Flöge (Surorile Flöge), atelier care se afla pe Mariahilfer Strasse, una dintre cele mai renumite străzi comerciale din Viena. Aici  și-a prezentat creațiile în stilul Wiener Werkstätte, în special rochii largi, cu modele în stilul Reformei promovate de mișcarea feministă austriacă. Ținutele aveau corsaje înalte, siluete largi și mâneci supradimensionate, iar salonul ei avea să devină principalul atelier de modă al societății vieneze.

Începând din anul 1900, pictorul a petrecut câteva săptămâni în fiecare vară la moşia familiei Flöge, pe malul lacului Attersee, unde picta mai ales peisaje, copaci, flori, dar şi compoziţii cu personaje feminine.

La nici treizeci de ani, Gustav Klimt era considerat unul din cei mai importanţi artişti austrieci, iar în 1897 a înfiinţat o nouă grupare artistică, separată de tradiționala Künstlerhaus, care se va numi Secesiunea, iar membrii acesteia au primit un teren din partea oraşului Viena, pentru a-şi putea construi un sediu. În următorii 15 ani a călătorit mult în Germania, Belgia şi Italia. La Ravenna a descoperit frumuseţea bazilicii San Vitale, iar mozaicurile aurii de inspiraţie bizantină l-au impresionat foarte mult, începând, din acel moment, să folosească aproape exclusiv placarea aurie.

În 1917, a fost numit membru de onoare al Academiilor de Artă din Viena şi München, dar câteva luni mai târziu, la începutul anului 1918, s-a îmbolnăvit de gripă în timpul pandemiei care a afectat întreaga Europă. Gripa s-a transformat într-o pneumonie severă și după câteva zile artistul a suferit un atac cerebral masiv. Gustav Klimt a murit pe 6 februarie 1918, la vârsta de 55 de ani, la Wien-Neubau și a fost înmormântat în cimitirul Hietzinger din Viena.