HomeMonarhieDeviza împăratului Franz Joseph al Austriei: Uniți întru putere

Deviza împăratului Franz Joseph al Austriei: Uniți întru putere

DS TW

Franz Joseph, puternicul împărat austriac a cărui deviză a fost “Uniți întru putere”, s-a născut pe 18 august 1830 la Palatul Schönbrunn din Viena și a fost primul copil al arhiducelui Francisc Carol Joseph, fratele mai mic al împăratului Ferdinand I al Austriei, și al prințesei Sofia Frederica Dorothée Wilhelmine de Bavaria.

Pentru că unchiul, împăratul Ferdinand, era bolnav psihic, iar tatăl său, Francisc Carol Joseph, nu avea nicio ambiție de a conduce imperiul, tânărul “Franzl” a fost crescut de autoritara sa mamă ca viitor împărat. La vârsta de 13 ani arhiducele și-a început cariera în armată primind direct rangul de colonel și a purtat cu mândrie uniforma militară pentru tot restul vieții sale.

În timpul Revoluției din 1848, după demisia prințului Metternich din funcția de cancelar, arhiducele a fost numit guvernator al Boemiei, dar nu a preluat niciodată postul, pentru că a fost trimis pe fronul italian, alăturându-se mareșalului Radetzky.

Complicatul an 1848 a creat cadrul perfect pentru manevrele ambițioasei sale mame, Sofia Frederica de Bavaria, care au dus la abdicarea împăratului Ferdinand. A urmat renunțarea la tron a tatălui său, astfel că pe 2 decembrie 1848, la vârsta de 18 ani, tânărul Franz Joseph a devenit împărat al Austriei, rege al Ungariei și Boemiei, rege al Croației, mare duce al Bucovinei, mare principe al Transilvaniei, marchiz al Moraviei și mare voievod al Voievodatului Serbia.

Tânărul a condus prin mâna forte a mamei în primii ani ai domniei, chiar dacă Sofia dăduse asigurări că nu se va mai amesteca în nicio afacere de stat: “Nu mă mai simt îndreptățită să o fac știind că, după 13 ani în care țara a fost a nimănui, acum a ajuns în mâini atât de bune, încât sunt bucuroasă să pot asista în liniște și cu optimism la tot ce se întâmplă, lăsând în urmă luptele grele din anul 1848”. Arhiducesa nu și-a respectat însă promisiunile, în anii 1850 fiind împărăteasa din umbră a Imperiului Habsburgic, rămânând o conservatoare convinsă în politică, dar și în viața de familie, mai ales pentru că impunea respectarea cu strictețe a etichetei la curtea austriacă.

După înfrângerea Revoluției pașoptiste, Ungaria fusese plasată sub controlul guvernului imperial de la Viena, regatul fiind împărțit în cinci provincii administrate de guvernul habsburgic, iar Transilvania, Voivodina și Banatul intraseră, ca domenii ale coroanei, sub jurisdicția Casei de Habsburg. Resentimentele acumulate de naționaliștii maghiari împotriva  împăratului Franz Joseph au devenit foarte puternice și, în acest context, unul dintre ei, un croitor pe nume Janos Libenyi, admirator al lui Lajos Kossuth, a decis să-l omoare pe împăratul pe care îl considera un tiran.

Pe 18 februarie 1853, Franz Joseph, care aveaa 23 de ani, se afla într-o plimbare de-a lungul vechilor bastioane din jurul orașului Viena pentru a observa soldații la instrucție, însoțit doar de ajutorul său, contele O’Donell. Ocupat să inspecteze militarii care se antrenau, Franz Joseph nu l-a văzut pe Libenyi care se afla chiar în spatele lui, înarmat cu un cuțit. Din fericire, o femeie l-a observat pe criminal și a început să țipe înspăimântată. Împăratul s-a întors brusc și acest gest l-a salvat. Lama armei i-a atins doar gâtul, iar pătrunderea a fost amortizată de gulerul înalt al uniformei pe care o purta. Imediat O’Donell l-a imobilizat pe Libenyi și a reușit să-l împiedice să lovească a doua oară. Franz Joseph, deși sângera abundent, nu era grav rănit, a fost transportat imediat la palat și îngrijit timp de câteva  săptămâni înainte de a reveni la activitățile obișnuite.

Libenyi a fost trimis rapid în judecată, fiind condamnat la moarte pentru regicid și spânzurat la doar opt zile după atac, iar împăratul a cunoscut o adevărată renaștere a popularității  în țară. Câțiva ani mai târziu, a fost construită în amintirea acestui atac biserica votivă din Viena, Votivkirche, un monument de recunoștință pentru salvarea vieții lui Franz Joseph.

Planurile bisericii au fost alese în urma unui concurs organizat în aprilie 1854, competiție la care au participat mai mulți arhitecți. Au fost trimise 75 de proiecte provenind din Imperiul Austriac, landurile germane, Anglia și Franța, dar juriul a ales proiectul arhitectului Heinrich von Ferstel, care avea pe atunci doar 26 de ani. Tânărul a decis să construiască biserica în stil neogotic, împrumutând foarte multe elemente din arhitectura catedralelor gotice franceze. Construcția bisericii a început în 1856, iar lăcașul de cult a fost sfințit 26 de ani mai târziu, pe 24 aprilie 1879, cu ocazia jubileului de argint al cuplului imperial, Franz Joseph și Sisi a Austriei. Biserica a fost una dintre primele clădiri construite pe Ringstraße și era menită să fie biserică de garnizoană, urmând a fi folosită de militarii aduși la Viena după Revoluția din 1848.

 

 

Puteți citi și:

Marie-Anne, regina care și-a asumat sacrifiul propriei sale vieți

DS TW
No comments

leave a comment