Michelangelo di Ludovico Buonarroti Simoni s-a născut pe 6 martie 1475 la Caprese, în Provincia Arezzoa, și fost al doilea din cei cinci fii ai lui Lodovico di Buonarroti Simoni și ai Francescăi di Neri di Miniato del Sera. Copilul a fost crescut de o doică, fiică și soție de pietrar, care i-a insuflat pasiunea pentru marmură. Michelangelo a părăsit școala și, în 1488, a intrat ca ucenic în cel mai vestit atelier de pictură din Florența, cel al lui Domenico Ghirlandaio.
În acea perioadă a lucrat, împreună cu fratele său, David, la frescele din biserica Santa Maria Novella. La 14 ani, a început să studieze sculptura cu Bertoldo di Giovanni, un elev al lui Donatello, având ca sursă de inspirație statuile aflate în grădina lui Lorenzo de’ Medici Il Magnifico, conducătorul politic al Florenței.
De altfel, sculptorul a locuit la familia de’ Medici între anii 1489-1492, dar după moartea lui Lorenzo Magnificul a părăsit palatul ducal și s-a întors la casa părintească, apoi a plecat pentru un an la Veneția.
Revine la Florența în 1495, iar un an mai târziu, în 1496, ajunge pentru prima dată la Roma, unde primește câteva comenzi din partea cardinalului Riario și a bancherului Jacopo Galli. Este perioada în care sculptează pentru bazilica Sfântul Petru celebra Pietà. În anul 1501, artistul se întoarce la Florența, unde realizează statuia lui David și lucrările Tondo Doni și Tondo Pitti.
În anul 1505, papa Iuliu al II-lea l-a rechemat la Roma, dându-i comanda realizării unui mausoleu monumental, iar artistul stă opt luni la Carrara pentru a alege cele mai bune blocuri de marmură pentru lucrare. Tot papa Iuliu al II-lea l-a însărcinat, în 1508, cu pictarea boltei Capelei Sixtine din Palatul Vatican, proiect la care Michelangelo a lucrat timp de patru ani.
În perioada următoare Michelangelo începe decorațiile pentru fațada bisericii San Lorenzo din Florența, rămase însă în stare de proiect, și lucrează la construirea unei sacristii pentru mormântul ducelui Lorenzo de Urbino.
Între timp, Florența devenise republică, însă va fi curând asediată de detașamentele papale și imperiale, iar Michelangelo a primit funcția de inspector al fortificațiilor, dar după revenirea familiei de’ Medici la putere artistul s-a întors la lucrările de la San Lorenzo.
În anul 1534, papa Clement al VII-lea l-a chemat din nou la Roma, unde Michelangelo a rămas până la sfârșitul vieții. Papa îi dă sarcina de a picta peretele altarului din Capela Sixtină cu tema Judecății de Apoi. Când, pe 31 octombrie 1541, Paul al II-lea, urmașul papei Clement, a dezvelit pictura, au apărut mulți critici revoltați de goliciunea personajelor și au considerat opera o blasfemie. Artistul a fost învinuit de imoralitate și obscenitate, iar cardinalul Carafa a organizat chiar o mișcare numită “Campania frunzelor de viță”, pentru acoperirea picturilor.
Acțiunea a avut loc însă după moartea lui Michelangelo și a fost executată de unul dintre ajutoarele sale, Daniele da Voltera, în anul 1565, dar mai târziu, în timpul lucrărilor de renovare a Capelei Sixtine, cele mai multe dintre aceste “frunze de viţă” au fost îndepărtate.
În anul 1549, a fost numit de papă arhitect-șef al bazilicii Sfântul Petru și a continuat opera începută de Bramante, iar spre sfârșitul vieții Michelangelo s-a ocupat finalizarea construcției palatului Farnese și a făcut planurile pentru sistematizarea pieții Capitoliului și pentru cupola Bazilicii Sfântul Petru.
Deși nu era sărac, artistul avea un mod de viață auster și solitar, asemănător cu cel al unui călugăr, lucra fără pauză chiar și în timpul nopții, uitând deseori să mănânce sau să se odihnească.
Singura relație cunoscută a lui Michelangelo a a fost una platonică cu marchiza Vittoria Colonna de Pescara, care era cu 15 ani mai tânără decât el și căreia i-a dedicat mai multe sonete. Cei doi s-au cunoscut în 1536 la Roma, când ea avea 46 de ani, iar el împlinise 61 de ani. Vittoria era văduva marchizului de Pescara și a fost considerată prototipul idealului feminin al Renașterii.
Michelangelo Buonarroti a murit la Roma, pe 18 februarie 1564, la vârsta de 89 de ani și, conform dorinței sale, corpul i-a fost dus la Florența, fiind depus într-o criptă a bisericii Santa Croce.
