Renata de Austria s-a născut pe 2 ianuarie 1888 în orașul Pula din Croația de astăzi, la acel moment parte a Imperiului Austro-Ungar, fiind fiica cea mare a Arhiducelui Karl Stephen de Austria și a Mariei Theresia, Prințesă de Toscana, ambii părinți fiind rude apropiate ale împăratului Franz Joseph.
Micuța arhiducesă a fost educată de profesori particulari care au învățat-o limbile germană, italiană, engleză și franceză și poloneză.
Tatăl ei, care a avut o carieră excepțională în marina austriacă, era foarte bogat și familia a locuit pe rând în reședința de iarnă de pe insula Losinj din Marea Adriatică, la Viena, într-un palat moștenit de la Arhiducele Albert, și în Galiția, unde aveau vaste proprietăți. Începând cu anul 1907, reședința familiei a fost în principal castelul Zywiec aflat în Galiția de vest.
Arhiducele Karl Stephen își dorea crearea unei filiale poloneze a casei de Habsburg, iar fiica sa cea mare, arhiducesa Renata, a acceptat să se căsătorească cu unul dintre cei mai bogați proprietari de terenuri din Polonia, prințul Jerome Radziwill. Logodna lor a fost anunțată în septembrie 1908, cei doi au semnat un acord prenupțial de separarea a proprietăților, iar nunta a avut loc pe 15 ianuarie 1909 în capela de la castel Zywic.
Noua familie a avut șase copii și a trăit la castelul Balice, una dintre moșiile familiei Radziwill. După dezmembrarea Imperiului austriac în urma Primului Război Mondial, destinul Renatei și al prințului Radziwll a fost strâns legat de Polonia, locuind cea mai mare parte din timp în superbul castel de lângă Cracovia.
Renata a murit pe 16 mai 1935, iar soțul ei, prințul Jerome, i-a supraviețuit timp de zece ani. În ianuarie 1945 sovieticii și-au stabilit comandamentul central pe moșia Radziwiłł, soldații au confiscat vitele și s-au hrănit cu proviziile familiei, au jefuit palatul și au ars mobilierul pe care l-au considerat prea burghez.
În februarie, prințul Jerome și unul dintre fiii săi, Leon, au fost arestați și trimiși la închisoarea din Cracovia. Regele George al VI-lea al Marii Britanii a intervenit imediat ce a aflat, prin premierul britanic Anthony Eden, care a încercat să negocieze cu ministrul de Externe sovietic Viaceslav Molotov eliberarea celor doi, dar discuțiile s-au încheiat cu un eșec.
Tatăl și fiul au fost transportați împreună cu un grup de 2015 prizonieri cu un tren de marfă la Altchevsk, în bazinul carbonifer Donețk, într-un lagăr de muncă forțată, unde prințul a murit pe 6 aprilie 1945 din cauza epuizării fizice.
Autoritățile sovietice au autorizat în mod excepțional o înmormântare creștinească pentru Jerome Radziwill, care a avut parte de o mică ceremonie religioasă oficiată de un preot deținut, la care au participat toți polonezii aflați în lagăr, corpul său fiind așezat într-un sicriu și înhumat lângă tabăra de concentrare, nu aruncat într-o groapă comună, așa cum se proceda de obicei.
Familia a reușit, după ce a făcut intervenții la cel mai înalt nivel al URSS, să-l scoată pe Leon din lagărul de la Altchevsk, iar după eliberare bărbatul a ajuns în Franța, apoi în Argentina, unde a trăit până la sfârșitul vieții.
