Anna Maria Luisa de’ Medici s-a născut pe 11 august 1667 la Florența și a fost singura fiică și al doilea copil al lui Cosimo al III-lea de’ Medici, Marele Duce de Toscana, și al Prințesei Marguerite Louise d’Orléans.
Relația dintre părinți nu era foarte bună, Marguerite Louise nereușind să trăiască în armonie alături de Cosimo, iar acesta a acceptat ca soția sa să se retragă la mănăstirea Montmartre din Franța. Prin contractul creat în ziua despărțirii, femeia a renunțat la toate drepturile pe care le avea și a promis că, la moartea ei, își va lăsa întreaga avere copiilor. În compensație, Cosimo i-a garantat un venit de 80.000 de livre.
Marguerite Louise a plecat din Toscana în iunie 1675, micuța ducesă nu a mai văzut-o niciodată din acel moment, dar Cosimo a fost foarte afectuos cu fiica sa, creșterea și educația fetei fiind încredințate bunicii paterne, Vittoria della Rovere.
În 1669, Anna Maria Luisa a fost considerată o potențială mireasă pentru Delfinul Ludovic, moștenitorul regelui Ludovic al XIV-lea al Franței. Tatălui ei nu i-a plăcut însă ideea unei căsătorii franceze, Cosimo l-ar fi vrut ginere pe Petru al II-lea al Portugaliei, dar miniștrii acestuia, temându-se că prințesa îl va domina pe tânăr, au refuzat oferta.
În urma refuzurilor succesive ale caselor regale din Spania, Portugalia, Franța și Savoia, Leopold I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman, l-a sugerat ca mire pentru ducesa de’ Medici pe Johann Wilhelm, Elector Palatin.
Căsătoria prin procură a avut loc pe 29 aprilie 1691, iar tânăra a plecat spre Düsseldorf, capitala soțului ei, pe 6 mai 1691, împreună cu fratele mai mic, Gian Gastone, fiind întâmpinată de viitorul soț la Innsbruck, unde a avut loc și nunta în persoană.
Anna Maria Luisa a rămas însărcinată în 1692, însă a suferit un avort spontan și se crede că a luat sifilis de la soțul ei, ceea ce ar explica de ce cuplul nu a avut niciun moștenitor.
Mariajul a fost armonios, Prințesa Electoare își petrecea timpul mergând la baluri și spectacole muzicale, iar prințul a construit un teatru pentru ea, unde se jucau comediile lui Molière. Pentru că Anna Maria Luisa a patronat mulți muzicieni, curtea de la Düsseldorf era privită ca un centru european al muzicii. Tânăra l-a invitat la curte pe Fortunato Chelleri și l-a numit maestro di cappella, iar Agostino Steffani a fost sponsorizat de Prințesa Electoare de la sosirea lui în Düsseldorf, în 1703, până la întoarcerea ei în Toscana.
În acea perioadă, Cosimo al III-lea a decis să modifice linia succesorală pentru a o include și pe Anna Maria Luisa, în cazul unui eșec al succesiunii pe linie masculină, planul fiind îndeplinit partial după negocieri dure cu marile puteri europene.
La îndemnul tatălui, Anna Maria Luisa a aranjat o căsătorie pentru fratele mai mic, astfel că pe 2 iulie 1697, Gian Gastone de’ Medici s-a căsătorit cu Anna Maria Franziska, moștenitoare a ducatului de Saxa-Lauenburg Düsseldorf, dar mariajul s-a terminat prin divorț în 1708.
Între timp, problema succesiunii devenise atât de urgentă încât cardinalul Francesco Maria de’ Medici, fratele lui Cosimo al III-lea, a renunțat la jurământul pe care îl făcuse de a fi călugăr și a fost constrâns să se căsătorească în 1709 cu Eleanor, fiica cea mare a ducelui Guastalla. Doi ani mai târziu, acesta a murit și astfel a dispărut speranța de a mai apărea un moștenitor în familie.
În 1713 a murit și Ferdinando, fiul cel mare al lui Cosimo, dar înainte acesta a depus un proiect de lege în Senatul Toscanei care prevedea că Anna Maria Luisa va moșteni tronul la moartea lui sau a lui Gian Gastone, fratele mai mic al fetei.
Pentru a complica lucrurile și mai mult, Elisabeta Farnese, moștenitoare a Ducatului de Parma, a doua soție a lui Filip V al Spaniei și strănepoată a Margheritei de’ Medici, a revendicat și ea ducatul Toscana.
În iunie 1716, Johann Wilhelm, Electorul Palatin, a murit, iar văduva s-a întors la Florența în octombrie 1717.
Pe 4 aprilie 1718, Anglia, Franța, Olanda și mai târziu Austria l-au ales pe Don Carlos al Spaniei, băiatul cel mare al Elisabetei Farnese și al regelui Filip al V al Spaniei, ca moștenitor al Toscanei, fără măcar să o menționeze pe Anna Maria Luisa ca posibilă succesoare.
Cosimo al III-lea a fost redus la rolul de spectator în negocierile pentru viitorul ducatului, iar în mijlocul acestor evenimente, Marguerite Louise, mama Annei Maria Luisa, a murit și, în loc să-și lase averea copiilor săi, așa cum prevedea acordul din 1674, toate bunurile ei au ajuns la Prințesa de Epinoy, o rudă îndepărtată.
Pe 25 octombrie 1723, cu șase zile înainte de a înceta din viață, Cosimo al III-lea a scris o proclamație finală în care cerea ca Toscana să rămână independentă, însă, din păcate, capetele încoronate ale Europei au ignorat-o complet.
Gian Gastone, devenit acum Mare Duce, și sora lui, Anna Maria Luisa, nu erau în relații bune. Bărbatul îi purta dușmănie pentru căsătoria lui nefericită cu Anna Maria Franziska din Saxe-Lauenburg și curând văduva a fost nevoită să-și abandoneze apartamentul din aripa stângă a Palatului Pitti și să se mute la Vila La Quiete.
A reconditionat casa și grădinile și a comandat douăsprezece statui cu diferite figuri religioase, palatul servind ca reședință a sa pe toată durata vieții lui Gian Gastone.
În 1736, în timpul Războiului de succesiune poloneză, Don Carlos, conducătorul ducatului, a fost alungat din Toscana succesor al său devenind Francisc al III-lea din Lorena.
Gian Gastone a murit pe 9 iulie 1737, iar la moartea lui toate bunurile Casei de’ Medici, inclusiv 2.000.000 de lire sterline numerar, o vastă colecție de artă, haine și bijuterii extrem de valoroase, dar și terenurile ce făceau parte din fostul Ducat de Urbino au fost moștenite de Anna Maria Luisa.
Noua moștenitoare a averii de’ Medici a semnat pe 31 octombrie 1737 Patto di Famiglia („Pactul de familie”), prin care a cedat toate proprietățile personale și cele ale familiei statului toscan, cu condiția ca uriașa avere să rămână în Florența.
În următorii ani a finanțat și a supravegheat construcția Capelei dei Principi, începută în 1604 de Ferdinando I de ‘Medici, Marele Duce al Toscanei.
Pe 18 februarie 1743, Anna Maria Luisa a murit din cauza unei “afecțiuni a sânului”, cum au consemnat documentele vremii, iar linia regală a Casei de’ Medici s-a stins odată cu dispariția ei.
După șaisprezece ani, Galeria Uffizi, construită de Cosimo cel Mare, fondatorul Marelui Ducat, a fost deschisă pentru public, comorile strânse în cei aproape 300 de ani de domnie ai familiei de’ Medici întorcându-se în acest fel în patrimoniul poporului florentin.
Un bărbat numit Lorenzo de ‘Medici, născut la Milano în 1951, care și-a petrecut copilăria în Argentina și Elveția, a trăit un timp în Statele Unite și s-a stabilit în cele din urmă la Barcelona susține astăzi că este ultimul descendent al unei ramuri minore a familiei de’ Medici. Lorenzo este scriitor, apare în documentare pentru televiziune, moderează emisiuni radio și scrie articole pentru reviste precum Vanity Fair sau Die Weltwoche. El este cel care deține marca „Lorenzo de ‘Medici”, pe care a înregistrat-o în 1980, și în ultimii douăzeci de ani a acordat mai multe licențe pentru produse de lux, precum o linie de stilouri Montblanc, mai multe parfumuri, diverse articole pentru casă și baie și o marcă de vinuri toscane.
