Louise Renée de Penancoët de Kéroualle s-a născut pe 5 septembrie 1649 și a fost amanta regelui Carol al II-lea al Angliei timp de cincisprezece ani. Tânăra a fost acuzată că era, de fapt, agentul secret a lui Ludovic al XIV-lea al Franței, ceea ce l-a făcut pe Saint-Evrement să spună: “panglica de mătase din jurul taliei domnișoarei Kerouaille unește Franța și Anglia”.
Louise venise pe lume la castelul Keroual, lângă Brest, fiind fiica unor nobili al căror venit nu era prea mare, astfel că viața familiei la castel era plină de privațiuni. Louise a fost educată la o mănăstire a ursulinelor, unde una din mătușile ei era călugăriță.
Ajunsă la adolescență, ducele de Beaufort, verișorul regelui Ludovic al XIV-lea, i-a promis că o va introduce la curtea regală și că o va sprijini să devină domnișoară de onoare a Ducesei de Orléans, care era cumnata și verișoara suveranului.
Protectorul ei a murit în curând, dar Louise a ajuns totuși la Versailles în 1669 și a devenit domnișoară de companie a Annei Henrietta, care era sora lui Carol al II-lea al Angliei. În 1670, tânăra a însoțit-o pe aceasta la Dover, unde a mers să-și întâlnească fratele, ocazie cu care frumoasa Louise l-a cunoscut pe suveranul englez.
După moartea prematură a Annei Henrietta la doar 26 de ani, Ludovic al XIV-lea a trimis-o pe Louise în Anglia, unde regele Angliei a numit-o doamnă de onoare a soției sale, Ecaterina de Braganza.
Mai târziu s-a spus că Louise fusese trimisă la curtea Angliei cu scopul de a deveni metresa lui Carol al II-lea, iar tânăra și-a îndeplinit cu success misiunea. În plus, în 1675, a obținut de la suveran titlul de duce de Richmond pentru unicul său fiu, Charles Lennox.
În ciuda îndelungatei relații intime cu regele Angliei, Louise i-a rămas mereu loială adevăratului său rege, Ludovic al XIV-lea, care, drept mulțumire, îi trimitea deseori cadouri generoase, printre care o pereche de cercei în valoare de 18.000 de lire sterline.
În august 1673, Louise a primit titlurile de baroneasă de Petesfield, contesă de Fareham și ducesă de Portsmouth, iar veniturile sale au devenit din ce în ce mai mari de la an la an. Doar în 1677 frumoasa metresă regală a primit de la suveran 27.300 de lire sterline, iar în 1681 suma pe care a primit-o s-a ridicat la 136.000 de lire sterline.
Cu toată antipatia curtenilor, Louise a reușit să rămână în grațiile regelui până la moartea lui, iar în ziua decesului, pe 6 februarie 1685, a fost de față la ultimele clipe de viață ale lui Carol al II-lea, care, aflat pe patul de moarte, i-a cerut fratelui său, Iacob, să aibă grijă de fostele sale metrese: “poartă-te bine cu baroneasa de Portsmouth și n-o lăsa pe săraca Nelly să moară de foame”, au fost ultimele lui cuvinte.
După moartea suveranului, influența Louisei la curte a scăzut însă rapid și a fost nevoită să se retragă în Franța, a pierdut pensia și titlurile dăruite de Carol al II-lea, iar ultima parte a vieții și-a petrecut-o la Aubigny, unde a fost hărțuită de creditori, dar a reușit să aibă un trai relativ decent datorită pensiei pe care i-a acordat-o Ludovic al XIV-lea.
Fosta mare frumusețe a curții regale de la Londra a murit la Paris, pe 14 noiembrie 1734, la vârsta de 85 de ani.
