În genere, o femeie, o persoană tânără nu-și arată adevăratul caracter decât după doi sau trei ani de mariaj. Își ascunde fără să vrea defectele în vâltoarea primelor bucurii, primelor petreceri. În lume, apoi ca mamă, nu poți să judeci o femeie. Trebuie 3-4 ani de viață intimă ca să poți descoperi un lucru oribil de trist, un subiect de teroare veșnică. Soția ta, acea fată plină de grație și de spirit, așa de cochetă, așa de plină de viață, așa de vie, și-a arătat incet-încet, unul câte unul, vicleșugurile ei naturale. În sfârșit, ai dat de adevăr. Acum e lipsită de spirit, e greoaie, nu știe nici să glumească, nici să discute.
*
O femeie măritată are mai multe amoruri proprii.
*
Printre bucuriile delicioase ale vieții de becher, orice bărbat așază și independență trezirii de dimineață. Fanteziile trezirii compensează tristețea culcării.
*
Când într-un salon sunt 60 de femei drăguțe, sentimentul frumuseții se pierde, nu-ți mai dai seama deloc de frumusețe.
*
Timp de doi ani s-a spus trăsura domnului, trăsura, trăsura noastră și, în sfârșit, trăsura mea. Acest “mea” este împlinirea căsătoriei.
Un soț trebuie totdeauna să știe ce are soția lui, căci ea știe întotdeauna ce nu are. Femeile știu întotdeauna să-și explice bine măririle, cât despre micimile lor… ne lasă să le ghicim noi.
*
Discuțiile violente nu pot avea loc întotdeauna decât după masă, în orice menaj. Un soț, dacă ar voi, n-ar putea să discute în pat cu soția lui; ea are prea multe avantaje față de el și poate foarte ușor să-l reducă la tăcere.
*
Cu femeile nu poți avea niciodată un mezzo-termine: sau ești un monstru sau cel mai bun dintre soți.
*
Orice menaj își are curtea de casație care nu se ocupă niciodată de fond și care nu judecă decât forma.
Logica feminină, de o simplicitate remarcabilă, consistă în a exprima întotdeauna o singură idee, aceea care formulează voința lor. Ca toate lucrurile de natură feminină, sistemul se poate rezolva prin acești doi termeni algebrici: Da. — Nu. Uneori o clătinare din cap înlocuiește totul.
* Fățarnicul cel mai fățarnic dintre fățarnici este de o mie de ori mai puțin fățarnic decât femeia cea mai puțin fățarnică. Judecați cât de fățarnice sunt femeile! Ele sunt așa de fățarnice încât cel mai fin fățarnic singur nu ar ghici în ce grad este o femee fățarnică, când sunt mii de feluri de a fi fățarnic, iar femeia este așa de priceput fățarnică încât are talentul ei de a fi fățarnică fără să pară că este fățarnică. Rar poți dovedi unui fățarnic că este fățarnic, dar poți să dovedești uneori că e fățarnic; încearcă dar să demonstrezi unei femei că lucrează sau vorbește ca un fățarnic; mai degrabă s-ar lăsa tăiată în mii de bucăți decât să mărturisească că este o fățarnică.
Ea, fățarnică?! Ea, lealitatea, delicatețea în persoană! Ea, fățarnică! Dar ce se înțelege prin a fi fățarnică ? Știe ea ce înseamnă a fi fățarnică? Ce sunt fățarnicii? N-a auzit și n-a văzut niciodată fățarnici.
„Dumneata ești un fățarnic!”… Și ți-o demonstrează explicând în mod fățarnic că ești un rafinat fățarnic.
*
Să nu te căsătorești niciodată. Mai bine să-ți vezi moștenitorii cărându-ți mobila în timp ce tu tragi de moarte, mai bine să stai două ceasuri fără un pic de apă în gură, în agonie, asasinat de cuvintele testamentare ale unei îngrijitoare de bolnavi așa cum atât de crud a făcut-o Henki Monnier în groaznica lui pictură „Ultimele clipe ale unui burlac”, dar să nu te însori sub nici un pretext.
*
Facultatea de a arunca din când în când un cuvânt înțepător unuia din soți (termen judiciar) este un drept exclusiv rezervat soției. Dacă aruncă cel mai ușor cuvânt soției, el este un monstru.
*
Femeile sunt ca și copiii: arătați-le o bucățică de zahăr, o să le faceți să danseze toate contradansurile așa cum o fac copiii lacomi, dar trebuie să ai întotdeauna o acadea, s-o ții sus, iar… gustul acadelei să nu le ajungă la gură. Așa capeți favoarea femeilor.
O femeie care-și face toată datoria merită, mi se pare, fericirea. Când această frază cumplită se plimbă pe buzele unei femei măritate e limpede că-și face datoria, ca și școlarii cu gândul la recompensa ce îi așteaptă. La liceu, vrei să câștigi un premiu, o scutire de pedeapsă, în mariaj speri o pălărie, o bijuterie.
*
Viciul, curtezanul, nenorocirea și amorul nu cunosc decât prezentul. Niciun barbat nu a descoperit încet mijlocul de a da un sfat prietenesc niciunei femei, nici chiar femeii lui.
*
Când un soț și o soție se țin legați, numai dracul știe cine este acela care ține legal pe cellalt.
*
„Când eram flăcău” – aceste cuvinte fatale sunt relativ la femeie ceea ce este „săracul râposat” relativ la noul soț al unei văduve. Aceste două înțepături de limbă fac răni care nu se cicatrizează niciodată complet.
*
Nimic nu este mai ușor unei femei decât să fie fericită. E suficient să nu se amestece unde nu trebuie ca să se socotească ca cea dintâi servitoare a casei sau ca o slavă de care are grijă stăpânul, să nu aibă nici o voință, să nu facă nici o observație; atunci totul merge bine.
*
Femeile au corupt mult mai multe femei decât n-au iubit bărbații. Femeile sunt sau caste, sau vanitoase, sau pur și simplu orgolioase.
*
Ca să fii fericit în căsătorie trebuie să fii sau un om de geniu căsătorit cu o femeie iubitoare și spirituală sau să se nimerească prin o întâmplare care nu e atât de comună cum ți se pare să fiți amândoi peste măsură de dobitoci.
*
Femeia trăește prin sentiment, pe când bărbatul – prin acțiune. Or, sentimentul poate oricând să facă dintr-o meserie măruntă fie o mare nenorocire, fie o viață zdrobită, fie un nenoroc veșnic. Bărbatul are, ca toți bărbații, compensări în mișcarea socială: pleacă, vine, face afaceri. Dar pentru femeie, în orice lucru e vorba să iubească sau să nu iubească, să fie sau să nu fie iubită.
*
Ideile unui bărbat fără bretele și descălțat diferă de acelea ale unui bărbat care poartă pe acești doi tirani ai spiritului nostru. Pentru un bărbat a se dezbrăca înseamnă să devină excesiv de slab…
Puteți citi și:
