Cecily Neville s-a născut pe 3 mai 1415 la Castelul Raby, în Durham, și a fost fiica lui Ralph Neville, primul conte de Westmorland, și a lui Joan Beaufort, contesă de Westmorland, prin mama ei fiind nepoata regelui Henric al IV-lea al Angliei.
În 1424, pe când fetița avea nouă ani, a fost logodită cu protejatul tatălui său, Richard Plantagenet, al 3-lea Duce de York, care avea treisprezece ani în acel moment. Ralph Neville a murit în octombrie 1425, iar Cecily și Richard s-au căsătorit în octombrie 1429.
Primul copil al cuplului, Anne, s-a născut zece ani mai târziu în Northamptonshire, iar în 1441, când Richard a devenit locotenent al regelui și guvernator general al Franței, cei doi s-au mutat la Rouen, unde a venit pe lume următorul lor fiu, Henry, dar băiatul a murit la scurt timp după naștere.
Cecily l-a născut pe viitorul rege Eduard al IV-lea pe 28 aprilie 1882 tot la Rouen, copilul fiind botezat într-o micuță capelă privată. Mai târziu viitorul suveran a fost acuzat că este nelegitim de către vărul său, Richard Neville, și de propriul frate, George, Ducele de Clarence, dar aceasta era o metodă obișnuită în epocă de discreditare a inamicilor politici, iar George și Richard erau în acel moment în conflict cu Eduard. În momentul izbucnirii Războiului celor Două Roze, Cecily, care sprijinea pe ascuns cauza Casei de York, a rămas la Castelul Ludlow, în timp ce soțul ei, Richard, a plecat în Europa Continentală, iar în noiembrie 1459, atunci când în Parlamentul britanic a început să se dezbată soarta Ducelui de York și a susținătorilor săi, ducesa a călătorit la Londra pentru a pleda cauza soțului și se pare că l-a convins pe rege să îl ierte dacă revine în țară în termen de opt zile. Bărbatul nu s-a întors însă în Anglia și toate moșiile lui au fost confiscate, ducesa reușind să obțină totuși o subvenție anuală de 600 de lire sterline pentru ea și copiii ei. În iulie 1460, Cecily s-a mutat la Londra, fiul cel mare, Eduard, a continuat lupta împotriva Casei de Lancaster, iar când tânărul a reușit să-și proclame victoria, curajoasa ducesă a devenit regină-mamă.
La începutul domniei acestuia, Cecily obișnuia să apară alături de el în public, iar în 1461 și-a revizuit blazonul pentru a include blazonul Angliei, sugerând astfel că soțul ei a fost rege de drept.
În 1469, nepotul lui Cecily, contele de Warwick, care a fost, în același timp, socrul fiilor ei mai mici, George și Richard, ambii căsătoriți cu cele două fete ale nobilului (Isabelle era soția lui George, iar Anne era căsătorită cu viitorul rege Richard al III-lea) a început să comploteze împotriva regelui Eduard al IV-lea.
Bărbatul, avându-l ca susținător pe George, fratele suveranului, a împrăștiat zvonul că regele era un bastard și că adevăratul lui tată nu era Ducele de York, ci un arcaș numit Blaybourne, iar Cecily Neville a fost acuzată de adulter, dar regina-mamă a refuzat să se apere în public, ba, mai mult, a încercat, fără succes, să împace părțile. În cele din urmă, regele Eduard al IV-lea a fost înlăturat de pe tron din cauza lui Warwick și a Margaretei de Anjou, soția lui Henric al VI-lea, fostul suveran din Casa de Lancaster, astfel că, pentru aproape șase luni, cel din urmă a revenit la tronul Angliei. În acest timp Eduard s-a refugiat în Burgundia împreună cu fratele său mai mic, Richard, și a revenit în Anglia pentru a-și recăpăta tronul în fruntea unei armate mici, a reușit să obțină sprijinul mai multor duci și a intrat victorios în Londra. Henric al VI-lea a fost capturat și a murit în scurt timp, iar George, fratele care conspirase împotriva sa, a fost executat pentru trădare în Turnul Londrei pe 18 februarie 1478.
Eduard al IV-lea a murit subit la 9 aprilie 1483, posibil de pneumonie sau febră tifoidă, lăsând în urmă doi fii, în vârstă de 13 și 10 ani. Richard, unchiul celor doi prinți, a fost numit protectorul lor, însă bărbatul i-a închis pe copii în Turnul Londrei. În același timp a fost declanșată o anchetă care a decis că mariajul fostului rege Eduard al IV-lea cu Elizabeth Woodville a fost invalid și, în consecință, copiii lor au fost declarați nelegitimi, Richard devenind astfel moștenitorul legal al coroanei britanice.
Prinții din Turn, micuții Eduard și Richard, au fost uciși, osemintele lor fiind descoperite în 1674 de către muncitorii care reconstruiau o scară în clădire.
Richard a fost încoronat pe 6 iulie 1483, însă domnia noului suveran a fost scurtă, pentru că a fost învins și ucis în Bătălia de la Bosworth de către ultimul reprezentant al Casei Lancaster, Henric Tudor.
Până în 1485, soțul lui Cecily Neville și toți cei patru fii ai lor au murit, iar ducesa și-a dedicat restul vieții îndatoririlor religioase. Sărmana femeie numită în tinerețea sa “Trandafirul de la Raby” a încetat din viață pe 31 mai 1495, la vârsta de 80 de ani, și a fost îngropată în același mormânt cu soțul ei, Richard Plantagenet, în Biserica St. Mary and all Saints din Northamptonshire.
