David Livingstone s-a născut pe 19 martie 1813 în orașul Blantyre din Scoția, fiind al doilea din cei șapte copii ai lui Neil Livingstone și ai soției sale, Agnes, o familie săracă. Din acest motiv băiatul a fost nevoit să muncească încă de la vârsta de zece ani într-o țesătorie și, deși lucra câte 14 ore pe zi, a urmat în paralel și cursuri serale, reușind să încheie gimnaziul și liceul.
Sprijinit de biserica protestantă, David a urmat studii de medicină și teologie la Glasgow și, pentru a obține pregătirea practică, și-a continuat cursurile medicale la Charing Cross Hospital Medical School, devenind clinician și având o specializare în obstetrică și una în botanică. Licențiat al Facultății de Medicină și Chirurgie din Glasgow pe 16 noiembrie 1840, Livingstone a fost hirotonit în același an slujitor al bisericii într-o slujbă desfășurată la Capela Albion.
În această perioadă l-a cunoscut pe misionarul Robert Moffat, care se afla pe atunci într-o vizită în Anglia împreună cu familia sa pentru a-și promova rezultatele misiunii din orașelul Kuruman din Africa de Sud.
Moffat își va aminti mai târziu; „M-a întrebat dacă eu cred că ar trebui să se îndrepte spre Africa. I-am spus că, dacă o va face, ar trebui să se orienteze spre o regiune neexploatată, povestindu-i despre vasta câmpie din nord, de unde vedeam că se ridică seara fumul a o mie de sate, loc unde niciun misionar nu fusese vreodată.”
Convins de rolul civilizator al creștinismului, David Livingstone a primit acceptul Societății de misionari din Londra pentru a pleca în Africa de Sud, s-a stabilit în ținutul muntos Kuruman din sudul țării, a învățat limba băștinașilor și s-a căsătorit cu Mary, fiica lui Robert Moffat.
Cuplul a avut șase copii, dar aceștia au crescut ducându lipsa tatălui, mai mereu plecat în extraordinarele sale expediții. Robert, primul său fiu, a murit în timpul Războiului Civil American, după ce a fost capturat și închis în lagărul de prizonieri din Salisbury, Carolina de Nord. Fiica, Agnes, născută în 1847 sau 1857, s-a căsătorit cu A.L. Bruce, un bogat fabricant de bere, și a murit în 1912. Thomas a murit în Egipt în 1876, la vârsta de 27 de ani, din cauza unei boli numite bilharzia, infecție pe care o contractase în copilăria pe care și-o petrecuse în Africa. Au urmat Elizabeth, care a murit la doar două luni, William Oswell, căruia i se spunea Zouga, după numele râului pe malul căruia se născuse în 1851 și care a murit în 1892 în Trinidad, unde a fost medic, și Anna Mary, născută în 1858, care a trăit până în 1939.
În 1849, David Livingstone a traversat deșertul Kalahari, a descoperit și explorat Lacul Ngami, iar doi ani mai târziu a traversat fluviul Zambezi și și-a stabilit baza în localitatea Seshéké, pentru a-și pregăti următoarea călătorie.
Scoțianul a pornit în marea sa exppediție în 1853, urcând în amonte pe fluviul Zambezi, însoțit de 160 de africani în 33 de bărci, a intrat în bazinul fluviului Congo și și-a continuat călătoria până pe țărmul Oceanului Atlantic, la Luanda. A navigat apoi pe râul Congo până la izvoarele sale, a descoperit cascada Victoria în 1855 și a ajuns la Quelimane, pe țărmul Oceanului Indian, pe 20 mai 1856.
Întors în Anglia în decembrie 1856, exploratorul a fost numit de guvern consul la Quelimane și s-a întors doi ani mai târziu în Africa împreună cu soția, primul lor fiu și fratele său, Charles.
În cursul celei de a doua călătorii, începută în 1859, David Livingstone a explorat cursul inferior al fluviului Zambezi, a descoperit cascada Murchison, a cartografiat pentru prima oară lacul Shirwa și a cercetat marele lac Nyassa.
Exploratorul a trecut prin drama pierderii soției sale, Mary, care a murit în aprilie 1862 din cauza malariei, în timpul călătoriei pe fluviul Zambezi, dar și-a adunat puterile și a decis să își continue cercetările explorând în continuare Lacul Nyasa. După o scurtă călătorie la Londra, Livingstone a revenit în Africa în 1866, reușind să pătrundă într-o regiunea puțin explorată a lacului Mweru.
Deși bolnav, și-a continuat drumul în zona din vestul și sud-vestul Lacului Tanganyika în 1868, descoperind Lacul Bangweulu și râul Lualaba. Patru ani mai târziu a plecat într-o nouă călătorie pe țărmul de sud-est al lacului Tanganyika și s-a îndreptat apoi spre Lacul Bangweulu, pe țărmul căruia s-a stins din viață.
David Livingstone a încetat din viață pe 1 sau 2 mai 1873, la vârsta de 60 de ani, în satul Chipundu, aflat la sud-est de lacul Bangweulu, în actuala Zambie, din cauza malariei și a hemoragiei interne provocate de dizenterie. Chuma și Susi, colaboratorii săi loiali, i-au scos inima și au îngropat-o sub un copac (mvula sau mpundu) în apropierea locului unde a murit. Acel loc, cunoscut acum ca Livingstone Memorial, menționează data decesului ca fiind 4 mai, (data fiind scrijelită chiar în trunchiul copacului de Chuma și Susi), dar cele mai multe surse consideră că exploratorul a murit pe 1 sau 2 mai, data ultimei sale notițe în jurnal fiind 1 mai.
Colaboratorii săi i-au transportat apoi rămășițele, bunurile și ultimul jurnal, într-o călătorie care a durat 63 de zile, până la orașul de coastă Bagamoyo, aflat la o distanță de peste 1.600 de kilometri.
Trupul lui Livingstone a fost apoi dus cu vaporul în Marea Britanie pentru înmormântare, iar la Londra oficialitățile au organizat o ceremonie impresionantă la sediul Societății Regale de Geografie, înainte de a-l depune pentru totdeauna la Westminster Abbey.
Arhivele lui David Livingstone sunt păstrate de Universitatea din Glasgow, iar pe 11 noiembrie 2011 jurnalul său de teren din 1871 și alte lucrări originale care i-au aparținut au fost publicate online de David Livingstone Spectral Imaging Project.
Lucrările referitoare la perioada în care a fost misionar și hărțile adnotate manual ale Africii de Sud-Est sunt deținute de Arhivele Școlii de Studii Orientale și Africane.
Surse:
Alvyn Austin, Discovering Livingstone, Christian History, 1997
Timothy Holmes, Journey to Livingstone: Exploration of an Imperial Myth, 1993
Pingback: Vechile legende ale Cascadei Victoria - Dosare Secrete / November 16, 2023
/