Bijutierul Peter Carl Fabergé s-a născut pe 30 mai 1846 la Sankt Petersburg și a devenit cunoscut pentru „Ouăle Fabergé”, bijuteriile imperiale realizate din metale și pietre prețioase. Tatăl său era și el bijutier, iar Peter Carl a preluat afacerea acestuia, în 1864 Carl Peter a pornit într-un tur al Europei, a fost instruit de diverși maeștri din Germania, Franța și Anglia și a urmat cursurile Colegiului Comercial din Paris până în anul 1872. Ajuns la vârsta de 26 de ani, s-a întors în Sankt Petersburg și s-a căsătorit cu Augusta Julia Jacobs. Firma sa era angrenată în acel moment în catalogarea, repararea și restaurarea unora din piesele de colecție ale Muzeului Ermitaj.
Carl a obținut titlul de Maestru Aurar, care îi permitea și folosirea mărcii proprii, pe lângă cea a firmei, iar fratele său, Agathon, un designer talentat, s-a alăturat afacerii.
Cei doi au făcut senzație la expoziția de la Moscova în 1882, realizând o replică a unei brățări scite din secolul IV înainte de Hristos care făcea parte din colecția Muzeului Ermitaj, țarul însuși declarând că nu poate face diferența dintre piesa originală și cea realizată de frații Fabergé. Suveranul a cerut ca această copie să fie preluată de muzeu, ca un exemplu al măiestriei bijutierilor contemporani, și astfel Casa Fabergé și lucrările sale au intrat în atenția familiei imperiale.
În Rusia țaristă, exista tradiția oferirii cadourilor cu ocazia sărbătorilor pascale, iar în 1885 țarul Alexandru al III-lea al Rusiei i-a cerut artistului să realizeze o bijuterie în formă de ou de Paște pentru soția sa, operă care a stat la originea ouălor Fabergé.
Primul ou Fabergé era realizat din email alb, se deschidea și descoperea un gălbenuș din aur, acesta se deschidea și el și în interior se găsea o găină din aur, iar în interiorul ei se afla o replică în miniatură a coroanei imperiale și un pandantiv decorat cu rubine.
Maria Feodorovna a fost foarte încântată de cadou, așa că țarul a inaugurat o tradiție: în fiecare an, Carl Fabergé trebuia să creeze special pentru țarină un ou de Paște care avea în interior o surpriză.
Începând cu anul 1885, Casa Fabergé a livrat familiei imperiale câte o astfel de bijuterie de fiecare Paște, iar după moartea lui Alexandru al III-lea, în 1894, tradiția a fost păstrată de țarul Nicolae al II-lea, care comanda anual două ouă – unul pentru mama sa, Maria, și un altul pentru soția sa, Alexandra.
Obiceiul a rămas în vigoare până la Revoluția bolșevică din 1917, dar, după ce familia Romanov a fost executată, ouăle, bijuteriile, tablourile și multe alte comori aflate în proprietatea familiei imperiale au fost confiscate de guvernul interimar.
Înainte de a decide să plece din Rusia, compania Fabergé devenise cea mai mare afacere cu bijuterii din țară. Pe lângă sediul din Sankt Petersburg, avea filiale la Moscova, Odessa și Kiev, producând aproximativ 200.000 de obiecte din 1882 până în 1917, inclusiv lucrări de artă decorativă, tacâmuri de argint și bijuterii prețioase de o calitate și frumusețe excepționale.
Carl Fabergé a părăsit orașul Sankt Petersburg cu ultimul tren diplomatic spre Riga și în momentul în care, la jumătatea lunii noiembrie 1918, tulburările au ajuns în Letonia, bijutierul a fugit în Germania și s-a stabilit mai întâi în Bad Homburg și apoi în Wiesbaden. Peter Carl Fabergé nu și-a revenit niciodată din șocul suferit în timpul Revoluției bolșevice. A încetat din viață în Elveția, pe 24 septembrie 1920, iar familia sa a spus că a murit din cauza tristeții. Casa Fabergé a realizat în total 65 de ouă de Paște. Dintre acestea, 43 au supraviețuit timpului și sunt expuse în muzee sau colecții private.
În martie 1935, ziarele consemnau: “La Londra s-a deschis o expoziţie a operelor renumitului sculptor şi giuvaergiu Fabergé, de la fosta Curte a ţarilor.
Maestrul, care a trăit din 1883 în intimitatea familiei imperiale, era cunoscut pentru talentul cu care tăia în materii preţioase chipuri de animale, împodobite cu pietre scumpe.
Țarina Alexandra, care era totdeauna înconjurată de câini de rasă, comandase lui Fabergé statuetele credincioșilor ei tovarăși. Regele Eduard al Angliei chemase la rândul său, la Londra, pe marele artist spre a-i cere să sculpteze animalele sale favorite. În modul acesta s-a strâns o colecţie de capodopere din cele mai originale şi de foarte mare preţ. Ultimul câine al lui Fabergé a fost prezentat de sculptor ţarinei chiar în ziua arestării ei de revoluţionari, dar aceştia i-au interzis împărătesei să-l primească”.
Cei trei fii ai lui Carl Fabergé, toți bijutieri de mare clasă, au ajuns, doi dintre ei, în anul 1924, la Paris, iar al treilea, după câțiva ani petrecuți în închisoare în Rusia, a reuşit să fugă, împreună cu soţia, în ultima noapte a anului 1927, în Finlanda. Despre cel din urmă se ştie că a trăit aici până la moartea sa, în 1951. Pe mormântul lui există şi astăzi un ou de Paşte din piatră.
Colecţia ouălor cu surprize ce aparținea familiei Romanov, ca şi multe alte lucruri de preţ din tezaurul Curţii imperiale, a dispărut după 1917. În anul 1924, din cele aproximativ 200.000 de lucrări de artă create de firma Fabergé se mai aflau în Rusia doar 600, iar din totalul ouălor, numai 10 bucăţi.
