Joshua Abraham Norton a fost un cetățean din San Francisco, California, care, pe 17 septembrie 1859, s-a autoproclamat „Norton I, Împărat al Statelor Unite” și mai târziu și-a luat titlul secundar de „Protector al Mexicului”.
Născut în Anglia, în feburarie 1818, bărbatul și-a petrecut mare parte din viață în Africa de Sud. După moartea mamei, în 1846, și cea a tatălui, în 1848, a ajuns la San Francisco, probabil în noiembrie 1849.
La început și-a câștigat existența ca om de afaceri, dar după puțin timp și-a pierdut întreaga avere investind în orez produs în Peru. În septembrie 1859, a devenit celebru susținând că deține titlul de Împărat al Statelor Unite ale Americii.
Deşi nu avea nicio putere politică formală, Norton era tratat cu mult respect, avea monedă proprie emisă pe numele lui, iar cetățenii oraşului îi sărbătoreau cu urale prezența la reuniunile publice sau discursurile pe care le susținea, cum a fost, de exemplu, cel în care a cerut dizolvarea Congresului.
Lupta lui cu autorităților americane a continuat tot restul vieții. În speranța că va rezolva disputele care au declanșat Războiul Civil, în 1862 Norton a emis un mandat “oficial” cerând atât Bisericii Romano-Catolice, cât și celei protestante numirea sa drept „Împărat al Americii”.
După ce încercările de a răsturna guvernul au fost ignorate, excentricul american și-a îndreptat atenția spre alte cauze. Pe 12 august 1869, „fiind dornic de atenuare a disensiunilor conflictelor de partid existente acum în tărâmul nostru”, a declarat abolirea partidelor politice.
Joshua își petrecea zilele inspectând străzile din San Francisco îmbrăcat într-o elaborată uniformă albastră cu epoleți auriți, purta o pălărie decorată cu pene de păun, iar uneori avea în mână o sabie, un baston sau o umbrelă. În timpul plimbărilor zilnice, bărbatul examina starea trotuarelor, a tramvaielor și a clădirilor publice și aspectul ofițerilor de poliție.
În 1867, un polițist pe nume Armand Barbier l-a arestat pe pretinsul suveran cerând internarea lui într-o unitate psihiatrică, pe motiv de tulburare mentală. Reținerea inofensivului Norton i-a indignat însă pe cetățenii din San Francisco și a provocat apariția unor articole usturătoare în presa vremii. Șeful poliției, Patrick Crowley, a ordonat eliberarea lui imediată și a trimis scuze oficiale din partea departamentului de ordine publică.
În seara zilei de 8 ianuarie 1880, Norton s-a prăbușit din picioare la intersecția dintre California Street și Dupont Street, în fața Bisericii Old St. Mary, în timp ce mergea să asiste la o prelegere la Academia de Științe din California. Ofițerul de poliție de gardă s-a grăbit să cheme o trăsură care să-l ducă la spital, dar bărbatul a murit înainte ca trăsura să poată ajunge.
Două zile mai târziu, ziarul San Francisco Chronicle a publicat un articol despre înmormântarea lui Norton cu titlul „Le Roi Est Mort.”
Membrii Pacific Club, o asociație a oamenilor de afaceri din oraș, au decis să îi organizeze o înmormântare demnă de un suveran. Ceremonia a avut loc pe 10 ianuarie, într-o duminică, și, a scris presa din oraș, “toate clasele sociale din San Francisco, de la capitalist la cerșetor, de la preot la hoț de buzunare şi doamne bine-îmbrăcate au venit să-l omagieze pe împărat”.
Se spune că peste 10.000 de oameni s-au aliniat pe străzi, cortegiul funerar având o lungime de 5 kilometri.
Joshua Abraham Norton a fost înmormânt cu onoruri militare, pe cheltuiala orașului San Francisco, iar în 1934 rămășițele sale au fost transferate în Cimitirul Woodlawn din Colma.
În 1937, când administrația orașului San Francisco a alocat o sumă importantă de bani pentru ridicarea unei statui în onoarea lui Norton I, „împărat alAmericei şi protector al Mexicului”, presa și-a amintit din nou de el:
“Proclamaţia pe care a lansat-o către populaţia americană a făcut mare senzaţie când a fost lipită pe zidurile oraşului San Francisco. La început americanii au râs din inimă şi au dat compătimitor din cap. Totuşi le-a plăcut gestul. Norton a fost acceptat aşa cum a voit el, iar cele două funcţiuni le-a menţinut timp de 30 de ani, fără nici un fel de supărare. S-a mers până acolo cu respectul faţă de Norton I, încât consiliul comunal i-a votat o lista civilă, suficientă ca sa trăiască asemenea unui burghez de mâna întâi.
De asemenea, i s-au creat anumite privilegii. „Împăratului Americii şi protectoratului Mexicului” i s-a pus la dispoziţie un loc inamovibil în Consiliul comunal al oraşului. Norton I avea drept să călătorească gratuit pe toate mijloacele de transport ale din San Francisco, iar restauratorii îi serveau masa gratuit în orice oră din zi sau din noapte.
Îmbrăcămintea împăratului era pompoasă şi ciudat compusă. El purta o jiletcă verde-albastră, bine ornamentată şi cu epoleţi de aur, pantaloni albaştrii, un bicorn de general cu cocardă roşie, în care era înfiptă o pană enormă de struţ. Pe timp frumos purta în mână un sceptru. Când ploua, acesta era înlocuit cu o enormă umbrelă din mătase albastră, nu lipsea de la butonieră niciodată trandafirul roşu, iar din buzunarul din partea stângă a pieptului se putea vedea întotdeauna răsfăţându-se o enormă batistă de mătasă albă.
Lista civilă pe care i-o acorda oraşul fireşte că nu putea să acopere toate cheltuielile lui. De aceea într-o zi, cu ocazia unei mari serbări câmpeneşti, Norton I, nefiind mulţumit cu vechea lui garderobă, a redactat un edict care, sub formă de afişe, a dat ordin să fie lipit pe toate zidurile oraşului.
Era scris pe ele:
„Cetăţeni! Protectorul Mexicului, împăratul nostru, a observat că uniforma lui s-a lustruit şi că ea nu mai este demnă nici de El, nici de voi”.
Rezultatul a fost că, a doua zi, câteva sute dintre cei mai buni croitori au alergat să-l îmbrace pe împărat cu cele mai luxoase costume, bineînțeles în mod gratuit. În acelaş timp fiecare şi-a cerut separat scuze „de a fi cauzat M. Sale asemenea supărări”.
Se pare că de atunci Norton I nu a prea dus lipsă de nimic. Într-adevăr, negustorii de tabac, directorii teatrelor, ai societăţilor de transport, cafegiii şi restauratorii, comercianţii, birjarii şi hotelierii, toţi se simţeau foarte onoraţi să-l servească pe Norton I.
În viaţa acestui împărat demn de un Pirandello s-a petrecut totuşi odată un lucru deosebit de grav. Voind să călătorească cu un vapor, căpitanul vasului i-a cerut să-şi plătească biletul. Indignat, i-a întors spatele şi a coborât pe uscat. A doua zi pe zidurile oraşul San Francisco s-a afişat o proclamaţie cu următorul cuprins:
„Noi, Norton I, prin graţia lui Dumnezeu împărat al Statelor Unite şi protector al Mexicului, decidem şi ordonăm că drept urmare la refuzul Companiei de navigaţiune de a ne acorda transport gratuit la Sacramento, vaporul său, „Shubrie”, va fi supus unui blocus până când sus-numita companie rebelă nu se va supune autorităţii noastre”.
Urmarea: Compania rebelă s-a grăbit să ceară scuze Împăratului. În plus, i-a acordat un permis de liberă circulaţie pe vapoarele ei, în tot cursul vieţii. Norton I a ridicat blocada, după care totul a intrat în vechiul făgaş.
Este de la sine înţeles că americanii, vădit înclinaţi spre umor, îl iubeau foarte mult pe Norton I. Toate fanteziile îi erau ascultate, crezute şi satisfăcute. Spre bătrâneţe, singurii lui tovarăşi credincioşi, câinii Brummer şi Latzarus, au trecut în paradisul canin. Sceptrul a fost înlocuit cu două cârji. Corpul frumos de altădată ajunsese o epavă.
În această parte a vieţii, Norton I vorbea bucuros cu cine voia să-l asculte, povestind lucruri ciudate despre „sora mea, Regina Victoria, şi fratele meu, regele Prusiei”.
Ultima lui proclamaţie a fost semnată în ziua de 31 decembrie 1879. Apoi, într-o zi din luna ianuarie a anului 1880, mai multe sute de mii de cetăţeni ai oraşului San Francisco l-a însoţit pe drumul de unde nu mai există întoarcere. La mormântul lui a cântat un cor compus de 200 de copii.
Cimitirul “Maronie Cemetery” este căutat de mulţi vizitatori care vor să vadă mormântul celui care a fost Norton I. Acesta este eroul căruia municipalitatea oraşului San Francisco intenţionează să-i ridice acum un monument. Un monarh desigur fără egal şi fără rival, căci de la moartea lui nimeni nu a mai aspirat la titlul de „împărat al Statelor Unite şi protector al Mexicului”.
